* despre ce a fost și ce-a ajuns 26 ianuarie în treizeci de ani
26 ianuarie a fost, cîndva, impusă ca o zi cu mare însemnătate pentru istoria neamului românesc. Cale de cîteva decenii, dar cu precădere în ultima parte a Epocii de Aur, 26 ianuarie a însemnat pragul cel mai de jos la care au putut ajunge penițele și culmile cele mai înalte la care au putut să tindă niște ego-uri. Nu judecăm, nu condamnăm, nu facem procese de etică, nici chiar de patriotism. Dar nici nu avem voie să uităm.
”Vibrant omagiu” se aducea conducătorului iubit la fiecare 26 ianuarie. Asta după ce, pe 7 ianuarie, de ziua Savantei de renume mondial, curgea tușul întru premărire, ca o prefață a ceea ce avea să fie trei săptămîni mai încolo. Ziarele, puține, slăveau și preamăreau Conducătorul și Consoarta. Unora le și plăcea.
Iată cum reflecta organul de presă al Comitetului Județean al PCR și al Consiliului Popular Județean această ”zi luminoasă în calendarul românesc”:
