Helmuth Duckadam a fost supranumit „Eroul de la Sevilla”. Acolo, la Sevilla, în inima Andaluziei, pe “Sanchez Pizjuan” a fost momentul său de glorie şi totodată cel mai important moment al fotbalului românesc, când Steaua devenea campioana Europei. O performanţă la care nu putem nici măcar să visăm în timpurile noastre. În acea finală a Cupei Campionilor Europeni din 1986, desfăşurată pe pământ spaniol, a apărat toate cele 4 lovituri de la 11 metri pentru a aduce trofeul echipei sale, Steaua București. Un record mondial nedepăşit încă. Dar în același sezon în care a reușit cea mai bună performanță a unei echipe românești, cariera sa a fost întreruptă brusc, din cauza unui anevrism care a impus o intervenție chirurgicală la brațul drept, aceasta determinându-l să iasă definitiv din fotbalul de performanță la vârsta de 27 de ani. Extaz şi agonie! Duckadam a ars repede, poate prea repede ca fotbalist şi la fel şi în viaţă, la 2 decembrie 2024 s-a stins din viață.
Helmuth Duckadam s-a născut la 1 aprilie 1959, Semlac, judeţul Arad. Tatăl său, Josef Duckadam, era din localitatea arădeană Șagu German. Mama sa, Elisabeth Kálmán, era originară din Semlac. În timpul copilăriei a fost educat în special de bunica sa maternă, Elisabeth Kálmán (născută cu numele Schmidt în Germania). Născut de Ziua Păcălelilor, Helmuth Duckadam nu a păcălit niciodată fotbalul, i-a fost credincios şi a primit pe măsură, atât cât scurta sa carieră i-a permis.
Primii pași în fotbal i-a făcut în comuna natală, iar în 1974 ajunge la Școala Sportivă Gloria Arad. În 1977, a debutat ca portar la Constructorul Arad, în Divizia C. Un an mai târziu este transferat de UTA, unde debutează în Divizia A (17 septembrie 1978, CS Târgoviște – UTA 2-0). După 4 sezoane la gruparea arădeană, este transferat la Steaua București, unde se impune treptat ca titular. În finala cu FC Barcelona a apărat toate cele 4 lovituri de departajare consecutive, executate de Alesanco, Pedrazza, Alonso și Marcos. O săptămână mai târziu a înscris un gol din penalty, într-un meci de cupă cu Progresul Vulcan, câștigat de Steaua cu scorul de 5-1. La trei ani de la finala de la Sevilla, în 1989, Duckadam s-a reîntors pe teren, pentru ultimele două sezoane, la divizionara B, Vagonul Arad. În total are 133 de apariții în divizia A, 13 în Cupa României și 9 în Cupa Campionilor Europeni.
După încheierea activității de fotbalist, Duckadam s-a angajat la Poliția de frontieră în localitatea de naștere, Semlac, din județul Arad. A ocupat funcția de maior în cadrul Poliției. S-a pensionat însă pe caz de boală.
În 2003, fostul portar a câștigat „Loteria vizelor”, primind dreptul de a emigra legal în SUA și s-a stabilit alături de prima soție, Ildiko, și de fiica lor, Brigitte, în orașul Phoenix, Arizona, în toamna aceluiași an, dar a revenit după doar un an în țară.
În 2004, devine membru al Partidului Noua Generație, fiind ales ca vicepreședinte al PNG și președinte al filialei județene Arad.
La data de 25 martie 2008, Duckadam a fost decorat de către președintele României cu Ordinul „Meritul Sportiv” pentru rolul avut în câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua, în 1986. În 2017, i s-a decernat titlul de cetățean de onoare al municipiului București.
Din 2010 până în 2020, Duckadam a ocupat funcția de președinte de imagine la FCSB.
S-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate în ultimii ani. În septembrie 2024, Duckadam a suferit o operaţie pe inimă la Spitalul Universitar din Bucureşti. A murit la vârsta de 65 de ani, la Spitalul Militar din București, unde fusese internat de mai multe zile la ATI.
În 1986, anul de vârf al carierei sale, a fost pe locul 8 în clasamentul „Balonului de Aur”, câştigat în acel an de Igor Belanov, cea mai înaltă distincţie individuală primită până atunci de un fotbalist român. Performanţa sa unică rămâne în analele fotbalului mondial şi un model pentru tinerii portari din întreaga lume şi o poveste ce trebuie spusă spre a nu fi uitată. (D. DIEACONU)
