Teatru la Primăria Târgu-Neamț cu banii pentru festival și apa spitalului. Primarul încearcă să deturneze nemulțumirea oamenilor cu o manevră jalnică.

Primarul Vasile Apopei anunță, într-un mesaj ( poți citi aici) adresat târg-nemțenilor, că Festivalul „B-Zone Folk”, un eveniment dedicat artei și Teatrului, nu va mai fi organizat în acest an, iar banii ar urma să fie redirecționați către realizarea unei rețele proprii de alimentare cu apă pentru Spitalul Orășenesc „Sf. Dimitrie”. La prima vedere, este un demers firesc: între un festival și siguranța funcționării unui spital, prioritatea nu poate fi negociată.

Problema nu este că se renunță la festival. Problema este ipocrizia cu care administrația locală încearcă să vândă drept decizie curajoasă ceea ce pare, mai degrabă, o reacție tardivă, născută sub presiunea furiei oamenilor din oraș care s-au săturat de promisiuni și incompetență.

Este important ca în orașul nostru să susținem atât cultura, cât și Teatrul, pentru a asigura un mediu creativ și sănătos pentru toți.

În contextul acestor schimbări, este esențial să nu uităm de importanța culturii și a Teatrului în viața comunității noastre.

„Festivalul poate fi organizat din nou. Apa necesară unui spital, însă, nu poate fi amânată”, spune primarul. Corect. Doar că exact asta s-a făcut ani la rând: problema apei la spital a fost amânată. Teatru rămâne o parte importantă a identității noastre culturale.

O urgență descoperită în 2026

În anul 2026, Primăria Târgu-Neamț descoperă că spitalul orașului, care deservește aproximativ 80.000 de oameni din oraș și localitățile învecinate, nu are o sursă proprie de alimentare cu apă capabilă să asigure continuitatea actului medical în cazul unei avarii majore.

Nu are sens să fie prezentată acum această realitate drept o revelație administrativă. Apa nu a devenit brusc indispensabilă pentru tratamente, igienă, sterilizare și funcționarea saloanelor. Era indispensabilă și ieri, și acum doi ani, și în 2024.

Mai mult, în 2024, în perioada fostei conduceri a spitalului, în planul de investiții apărea proiectarea unui rezervor. Este investiția încă în plan? Dacă da, de ce nu a fost realizată? Dacă nu, cine a decis abandonarea ei și în baza căror argumente? Sunt întrebări simple, dar care nu își găsesc răspuns în mesajul emoțional transmis acum de primar. Care nu precizează, de ce-ar face-o, despre câți bani economisiți vorbim când anulăm festivalul…

Criza apei nu a început odată cu anularea unui festival

Târgu-Neamț trece de cel puțin două luni printr-o criză severă de apă. De ani problema persistă și periodic apa lipsește. Oamenii au trăit cu robinete uscate, cu programări, cu improvizații și cu promisiuni. Școlile au fost nevoite să își modifice activitatea, iar spitalul a ajuns, firesc, în centrul preocupărilor comunității. Acum un liceu și o scoală vor face cursuri în online și restul se fac că organizează activități în loc de cursuri. Problema, nu au apă , surse alternative, într-o stațiune de interes național. Clar, lipsă de viziune, mai ales că vorbim despre licee în care s-au investiți bani în orice putea produce un avantaj investițional- prietenii știu de ce- atât pentru cel ce dădea banul cât și pentru cei care-l primau.

Primarul vorbește acum despre „reevaluarea priorităților”, ca și când criza ar fi fost observată abia în momentul în care au început criticile publice în avalanșă. În tot acest timp, administrația locală a existat. La fel și conducerea spitalului. La fel și Consiliul Local, care are atribuții clare în stabilirea modului în care sunt orientați banii publici.

Ce măsuri concrete au fost pregătite înainte ca lipsa apei să devină insuportabilă? Ce proiecte au fost demarate? Ce bani au fost alocați? Ce termene au fost stabilite? Și, mai ales, de ce trebuie ca orașul să ajungă în pragul blocajului pentru ca rețeaua proprie de apă a spitalului să devină prioritate?

Festivalul nu era plătit de Primărie

Aici apare și mica perversitate politică a mesajului. Primarul anunță că resursele pentru B-Zone Folk vor fi orientate către spital, lăsând impresia unui sacrificiu financiar major făcut de Primăria Târgu-Neamț.

În realitate, municipalitatea solicitase Consiliului Județean Neamț 300.000 de lei pentru festival și a primit aprobare pentru 150.000 de lei, bani destinați, în principal, onorariilor artiștilor și organizării evenimentului. Primăria nu cheltuia aproape deloc bani proprii pentru festival.

Prin urmare, nu asistăm la o administrație care își rupe de la buget bani pentru a salva spitalul. Asistăm la o solicitare ca bani proveniți de la Consiliul Județean să fie mutați, tot prin acordul Consiliului Județean, către o investiție care trebuia gândită și pregătită de ani de zile de cei responsabili de spital și de oraș.

Este ușor să arunci cartoful fierbinte în curtea Consiliului Județean și să sugerezi că instituția a ales un spectacol în locul unei conducte. Numai că Spitalul Orășenesc „Sf. Dimitrie” se află în subordinea administrației din Târgu-Neamț, iar Primăria a fost una dintre cele mai sprijinite administrații locale din județ în ceea ce privește finanțarea spitalului.

Ce s-a întâmplat cu banii spitalului?

Întrebarea cu adevărat importantă este alta. La plecarea fostului manager, Spitalul Orășenesc „Sf. Dimitrie” avea în conturi, potrivit informațiilor vehiculate public, aproximativ două milioane de euro. O sumă cu care putea fi demarată fără mari dificultăți investiția într-o sursă proprie de apă, valorificând inclusiv puțul existent în curtea spitalului, dar și construirea unui rezervor de siguranță.

Mai sunt acești bani disponibili? Dacă nu, pe ce au fost cheltuiți? Dacă da, de ce nu au fost folosiți pentru una dintre cele mai previzibile și vitale investiții ale unității sanitare?

Un spital nu poate depinde, fără soluții de rezervă, de un singur sistem vulnerabil de alimentare cu apă. Aceasta nu este o concluzie apărută în septembrie 2026 și nici o problemă care se rezolvă printr-o postare pe Facebook și o adresă către Consiliul Județean.

Primul pas vine după ce au fost ratați toți ceilalți

„Solicitarea transmisă Consiliului Județean reprezintă primul pas”, spune primarul. Aici este, de fapt, esența problemei: primul pas este făcut abia acum, când criza este deja consumată de săptămâni, când cetățenii sunt exasperați, iar administrația caută o explicație prezentabilă.

Aceasta nu este viziune. Este administrație reactivă, făcută după ce robinetul s-a închis, după ce oamenii au rămas fără apă și după ce presiunea publică nu mai poate fi ignorată nici cu purtători de cuvânt virtuali, nici cu formule atent ambalate.

Nu cultura este vinovată și nici Festivalul B-Zone Folk. Festivalul devine doar decorul perfect pentru un exercițiu de imagine: anulăm un eveniment, mutăm o sumă de bani care nici măcar nu era suportată substanțial din bugetul local și proclamăm că am descoperit prioritatea comunității.

Prioritatea trebuia să fie de mult timp clară: apa pentru spital, sursă proprie, rezervă, investiție și responsabilitate. Restul sunt explicații târzii pentru o lipsă evidentă de viziune.

În orice societate comercială oameni care dădea chics într-o problemă vitală pentru societatea primeau, poate chiar la propriu, un șut în fund și erau trimiși acasă. Incompetența, minciuna, șmecheria ar fi fost sancționate imediat. La Târgu-Neamț, primăria și spitalul sunt, se pare, feude proprii. Singurul organism care ar putea intervenii, dacă consilieri locali ar uita de partide sau de cât au cotizat unii să fie pe liste, este Consiliul Local. Care ar trebui să preia hățurile și să facă ordine. Să dea de pământ cu executivul primăriei, să-l întrebe de sănătate pe viceprimarul care a plecat ca vodă prin lobodă în concediu ca să nu dea ochii cu opoziția care-i cerea explicații.

Atunci am putea vorbi despre un nou început, despre un prim pas și chiar am putea spune că există oameni care vor să se ocupe de oraș.

Valentin Bălănescu