Anul bisericesc începe la 1 septembrie, spre deosebire de anul civil. În Tradiția moștenită din Legea Veche, în aceasta zi a început creația lumii. Se crede că în această zi Mântuitorul Iisus Hristos a început activitatea Sa publică.
Anul bisericesc se încheie în august, când sunt marile praznice – Adormirea Maicii Domnului, 15 august și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, 29 august. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viața veșnică. De la 1 septembrie intrăm în anul 7532 de Facerea lumii conform calendarului bizantin. Calendarul a fost calculat ca începând în 1 septembrie, iar despre Iisus se considera că s-a născut în anul 5509 Annus Mundi (AM) – ani de la facerea lumii. Primul an după facerea lumii a ținut de la 1 septembrie 5509 î.Hr. până la 31 august 5508 î.Hr. Cele mai vechi scrieri creştine păstrate până în zilele noastre şi care menţionează vârsta lumii în cronologie biblică sunt cele a lui Teofil de Antiohia (115-181 d.Hr.), al şaselea episcop al Antiohiei şi cele a lui Iulius Africanul (200-245 d.Hr.). Amândoi aceşti scriitori creştini folosesc versiunea Septuaginta a Vechiului Testament, stabilind că lumea avea în jur de 5530 de ani la Nașterea Mântuitorului.
Semnificațiile datei de început a Anului bisericesc
Începutul anului bisericesc pe 1 septembrie a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit şi Indictionul. Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însușit unele din rânduielile vechi. O altă semnificație spirituală pentru data de 1 septembrie este faptul că această zi este recunoscută drept ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în sinagogă şi citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi..”(Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19). Este considerată ziua în care Iisus Hristos și-a început activitatea publică. Un alt motiv pentru această zi îl descoperim în tradiția moștenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a lunii septembrie a început creația lumii.
Tradiții creștine la început de an bisericesc
În fiecare an, la 1 septembrie, Biserica Creștin-Ortodoxă face slujbe pentru începerea noului an bisericesc. Praznicul Anului Nou bisericesc a fost fixat de către Sfinții Părinți Creștini la Sinodul I de la Niceea (anul 325 d.H.). Împăratul Constantin i-a izbăvit pe creștini de jugul greu al persecuțiilor, schimbând înțelesul Indictionului. Sfinții Părinți au rânduit să se prăznuiască Anul Nou bisericesc ca un început al mântuirii creștinilor, aducându-ne aminte de intrarea lui Hristos în mijlocul adunării evreilor. Dacă anul bisericesc începe pe data de 1 septembrie, anul liturgic își are începutul în ziua Sfintelor Pasti. De la aceasta sărbătoare se numără Evangheliile și Duminicile anului bisericesc.
Praznicul Sf. Simeon Stâlpnicul la început de an bisericesc
Credincioșii de altădată serbau, odată cu Începutul anului bisericesc și ziua Stâlpniculului. Sf. Simeon Stâlpnicul (390-459 d.H.) s-a născut în Asia Mica. A părăsit casa părintească la vârsta de 18 ani și a îmbrățișat viața monahală la mănăstirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trăit ca anahoret. Sf. Simeon Stâlpnicul s-a făcut începătorul unei practici necunoscute până la el, aceea de a se ruga zi şi noapte de la înălțimea unui stâlp. De aici a primit şi numele de „Stâlpnicul”. Prin el a lucrat Sfânta Treime multe şi mari minuni, vindecând prin cuvânt și rugăciune pe mulți dintre cei ce zăceau în boli grele. În tradiția populară se credea că, dacă ziua sfântului care a trăit o viață în vârful unui stâlp, nu este serbată de oameni, atunci se vor produce cutremure. Oamenii țineau ziua și pentru ca să nu li se dărâme casele de pe temelie. O superstiție care îi obliga pe oameni să respecte ziua era că li se dărâmă stâlpul de la horn. Iar de aici se poate întâmpla o mare nenorocire. Despre cei care lucrau în această zi se spunea că „se face stâlp de piatră”. Alte credințe din popor avertizau oamenii să lucreze ca să nu le înțepenească picioarele. Ziua se ținea pentru sănătate și să nu șchiopăteze. Cei mai fricoși respectau ziua pentru a fi feriți de întâmplări primejdioase. Prin unele sate era credința că Stâlpnicul le protejează casa de ploșnițe, purici, păianjeni și tot felul de insecte. Se ținea de femei cu credința că acestea vor fi ferite de boli femeiești. Alte credințe se refereau la faptul că oamenii respectau această zi pentru a nu veni pe lume copii și animalele nenaturale.
Ciuda lui Arhanghel, sărbătoarea care ne ocrotește
În calendarul popular, data de 6 septembrie era ziua sărbătorii Ciuda lui Arhanghel. Ciuda lui Arhanghel este numele popular al sărbătorii creștine Minunea Sf. Arhanghel Mihail din Colose, ce este prăznuită anual pe data de 6 septembrie. An de an, creștinii își amintesc de miracolul Sf. Arhanghel Mihail ce a vindecat o fată care nu putea să vorbească, ea fiind mută din naștere. În Kolassa Frigiei exista o biserică a Sf. Arhanghel Mihail, deasupra unui izvor vindecător. Aici, bolnavii beneficiau de multe miracole, mai multe decât cei care intrau în scăldătoarea Siloamului, unde o dată în an se pogora îngerul Domnului. Tatăl fetei, drept mulțumire pentru faptul că fata a început să vorbească a construit o frumoasă biserică deasupra izvorului vindecător, închinată Sf. Arhanghel Mihail. În calendarul popular ziua de 6 septembrie poartă un nume straniu. Se numește „Ciuda lui Arhanghel” și oamenii o țin ca să nu fie mânioși și „ciudoși” tot anul, să le fie casa ocrotită de ceartă și neamul de pizmă. Se spunea că „Ciuda” e mai mult o sărbătoare femeiască, de frica certurilor și a bătăilor din casă. Daca femeia n-o ținea, bărbatul umbla înciudat tot anul. Nu se cosea ca să nu se întâmple ceva rău. Se ținea pentru ca oamenii și casele să fie protejate împotriva vârtejurilor de vânt. Sf. Arhanghel Mihail era cinstit de bărbați la data de 6 septembrie, de sărbătoarea Ciuda Arhanghelului Mihail. El era privit ca fiind agricultorul exemplar, un fel de erou întemeietor ce a încercat și a reuşit să-i scoată pe oameni de sub puterea Satanei. După aceasta, Satana i-a slujit cu jurământ timp de un an, a arat trei brazde deodată şi a semănat tot atâtea holde.
Obiceiuri pierdute de Nunta șoarecilor
În Calendarul popular, ziua de 5 septembrie este însemnată ca fiind Ziua nunții șoarecilor. Țăranii de altădată țineau această zi cu haz pentru a nu fi vizitați de rozătoare. Multe superstiții și credințe au apărut de-a lungul timpului privind acești dăunători, care sunt foarte curioși, băgăcioși, stricători. Țăranii din Vaslui credeau că, atunci când sunt șoareci mulți, are să fie belșug în acel an. Posibil să fi încurcat sensurile vasluienii, având în vedere sărăcia ce le bântuie meleagurile… Tot din Vaslui era și vorba „să nu iei nimic de la omul mort, că-i păcat și iei și șoarecii la tine acasă”. Din bătrâni se spunea că, dacă șoarecii rod o haină, îi semn rău de boală pentru persoana a căreia este haina. O superstiție îi obliga pe soți, ca atunci când le cerea ceva femeia lor însărcinată trebuia musai să-i dai, altfel șoarecii îți rodeau tot de prin casă. Semnul unei ierni grele era observarea unui număr mare de șoareci toamna.
