Se mai spune că, în anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh al Constatinopolului, fericitul Gherman a ajuns la Ierusalim şi după ce a văzut pe peretele bisericii din Lida icoana Maicii Domnului, a pus meşteri să-i picteze una exact ca cea originală, iar pe verso să fie chipul Sfântului Gheorghe. De aici şi denumirea „Lidianca“.
Peste secole, ea a fost donată lui Alexandru cel Bun de împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Mănăstirea Neamţ pe la 1415 sau câţiva ani mai târziu, spre sfârşitul domniei voievodului moldovean. Preţioasa pictură ar fi fost trimisă Papei Grigorie al III-lea (731 – 741), la Roma, unde a rămas mai bine de 100 de ani, fiind readusă apoi la Constatinopol, la o mănăstire.
De precizat că, tot în 1401, o altă icoană considerată făcătoare de minuni, a Sfintei Ana, era dăruită soției voievodului menționat, de către împărăteasa Irina, soţia împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul şi de către patriarhul Matei al Constantinopolului. De secole, ea se află la Mănăstirea Bistrița.