40 de păhărele sau Sărbătoarea de început a muncii

În ziua de 9 martie, marcată în calendarul religios cu o cruce neagră, se prăznuiesc cei patruzeci de creștini martirizați în Sevastia. În amintirea lor şi pentru că imaginea li s-a suprapus peste un străvechi cult al morţilor, care veghează asupra semințelor ce vor încolți în brazde, femeile din aproape toată zona Balcanilor pregătesc pâini cu formă umană. ”Măcinicii” sau ”sfinţişorii” se împart împreună cu patruzeci de pahare de vin, pentru sufletele răposaţilor şi sporul casei. Odinioară, cea mai importantă activitate ce debuta, fie şi simbolic, la 9 martie era ”Pornitul plugului”, un an nou al agricultorilor. Se spunea că sărbătoarea Sfinților 40 de mucenici era celebrată de toți oamenii care n-au nume de sfânt.

Aprinderea focurilor în curți, arderea gunoaielor pentru a se dezgheța pământul, dar și pentru a proteja gospodăria prin intermediul focului și a fumului în special, bătutul cu botele în pământ pentru a chema primăvara sunt câteva dintre actele rituale necesare invocării primăverii.

Oamenii din zilele noastre au uitat citirea semnelor vremii fără sateliți, dar țăranii de altădată puteau face previziuni meteorologice prețioase doar privind cerul, aerul, Soarele. Sosirea păsărilor era un semnal al venirii primăverii, alături de dezgroparea șerpilor. Unele Calendare populare marcau 9 martie ca Ziua Șarpelui, ziua care deschide anul consacrat acestei reptile periculoase pentru gospodărie.

În Calendarul creștin-ortodox, 9 martie este ziua praznicului Sfinților patruzeci de mucenici, care au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324 d.H.), prigonitor al creștinilor. Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a romană din Armenia. Aflând despre credința lor, Agricola i-a chinuit pe acești soldați ai lui Hristos până la moarte. Tradiția consemnează mai multe miracole realizate de aceștia. Au topit cu puterea rugăciunii apa lacului înghețat în care au fost supuși la cazne, pietrele care erau aruncate spre ei se întorceau la cel care le-a aruncat, rănindu-l, iar martorii au putut vedea cum cei 40 de mucenici cu primit recunoașterea Sfintei Treimi, prin cununile luminoase ce au coborât pe capetele lor.

* Tradiții la început de an agricol

Oamenii de altădată credeau că tot ce fac de Măcinici are valoare deosebită și îi va ajuta în tot restul anului la muncile agricole. Astfel, în zilele de dinaintea ”pornitului plugului”, bărbaţii păstrau o desăvârşită curăţenie sufletească şi trupească, iar în zorii zilei se primeneau cu cele mai alese haine de sărbătoare. Rosteau o rugăciune, trăgeau prima brazdă în bătătura casei, apoi porneau spre ţarină, în hotarele satului. Spre a fi ferite de strigoii de mană, animalelor li se legau în coarne, cu ”strămătură” roşie, sare descântată, pelin şi iarba-vântului.

Se scoteau întâi plugurile la câmp, cu preot, care făcea agheasmă și rugăciuni. Se puneau doi colaci în coarnele boilor, pe care îi rupeau cei care mânau boii și împărțeau la toți să guste.

Plugarii, după ce beau patruzeci de lingurițe de vin, plecau la plug. Prin alte zone, bărbații făceau o plimbare la vie, cu o sticlă de vin și un bundărete (maț gros). În unele cazuri, dezgropau vreo damigeană ascunsă în vie cu un an în urmă. Tăiau câteva corzi de viță, ca via să simtă dorința de rod bogat.

De Mucenici exista și o sărbătoare a stupilor. Aceștia se scoteau, se retezau și se bea rachiu cu miere. Se curățau stupii de fagurii uscați, iar prin unele zone se ungeau cu rachiu de drojdie și zeamă de mucenici, ca să se înmulțească albinele și mierea. Se dădea de pomană miere de stup pe la vecini și pâine.

Se spunea că ”Mucenicii te scapă de patruzeci și sute și mii de necazuri”. Pentru a primi ajutorul lor, țăranii de altădată făceau câte patruzeci de mătănii de fiecare în seara sărbătorii.

Ziua Sfinților 40 de mucenici era cunoscută și ca o sărbătoare a iubirii. Prin sate se spunea că e bine ”să faci dragoste astăzi, căci toată vara îți merge bine”, scria etnologul Th. Speranția.

* Tradiția ”mucenicilor

Colăceii făcuți în formă de păsări, albine sau oameni reprezentau întâmpinarea primăverii și a păsărilor care se întorc la cuiburile lor, sărbătoare a albinelor, ce marca deschiderea anului apicol, dar și o sărbătoare a morților, a pomenirii celor uitați. În această zi se ofereau de pomană 40 de pahare de vin, 40 de colaci, 40 de pești etc. La 40 de mucenici se făceau mai multe feluri de copturi, care se împărțeau întru amintirea mucenicilor. Se coceau colaci în formă de om, cu cap, care se ungeau cu miere și se presărau cu nuci pisate. Acești colaci se numeau brânduși, brândușei, bradoși, sfinți și sfințișori, mucenici. ”Afară de aceste copturi, gospodinele mai coceau un colac mai mare în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, având numele de uitata. Acesta se făcea întru pomenirea morților care, în timpul anului, ar fi fost uitați, nepomeniți”. În unele părți, prezența turtițelor unse cu miere semnifica viață lungă și sănătate pentru stupi.

Se făceau un fel de colaci în forma albinei, se ungeau cu miere și se împărțeau pe la copii. Prin unele sate, se cocea o turtă, iar pe ea făceau cu țeava atâtea semne, ca fagurii de miere, câți stupi avea gospodarul. Se ungea apoi cu miere și se dădea de pomană, ca să roiască stupii.

Mai era obiceiul ca, la 40 de sfinți, femeile să facă turte, câte una de fiecare sfânt. Turtelele erau ”niște plăcintuțe de făină de grâu nedospite, sărate, unse pe deasupra cu jertfă, care era din zamă pregătită din turtoiul de sâmburi de bostan”.

Nici boabele de cânepă, atât de dorite pentru efectul lor, nu erau uitate. Prin unele sate se coceau colaci în care se puneau boabe de cânepă. Apoi, aceștia se frângeau în coarnele plugului și se aruncau, strigând că atât să se facă bucatele la vară. Apoi se mâncau.

Mucenicii, indiferent de forma lor, se ofereau de pomană, după ce erau sfințiți la biserică, pentru sufletul morților și pentru a avea parte de ploi la vreme și rodire de belșug roadelor.

* Superstiții de Măcinici

Deschiderea sezonului agricol, apicol, pastoral venea ”la pachet” cu activarea practicilor vrăjitorești de luare a manei. Astfel, ”acum se încep toate fermecăturile, vrăjitoriile și fapturile, mai vârtos pentru luarea manei”, practici care se încheiau, într-o primă fază, în Joia Mare.

”E bine ca fiecare să bea sau să dea de pomană patruzeci de pahare de vin sau de rachiu”. Se spunea că, la fiecare pahar, se ”ciritisesc, felicitează unii pe alții”. De aceea acestei sărbători i se mai zicea și Dragostițele, scria etnologul Th. Speranția.

Se făceau focuri să fugă gerul. Bătrânii spuneau că ,în această zi, căldura iese din pământ de la o adâncime de nouă stânjeni.

Se spune că, în dimineața acestei zile, se aleg patruzeci de sfinți de o parte și patruzeci de alta. Unii băteau cu ciomăgele în pământ să intre gerul, iar alții să scoată căldura afară.

Tot astăzi se dezgropau șerpii. Mucenicii se țineau pentru că e rău de șerpi.

Prin unele se spunea că, astăzi, se însoțesc păsările sălbatice. Iar de aici, s-a extins la faptul că se iubesc flăcăii cu fetele.

După ce se trăgea cu plugul o brazdă, ieșea stăpâna casei cu o cofă, în care se afla apă și un struț de busuioc, cu un topor, cu tămâie aprinsă, o bucată de pâine și puțină sare, se apropia de plugul cu boi și de plugari, îi afuma cu tămâie și îi stropea cu aghiazmă. După ce înconjura, tămâia și stropea de trei ori boii, plugul și carul cu boi, precum și pe plugari, apa rămasă era vărsată pe picioarele boilor, pâinea și o parte din sare era dată plugarilor și boilor pentru a o mânca, iar tămâia și toporul puse jos, dinaintea boilor, pentru ca aceștia, înainte de plecare, să treacă peste ele.

Se mânjeau pomii cu colivă. Zeama de la mucenici se turna la rădăcina pomilor, spre a fi feriți de omizi. Femeile și fetele torceau patruzeci de fire ori împleteau de patruzeci de ori, pentru a avea ajutor de la mucenici pentru casă, plugărit, vite în cursul anului.

* 40 de păhărele tradiționale

De patruzeci de mucenici, după-amiaza, bătrânii ieșeau în plaiul viilor, tăiau trei vițe de la un buștean și udau bușteanul cu vin, ca Dumnezeu să dea rod bun în vara viitoare la vii.

Se zicea că atât vin cât bea cineva la mucenici, atâta sânge va adăuga peste an, de aceea se credea că e bine ca fiecare să bea în această zi câte patruzeci de pahare cu vin.