Fotbalul a adus de multe ori pace sau măcar încetări temporare ale focului şi ne gândim la celebrul „Christmas truce” din 1914 sau intervenţia lui Didier Drogba în ţara sa natală, Coasta de Fildeş. Dar fotbalul a generat şi conflicte, unele dintre ele armate, precum cel din America Centrală, dintre El Salvador şi Honduras.
Conflicte între cele două state au mai fost în istoria lor, o luptă permanentă pentru resurse. El Salvador avea 4 milioane de locuitori şi o suprafață de 21.146 km2, iar Honduras tot vreo 4 milioane, dar 112.088 km2 şi numeroşi salvadorieni munceau ilegal în Honduras, în zona de lângă granița cu ţara lor.
Guvernul hondurian le-a cerut să intre în legalitate sau să plece şi atunci când, în 1968, Oswaldo Lopez Arellano s-a confruntat cu nemulțumirile populației, a lovit în salvadorieni. În 1969 este denunțat tratatul dintre cele două state, încheiat doi ani mai devreme, care reglementa trecerile dintr-o parte în alta a frontierei şi salvadorienii sunt siliţi să părăsească pământurile ce le munceau şi să plece acasă. Nu au lipsit violențele, iar când autoritățile din Honduras arestează un salvadorian acuzat de spionaj, cei din El Salvador capturează 60 de soldați hondurieni. Doar intervenția președintelui american Lyndon Johnson a calmat pentru moment spiritele.
În 1969, se desfăşura turneul de calificare pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, iar Honduras și El Salvador trebuiau să dispute două meciuri de baraj. La Tegucigalpa, pe 6 iunie 1969, înainte de meci – o grevă a profesorilor, care, în semn de protest, au împrăștiat cuie pe carosabil, provocând pene de cauciuc, iar fotbaliștii din El Salvador, consideră faptul un sabotaj. Naționala Hondurasului învinge cu 1-0 şi de bucurie, spectatorii echipei gazdă au dat foc stadionului!
Meciul retur din San Salvador începe cu drapelul și stema Hondurasului batjocorite, hotelul în care au fost cazați fotbaliștii oaspeţi este incendiat, iar în noua locație se desfăşoară toată noaptea de un program de serenade sub balcon. El Salvador învinge o echipă speriată şi obosită cu scorul de 3-0.
Bucuria victoriei degenerează repede în incendii și violențe. La Tegucigalpa locuitorii se dezlănțuie împotriva rezidenților salvadorieni, inclusiv a celor cu funcții diplomatice. Partida decisivă urma să se desfășoare la Mexico City pe 27 iunie într-o atmosferă de maximă tensiune. El Salvador se impune cu scorul de 3-2 şi merge la Campionatul Mondial. La câteva ore de la sfârșitul meciului, Hondurasul rupe relațiile diplomatice cu El Salvador. Pe 14 iulie a început „războiul fotbalului“. El Salvadorul atacă atât pe uscat și aerian, dar înaintarea este oprită din cauza lipsei combustibilului, Hondurasul bombardase rezervele petroliere ale statului vecin. Organizația Statelor Americane cere încetarea ostilităților şi pe 18 iulie se ajunge la un acord de încetare temporară a focului, abia după ce Organizația Statelor Americane a amenințat cu sancțiuni economice.
Urmările au fost nefericite pentru ambele ţări: peste 2.000 de persoane, majoritatea civili, și-au pierdut viața; din punct de vedere economic s-au creat dezechilibre, relațiile economice dintre cele două state au fost întrerupte, granița a fost închisă. În El Salvador s-au întors transfugii, creând probleme economice și s-a intensificat războiul civil. În 1980, după mai bine de 10 ani, la Lima, s-a semnat un tratat de pace ce prevedea reglementarea pașnică a conflictului de frontieră şi „războiul fotbalului” s-a încheiat oficial… (D. DIEACONU)
