În spatele celor peste 250 de gospodării din Neamț afectate de inundațiile din 28 iulie 2025 sau printre acestea, au apărut tot felul de comportamente nefirești, derapaje pe care Irina Gina Tudosă (44 de ani), consilier local, dar și antreprenor, le aduce în fața opiniei publice într-un interviu non-conformist despre ”Sfântul potop” sau despre ”Cum să profiți de ajutoarele primite de la autorități”. Gina Tudosă are în comuna Borca restaurantul ”La Ponton” – în satul Mădei, Magazinul ”Chilipirul Zilei”, dar și afaceri în Irlanda. Face educație în vânzări în mediul online.

– Ce mai faceți, v-ați revenit după viitura din noaptea de 28 iulie care aproape v-a distrus pontonul din Mădei?

Mai tare decât inundațiile, altceva mă afectează personal. Am supărat prin candidatura mea la primărie, pe ceilalți. Și fac tot posibilul să-mi saboteze această afacere, că de cele din Irlanda nu se pot lega. Pontonul l-am făcut prima dată ca un târg de Crăciun, acum cu doi ani. Târgul de Crăciun de la Borca era pentru copii, cu zonă de joacă, o ciocolată caldă și altele. Există un loc de joacă în Borca, dar lumea nu se duce acolo că sunt mulți etnici acolo și copiii sunt bruscați. Cumpărasem terenul de acolo și intenția mea nu era să construiesc acolo un restaurant, pentru că afacerea mea nu era legată de HoReCa, ci să le ofer copiilor acest Târg de Crăciun. La un moment dat, am zis, hai să ne avizăm. În România lucrurile se fac invers, întâi le faci, după aia te avizezi. Și atunci au început pretențiile. Cei de la Apele Române au condiționat avizul lor de construirea unui dig înalt de 7 metri.

Apele Române au solicitat construirea unui dig înalt de 7 metri

– V-au cerut cei de la Apele Române să construiți dv, ca antreprenor, un dig pe malul Bistriței?

Da, exact asta vă spun. Ori, un dig este un proiect de infrastructură hidrotehnică foarte complex, cu studii, proiect tehnic amplu, costuri mari. Dar, Apele Române nu mi-au dat avizul pentru ponton, pentru că au zis că trebuie să fac eu un dig înalt de 7 metri, pe banii mei, evident. Eu acolo am înălțat cât am putut, acum, cu inundațiile vreo 6 familii care au casele în aval de pontonul nostru au scăpat de furia apelor, tocmai pentru că au fost apărate de acest ponton. Nu au vrut să audă de nimic: ”Dacă vreți aviz, vă faceți dig!” Acesta a fost răspunsul. Le-am zis: ”Oameni buni, aveți o limbă de pământ în mijlocul Bistriței, pe care există o vegetație înaltă, necurățată de vreo 20 ceva de ani, niște copaci, brazi. Aia voi trebuie să o radeți, pentru că ea constituie un pericol în caz de viitură”. Nu m-au băgat în seamă. Apoi, Drumurile Naționale au venit și mi-au zis: ”Nu vă dăm aviz, pentru că trebuie să dărâmați casa!”. Casa bătrânească de la șosea.

– Dar este monument istoric?

Este o construcție de 120 de ani, înăuntru are sobe de marmură. A aparținut unei familii a brigadierului Domeniului Coroanei. Înăuntru este patrimoniu, acolo ar putea fi amenajat un muzeu. Vreau să o refac. L-am chemat pe domnul Șerban Sturza, care este șeful arhitecților din România. Era ocupat cu refacerea casei lui George Enescu de la Botoșani. A venit, a văzut casa și mi-a zis: ”Casa asta    trebuie salvată, trebuie conservată! O să o includem într-un proiect cu cei de la arhitectură, nu o dărâmați”. Nu o dărâm, nu-mi dau Drumurile Naționale aviz! Neavând avizul de la drumuri și de la ape, primăria n-a vrut să-mi dea autorizație de construcție. Neavând toate aceste documente oficiale, nu am putut să mă asigur. A venit viitura. Tot molozul s-a blocat acolo, plus ce a mai venit de la Broșteni și mi-a inundat tot.

”Totul s-a distrus în câteva secunde!”

– Erați acolo când a venit apa?

Eram acolo la 10:00 seara, am intrat în căsuța pe care am folosit-o pentru Moș Crăciun, să scot din ea sculele băieților, că erau depozitate acolo. Când am intrat, era apa până aici (indică jumătatea gambei – n.r.), după care a fost până deasupra genunchilor, în câteva secunde. Eu rămăsesem șocată, în apă, pentru că erau două bănci de lemn scobit și, efectiv, le-am văzut cum umblau și eu știam că le-au adus cu ditamai utilajele, că erau foarte grele. Și s-au pus cap în cap, în fața intrării în restaurant. Altfel, îmi spărgeau ușa de termopan. Erau acolo frigidere, boilere, animale moarte, moloz. Știți cum a fost? Am văzut că toată munca noastră, toată investiția, tot sufletul care l-am pus acolo, totul s-a distrus în câteva secunde.

– Și care a fost prima reacție, de moment?

Prima reacție a fost: ”Nu mai facem nimic!” Am făcut în seara aceea un live și am zis că am avut un ponton. Și a doua zi dimineața, la ora 8, inclusiv persoane care mi-au fost oponenți în campania electorală, erau veniți cu lopeți. Nu cei de aici, de la PSD! Erau veniți cu lopeți și să mă ajute. Soțul meu n-a putut să suporte, să vadă tot ceea ce era aici, a plecat în Broșteni să ajute acolo. La ponton el a zis că nu poate să intre. A avut un șoc, câteva zile nici măcar n-a putut să se apropie. Până seara s-a curățat tot. S-au curățat mizeriile în mare parte. Când am tras linie și mi-am făcut un bilanț, aveam 91.000 de euro pierdere, însemnând frigidere pe care l-a luat apa, mobilier, mașina de spălat vase care s-a stricat, toată materia primă, mâncarea, care se stricase, tot ce aveam acolo La Ponton. Noi, între timp, ne-am avizat din punct de vedere sanitar-veterinar, pentru că omul care a venit de la DSV a zis: ”Pe mine nu mă interesează nici de apă, nici de drumuri. Pe mine mă interesează ca, mâncarea pe care o faci, să respecte normele igienice!” Și ne-am avizat, așa pot funcționa.

ANAF: ”Nu ne interesează, nu ne pasă!”

– Ce ați făcut mai departe?

Primul lucru pe care l-am făcut am trimis o scrisoare către ANAF, în care le-am zis: ”Nu mă sustrag de la plata taxelor, dar cer păsuire o lună de zile, pentru că trebuie să închid restaurantul, după inundații. Să putem curăța, repara…”. Eliberasem pontonul, spălasem WC-urile, însă, curtea era toată un mâl. Și a trebuit să închid restaurantul, nu mai putea funcționa. ”Nu ne interesează!”, a fost răspunsul domnului de la ANAF Bicaz. Știți ce a fost în sufletul meu? Noi plătim toate taxele, la atâția angajați, nicio mână întinsă? Așa o lipsă de empatie n-am putut să văd. ”Nu ne interesează, nu ne pasă, noi vrem banii!”… Apoi, cei de la Apele Române au început să radă insula, paradoxal, după inundații, au băgat utilajele și-au ras insula. După ce ne-au șantajat, ne-au cerut la dosar declarație în fața notarului că dacă se întâmplă ceva, nu avem nicio pretenție asupra lor. ”Dacă vrei să-ți dau aviz să funcționezi, dă-mi declarația că dacă se întâmplă ceva, tu n-ai nicio pretenție la noi”, asta înainte de viitură. Le-am dat declarație la notar. Dacă noi nu aveam pontonul, deci dacă noi nu eram acolo, bătrâna, care era în casa de după, era rasă de pe fața pământului când a venit apa. Și toate casele acestea de aici, 6 familii rămâneau fără case! După ce au primit declarația că nu avem pretenții în caz de ceva, ne-au dat termen până în aprilie să facem digul, că pe ei nu-i interesează!

– Pompierii au ajuns aici în zonă, a doua zi după inundații?

Cei de la ISU mi-au trimis o scrisoare că nu le-am permis accesul în locație să evalueze pagubele. Adică aici era totul deschis, intra oricine și ieșea oricine. Iar ei spun că nu le-am permis accesul. De la primărie, au venit încă o dată și au zis că e tardiv acum și să nu mai am nicio pretenție la despăgubiri! Le-am zis: ”Știți ceva, pontonul ca locație e pe numele unei persoane fizice, e pe numele fiicei mele. Deci este o persoană fizică care a suferit pagube. Așa cum ați dat la toată lumea din sat, puteați să ne dați și nouă, la câte pierderi am avut!”… S-au dat și 70 de milioane de lei la oameni. S-au dat bani aiurea: au luat bani unii fără ca să fie afectați în vreun fel! E suficient să se uite cineva unde sunt casele și unde au fost inundațiile. Au luat bani, au luat lemne o grămadă de oameni! Că, vezi Doamne, ne-a luat apa lemnele pentru iarnă. Câte 600, până la 17-70 de milioane. Deci, niște sume exorbitante. Eu nu voiam bani. Dar, putea să zică: ”Gina, uite din lista asta a ta, ai 3 frigidere pe care ți l-a luat apa. Uite că sunt de la ajutoare!”

”În România dacă faci bine, ești pedepsit!”

– Nu v-a ajutat cu nimic primăria?

Ba da. M-a sunat și mi-a zis: ”Vino și ia o găleată de vopsea lavabilă de la Vinarom!”… O găleată. Știți cum am simțit asta? Ca pe o umilință. Dar, nici să nu mai aveți pretenții! Atâția bani am plătit la comuna Borca pentru taxele angajaților, 55 de angajați pe o firmă și încă 10 pe cealaltă. Angajați care, spre deosebire de orice altă firmă din zonă, aveau salariul real trecut în cartea de muncă, nu minimum pe economie! Plăteam taxe, sute de milioane, bani care ajungeau la Primăria Borca. De fiecare dată când m-am dus și le-am cerut ceva să-mi dezvolt afacerea, mi s-a întors spatele. Deci, pentru faptul că, acum, îmi doresc să-mi iau afacerea, să mi-o mut pe Broșteni, în Suceava sau în alt județ, sau poate să o închid, nu mă poate condamna nimeni! Am ajuns la concluzia că, în România dacă faci bine, ești pedepsit! Am făcut târg de Crăciun pentru copiii din Borca, pentru că sunt atâtea familii în comuna asta care nu își permit să se ducă, să pună motorină, du-te până la Vatra Dornei sau până la Suceava. Sunt copii care au un tată care lucrează în gater și o mamă casnică. Și pentru copilul ăla vine Crăciunul și vrea să-l vadă pe Moș Crăciun! Știți ce a făcut ANAF-ul când am intrat în insolvență? A venit și mi-a impozitat toată cheltuiala făcută cu Moș Crăciun. Pentru că mi-au zis că am făcut profit din chestia asta. Zice: ”De ce ați dedus-o fiscal? Pentru că ați dedus-o fiscal înseamnă că n-ați mai plătit impozit la stat, că dacă era profit și o lăsați pe profit, plăteați 16%, așa că… vă impozităm!”. Le-am spus că este un nonsens, un abuz! ”Dă-ne în judecată!”

– Mai faceți Târgul de Crăciun anul acesta?

Anul acesta, copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun. N-am avut puterea să scriu chestia asta pe Facebook, că nu mai fac. Copiii așteaptă. Copiii din zonă învață colinde de prin octombrie, noiembrie, că ei știu că se face Târg de Crăciun. Câteodată când ești pe fundul sacului simți nevoia să-ți dea cineva o mână, să simți o gură de aer. N-am avut. Probabil o să-l facem la anul, nu știu. Dar, vreau să simtă toată lumea, măcar puțin, ce gol și pustiu e când nu se face! Poate așa apreciază. Avem acum un program ”Adoptă un bătrân!”. Ne-am gândit că sunt mulți plecați în străinătate care nu se mai întorc și au bătrânii acasă, părinții. Și pentru 35 de lei pe zi, le ducem felul unu, felul doi, o prăjitură, o cafea sau un ceai și o sticlă de apă. Dar le scârțâie ușa. Asta contează! Acel bătrân din casă, cineva să-l verifice că respiră. Băieții mei, când duc o mâncare, mai duc și un braț de lemne. Și programul ăsta l-am făcut în speranța că oamenii vor reacționa. Știți care a fost răspunsul? Zero barat! Au fost 3 persoane care nu sunt din localitate, care au văzut pe Facebook și au trimis bani pentru 5 bătrâni, 10 bătrâni. Dar, în schimb, au fost bătrâni care au venit cu pensia și au lăsat-o și au zis că vor și pentru ei și pentru alții. Și au zis: ”Nu -mi adu în fiecare zi că eu mănânc puțin! O dată la două zile o să aștept ceva cald!”. Și asta spune multe despre societate. Spune lumea că la țară omul mai e bun și că la oraș oamenii sunt răi.

Plasmele și rochia de mireasă

Ce-am văzut aici, când s-au dat ajutoare, doamne! Era un domn care a trecut că a pierdut patru plasme pe listă, el neavând nici măcar una și îi intrase un pic de apă în curte… Unde ai avut, nene, plasmele? Pe jos, prin curte? Am văzut oameni care au adus ca ajutoare rochii de mireasă. Am văzut o persoană care a fost ajutată și comenta: ”Lua-i -ar dracul pe ăștia! Că mi-au dat parchet gri și mobilă maro și nu se potrivește!” Am văzut atâta răutate, atâta nesimțire! Soțul meu a ajutat în Broșteni și mergea cu motostivuitorul, cu excavatorul și ajuta la curățat. La un moment dat, l-a văzut pe unul care căra în disperare în beci alimente: ulei, cartofi căra de toate!

– Își făcea provizii?

Da și le spune jandarmilor: ”Scoate murăturile de acolo și vezi că am niște tablă pentru un foișor mi s-a murdărit de noroi, spală-mi-o!”. Dădea ordine la jandarmi. Și el când a văzut chestia asta a zis: ”Eu nu mai rezist, eu plec acasă!” …Deci omul acesta, e super în putere. N-a făcut decât să sară în fața tuturor mașinilor să ceară ajutoare, să le bage în beci și să dea ordine la jandarmi. Asta e România! O profesoară are o bunică în Broșteni, de 92 de ani, care stătea într-o bucătărie afară. Atâta a pozat-o și a pus-o pe femeia aia pe Facebook și atâta a cerut bani și ”Că-i se facă casă lui bunica!” și ”Săraca bunică!” Dar, fata are casă mare, nu ți-e oarecum? Pentru unii această viitură a fost o sfântă viitură, o să și-o treacă în calendar pe 27 iulie ca fiind ”Sfântul Potop”, că a fost o super binecuvântare o pleașcă de bani asta a fost, pentru unii! Or să bată mătănii și or să se roage de fiecare dată, pe 27 iulie! Aceasta este realitatea la firul ierbii, nu ce apare pe Facebook! Sunt foarte puțini oameni care spun adevărul! Sunt foarte puțini oameni asumați în România! N-ai voie să fii asumat în România pentru că suferi consecințe.

Adevăruri care dor!

De Ziua Națională a României, am văzut atâția îmbrobodiți în tricolor! Asta înseamnă să fii cu adevărat patriot? Dacă îi iei pe oamenii aceia să-i întrebi, istoric, cum a fost Unirea și cine a făcut-o și ce s-a întâmplat, habar n-au! A fi cu adevărat patriot e altceva decât să postezi pe Facebook ”La mulți ani, România!”. Să faci cu adevărat ceva pentru țara asta! Am locuit foarte mult în afară, lucrez cu oamenii din afară, știu care sunt veniturile de acolo, venitul nu mi-l câștig de aici! Am o firmă în Irlanda și una în Marea Britanie și interacționez cu tot felul de națiuni! România e încă o binecuvântare! Încă avem o mâncare curată, nu e plină de chimicale, vaca încă îți mănâncă plante medicinale și când bei un lapte aici are gust, spre deosebire de cel de la vaca care mănâncă furaj dat cu azotat, peste hotare! Încă poți merge liniștit pe stradă și nu stai cu frica că un tâmpit iese cu pistolul și te omoară! Aici ne plângem de sistemul medical, ne plângem că luăm toate bolile din spitale! Dar, se mai uită cineva la tine în spital într-o altă țară? Știți cum e afară? Dacă ai bani, bine, te tratează, dacă n-ai, mori! Și sunt multe, multe, multe lucruri pe care noi nu le vedem! Ne-am făcut atât de răi, ne-am făcut atât de invidioși, ne-am făcut atât de hapsâni! Parcă toți trăim și încercăm să apucăm cu o mie de mâini, de parcă, frate, am mânca cu o mie de guri! Parcă am trăi o mie de ani! Și uităm că important este să te bucuri de viață! Să faci o cruce mare și să zici: ”Mulțumesc, Doamne, că m-am trezit și azi! Că sunt sănătos, că am un acoperiș asupra capului, că mi-e cald, că văd copilul, că e sănătos!” Dar noi tot vrem și vrem: altă mașină, că are vecinul mai mare și mai mulți bani și să vadă lumea pe Facebook că sunt în vacanță, în Maldive sau nu știu unde! Îmi vine să zic: ”Opriți-vă opriți-vă din isteria asta! Poate să vină o mie de viituri peste noi nu ne facem mai buni!”.

Interviu realizat de Angela CROITORU