Coloana cu opinii. Criză lungă, comă la fel

Enterocolita cu care s-a procopsit democrația noastră fără accente suedeze nu dă semne să răspundă la vreun tratament. Suntem în postura deloc plăcută de a consuma hârtie igienică peste limita bunului simț și a mediei europene ( trist!), codul portocaliu fiind atotcuprinzător. Recentul congres, dar mai cu seamă urmările lui, nu aduc nimic în ameliorarea stării jenante aidoma celei cu nădragii pe vine, spectacolul deșănțat al unei lupte politice cu final previzibil semnalând (dacă mai era nevoie), lipsa a foarte mulți ani de școală și de acasă de pe creștetul grizonat sau vopsit al membrilor partidului în vogă pe vremea asta. Metehnele rudimentare și manifestările desprinse din regnul celor studiate în zoologia de a șasea mă tem că nu fac cinste unei formațiuni care doctrinar ar trebui să semene, apoi să crească și în final să ofere elite, lideri credibili și modele de urmat. Ți-ai găsit.

Cu fruntași ce una spun azi, iar peste câteva minute se sucesc, este dificil de mers la drum. Unde mai pui că unii se mai și pupă în fața lumii ș-apoi se scuipă prin televiziuni, ca mai apoi să se pupe iar. Cam chiloțiu galbenul săgeții, dacă e să ne luăm după prestațiile primilor oameni din stat și-i lăsăm în pace pe cei din statul paralel. Totuși, cele mai acute dureri de pântece tot în regiunea Cotroceniului se simt, unde cartea de căpătâi a nației – Constituția – a cam expirat și nu are nici un efect pentru afecțiunea ce ne bântuie. Ocupantul primului fotoliu de acolo ne-a dovedit cu prisosință că aceasta poate fi sedusă și abandonată pe un colț de etajeră, fila ce pomenește despre rolul de mediator din fișa postului fiind ruptă și folosită pentru lustrul croselor de golf. Prezența în campaniile electorale de-o manieră fățișă, destul de-n contra vântului, a culminat cu sacrificarea celui ce i-a așezat covorul de la intrarea în instituția bine condusă anterior de Il Comandante, preferând premierul aparent tehnocrat, dar cu mari probleme de imagine, grație trecutului deloc plăcut mirosului.

Amintiți-vă că, nu cu mult în urmă, ar fi trebuit să primim, pe mâna domniei sale (sau așa s-a dorit să înțelegem), vreo 70 de miliarde de marafeți pentru acareturi naționale, care mai apoi au scăzut la 40, pentru ca mai ieri să aflăm că e vorba de 14,2 în granturi, restul până la 29,2, credit. În limbajul celor ce au huiduit vârtos la congres, am fost făcuți din vorbe și arși la buzunare, siliți să înghițim gogoși second hand, că o să fie bine și la vară cald. Opoziția? Ți-ai găsit. Cu niște moțiuni de cenzură aplicate în doru` lelii, să nu zică lumea că nu există, se poate lăuda cu o politică a struțului, care, culmea, dă rezultate. Blatul mai mult sau mai puțin mascat sub forma celui ce nu face nimic concludent și se trezește cu un buluc de procente în cârcă, aduce a fabulă. Adică aferim! Dar rămânem liniștiți, procentele măsurate recent nu țin de cald partidoiului, iar istoria recentă, modernă și al naibii de contemporană ne-a oferit exemplul de legendă, prin evoluția acestuia, al participantului ce câștigă, dar iese pe locul doi, aspect foarte plăcut oricărui președinte pus să guverneze peste partide fără lideri sau cu ei impotenți și trimiși să joace golf cu propriile fudulii, pardon de sugestie.

Rămânem în criză, cu tăieri prin pântece, cu inițiative legislative departe de angajamentele lui 2020, ce vizează mai degrabă ziua națională a purtătorilor de bască fără bretele și obiceiurile de cununie la hamsterii de lapte, cu nemulțumirea de a fi luat încă o gușă, pe un vot în care ne-am pus ceva speranțe. Intuiesc că vom primi sedative, care sigur nu tratează enterocolita, dar vom fi teribil de indiferenți la acest neajuns și la culoarea care ne guvernează. Adică portocaliu.

Pe mai încolo!

G.D. Patraucean