Daniel David are ștaif de ministru nu pentru că ar fi o mare personalitate științifică, cum este prezentat, ca un fel de deținător de Oscar în domeniul științelor cognitive, el are ștampila Grupului de la Cluj și asta este suficient în România pentru a propune orice tâmpenie. Să-l compari cu Marga, tot de la Cluj, este o blasfemie, ar fi cum ai compara reforma lui Spiru Haret cu blegita ”Românie educată” a cuplului de tristă amintire educațională KIohannis -Deca. Marga vedea întregul, David se vede doar pe el în oglindă deformată care-l face blond și înalt.
Domnul psiholog a ajuns ministru pentru că face parte din gruparea amintită dar și pentru că a fost școlit în valorile progresismului pur, ceea ce l-a convins și pe matematicianul Nicușor Dan, care l-a vrut musai ministru.
Când au apărut măsurile preconizate de Guvernul Bolojan pentru sistemul de învățământ ( tăierea burselor de merit pentru cea mai mare parte pentru elevi, mărirea numărului de ore la catedră, CREȘTEREA NUMĂRULUI DE ELEVI LA CLASĂ, mărirea numărului de elevi pentru ca o școală să primească personalitate juridică etc) domnul care ocupă de șef al învățământului românesc a avut o reacție pe măsură : ” Într-adevăr, premierul a spus că acest Guvern este unul de sacrificiu, lucru reiterat și de mine pentru acest mandat la educație-cercetare. Dar dacă tot este de sacrificiu, atunci să merite! Trebuie să renunțăm și în educație-cercetare la paradigmele vetuste, cu mecanisme ascunse, neperformante și inechitabile. Asta nu înseamnă, așa cum se tem unii, că se distruge sistemul de educație, ci că renunțăm la un sistem cu mecanisme vetuste, construind o nouă paradigmă a unei educații raționale, decente, performante și echitabile! Să nu uităm că suntem cu toții aici, decidenți, practicieni în educație, oameni ai educației pentru un singur țel: acela de a educa și de a forma elevii și studenții. Ei sunt rațiunea noastră profesională, umană, iar binele și viitorul lor trebuie să ne ghideze în decizii și în acțiuni”!
Cuvinte frumoase, bine alese, în realitate doar o grămadă de cuvinte frumos legate între ele care nu spun nimic nou. Lozinci bine împachetate în varza a la Cluj, fără carne, livrată la domiciliul românilor, ca ajutor social obligatoriu. Excelența sa, domnul David, și-a dat măsura întregii sale valori didactice când a propus creșterea numărului de elevi în învățământul gimnazial și liceal. Un personaj care n-are de face cu discipline tehnice, care este obișnuit să se joace cu cuvintele în aule sau în săli de spectacol, dă dovadă de o profundă necunoaștere a realităților din învățământul primar, gimnazial și liceal. Se dovedește a fi, din acest punct de vedere un analfabet funcțional- tot îi place să folosească termenul – perfect. Analfabetismul funcțional se referă la incapacitatea unei persoane de a înțelege și interpreta informațiile scrise sau verbale, chiar dacă știe să citească și să scrie. Domnul ministru știe să citească câte școli are, câți profesori, câte clădiri, dar nu poate vedea întregul, lucru esențial pentru un personaj cu răspunderea pe care o are. Oricât ai fi de binevoitor, este greu de înțeles cum într-o clasă cu 30-36 de elevi, unde musai ai și 2-3 cu nevoi speciale, poate chiar și cu însoțitori (domn ministru, este o realitate ascunsă sub umbrela corectitudinii politice că se poate face o oră normală și eficientă pentru întregul grup așa) poți fi mai performant decât în una cu 24. Clar, vorbim despre o idee proastă, luată ca să vină pe tipicul reducerilor promovate de Bolojan. Taie Bolojan? Noi nu tăiem, noi mărim efectivele, ca să tăiem catedre și să eliberăm clase sau clădiri.
Orice altă propunere ar face domnul David, este total compromis de aceasta. Doar un analfabet funcțional, care nu cunoaște abc-ul realităților din școala românească poate veni cu o asemenea idee. Spuneau mulți că miniștrii de la Funeriu încoace au săpat groapa învățământului românesc. Greșit, ei v-au pavat dumneavoastră drumul către cimitir. Onoarea de a fi cioclu vă revine în totalitate.
Valentin Bălănescu
P.S.: Și încă ceva, e ușor să îți îndeplinești ”criterii de performanță” precum ”cele mai bune rezultate la evaluare națională” cu subiecte de care râdeau și corigenții claselor.
