Dreptul la vaccin obligatoriu
Suntem martorii unor uluitoare schimbări ale regulilor din mers, suntem contemporanii unui ciudat joc cu piese de domino puse cu o migală cinică în şiruri alambicate, şi care, odată declanşat, când un deget a apăsat prima piesă, celelalte încep să cadă, una după alta: dreptul la libera circulaţie, dreptul la propria sănătate, respectiv dreptul de a refuza o intervenţie fizică asupra corpului tău dacă nu eşti convins că aceasta nu te supune unui risc (Convenţia de la Oviedo, ratificata de România prin Legea nr. 17/2001), dreptul de a folosi cuvinte fundamentale ale existenţei umane, precum mamă şi tată, înlocuite cu părinte 1 şi părinte 2 şi alte câteva, la fel de importante. Toate se duc, în numele unui virus de gripă, bine pus în scenă, bine regizat, pe apa Sâmbetei. Intrăm, suntem deja intraţi, în altceva decât am trăit noi până acum un an. Şi nu se vede cale de întoarcere. Iar Şoşoaca este ridiculizată, săraca de ea, peste tot.
Adică, dacă nu eşti pe deplin convins că vaccinul nu ţi-ar putea provoca ceva nasol, şi nu-l faci, adio libertate de circulaţie. Intri în categoria cetăţenilor rebeli, nesupuşi, de mâna a doua, privaţi de drepturi. Te îndârjeşti să nu faci vaccinul pe care ţi-l recomandă politica?!
Adică, dacă nu-ţi faci nu mai ştiu câte teste (care costă, tată!, pentru marea majoritate a românilor, adică vro’ 300 de leuţi fiecare, şi trebuie să le faci mereu, chiar după vaccinare, mai multe, dacă ai şi familie, caută-ţi şi un al doilea job), stai acasă. Adică dacă nu-ţi faci paşaport de vaccinat, teste şi alte alea, nu mai pui tu şi ai tăi piciorul în avion, la vară, şi nici măcar cu maşina la bulgari, la turci sau la greci.
India, de unde Gigi Becali a spus că ia el medicamente pentru popor
O altfel de politică, decât a vaccinului în masă, adoptată în Occident, s-a aplicat deja în India şi, se pare, acum nimeni nu mai vorbeşte despre valul trei acolo, unde populaţia este de 1,353 miliarde de locuitori, iar în zonele aglomerate distanţarea socială este imposibilă. Să simplificăm şi să spunem aşa:
Testările sunt gratuite, la colţ de stradă, sunt centre ambulante de testare peste tot.
Rezultatul la testare se dă imediat, şi în funcţie de acesta, cetăţeanul ştie ce are de făcut. Se prezintă la spital sau primeşte medicamentaţie adecvata pentru a se trata la domiciliu în cazul formelor uşoare şi medii. Printr-o astfel de politică sanitară, în Delhi s-a ajuns ca 90% din paturile din spital alocate iniţial pentru tratarea coronavirusului să fie goale. Iar capitala Indiei are o populaţie de 11,5 milioane de locuitori.
Şi fiindcă populaţia este, în cea mai mare parte extrem de săracă, şi nu îşi permite medicamente scumpe, guvernul indian a mai avut o iniţiativă în sprijinul populaţiei, autorizând punerea pe piaţă şi distribuirii acestor kit-uri pentru Covid 19 la un preţ extrem de mic. Respectiv, un kit costă 150-200 rupii, adică 2-3 dolari americani.
Oricum, una peste alta, India nu se mai află, de ceva vreme, ca zonă roşie pe harta infectărilor cu Covid.
Băi, nesimţitule, nu mă fă, că te bag acuşi în părinte 1!
Iar despre înlocuirea cuvintelor mamă şi tată, despre ţigan, homo, lesby, pitic, alte alea, în fine, aş putea întocmi un dicţionar întreg de cuvinte de coloratură, care, pur şi simplu, fac farmecul unei întâlniri, al unei şuete, al unei conversaţii (deja interzise de Covid), sau al unei lecturi normale, fireşti, libere.
Dacă nordicii, or alţii, care sunt extrem de civilizaţi, au ajuns la alte concluzii, asta e treaba lor, nu văd nici un motiv să ne impună libertinajul lor, e treaba lor. Ce mă împiedică să-i spun unuia, un bărbat de 20 de ani, în toată firea, în putere, dar ţigan, care îmi cerşeşte căruciorul la mall, pentru a recupera o monedă de 50 de bani, să-i spun că e ţigan?! Am prieteni ţigani, intelectuali sadea, care se amuză când îi apelez cu „Ce mai faci ţigane?” la telefon. Care e treaba?! Iar unii dintre ei, nici nu mai spun cum îmi zic ei mie, că-s moldovean, or alte alea. Şi suntem prieteni de o viaţă. Oameni.
La noi, până acum un an, dacă apărea un escroc, un şmecher, un hoţ, te uitai la el, îl cântăreai şi aveai în fondul principal de cuvinte măcar o înjurătură sănătoasă de mamă a lui. Limba română are un fond principal de înjurături tradiţionale absolut fabulos. Înjurătura fiind un medicament de calmare, de descărcare, de descătuşare imediată, spontană. L-ai înjurat, te-ai răcorit imediat, Freud definea chestia asta ca defulare. Adică a-ţi da curs liber unor gânduri pe care le ţii în tine (le refulezi) şi cărora, la un moment dat, le dai drumul, te eliberezi, şi spui: Du-te mă în… mă-tii!
Al treilea val la Piatra Neamţ. Previziuni
Orş’cât, la noi, la Piatra, vă spun eu, e cam prea linişte, nu prea se potriveşte jocului de domino mondial. Prea merg oamenii liniştiţi pe stradă, cu masca de rigoare, prea sunt ei civilizaţi şi de bun simţ, prea îşi văd ei de treaba lor, prea sunt ei majoritari ortodocşi, prea cu credinţă şi frică de Dumnezeu, prea sunt ei tradiţionalişti în privinţa familiei, mamă, tată, bunici, sunt cam prea normali. Am spus-o din titlu: Lumea se schimbă. Încetul cu încetul, dar repede, va trebui să vă schimbaţi vechile obiceiuri.
Chiar şi vaccinaţi, nimic din tradiţia moştenită nu va mai fi ca înainte: nunţi cu lăutari, botezuri, înmormântări, parastase, petreceri de aniversare, petreceri, pur şi simplu, cu familia, gata cu ele, gata şi cu Crăciunul, cu Paştele, cu tot ce înseamnă tradiţie de sute de ani, asta doar într-un an şi jumătate, doi. Gata!
Despre asigurările şi promisiunile domnului Câţu, despre din ce în ce mai scurtele şi banalele discursuri ale domnului Johannis, care începuse al doilea mandat furtunos, cu conferinţe de presă săptămânale, iar apoi, după alegeri, revenindu-şi la turaţia plictisită, de profesor la seral, ce am mai putea noi spune?
Aşadar, la Neamţ, prea e normală viaţa, prea sunt nemţenii legaţi de familie, de părinţi, de bunici, prea se golesc oraşele judeţului în week-end, când copii se duc la ţară, la ai lor, prea se înghesuie ei prin curţile de sub coline şi munţi, împădurite, prea îşi fac grădini de legume pe-acolo, la părinţi, apoi grătare şi şpriţuri cu familia, nu prea se potriveşte. Nu se prea potriveşte cu al treilea val european şi mondial care vine şi care, e musai, trebuie să te ţină la domiciliu.
Pregătiţi-vă să trăiţi, începând cu această vară, într-o altă lume.
Cristian TIMOFTE
