Acasă Actual Gheorghe Ștefan în galben și negru

Gheorghe Ștefan în galben și negru

Gelu Crăcană, cel mai înfocat suporter al FC Ceahlăul, pregătește o nouă apariție editorială. Intitulată ”Gheorghe Ștefan: Galben și negru (1992-2015)”, cartea va intra la tipar în momentul când autorul său va face rost de bani, adică vreo 2.000 de lei pentru 100 de bucăți. ”Gheorghe Ștefan are merite de necontestat în promovarea și menținerea Ceahlăului la un nivel fotbalistic ridicat, cum are și greșeli, unele cu efecte pe timp îndelungat asupra clubului”, spune Gelu Crăcană. Noul volum cuprinde în amănunt activitatea desfășurată de Gheorghe Ștefan la cârma FC Ceahlăul și vine să completeze seria dedicată clubului pietrean, ce numără până în prezent alte patru volume. Cele mai ”savuroase” capitole ale cărți sunt cele în care fostul deputat Iulian Țocu face o serie de dezvăluiri senzaționale despre meciurile trucate din sezonul în care Ceahlăul a promovat în premieră în Divizia A, dar și cele care aduc aminte de celebrul ”Scandal al folcloristelor”, ajuns de răsunet în întreaga Europă fotbalistică. ”Lucrez la a șasea carte, pe care o voi lansa în 2019, când FC Ceahlăul va împlini 100 de ani. Deja am scris 100 de pagini până acum, iar, în paralel, lucrez și la Monografia comunei Ștefan cel Mare”, a mai spus Gelu Crăcană.

* ”Fotbalul este biserica mea”

… spunea Gheorghe Ștefan, la trei ani după ce preluase echipa de fotbal Ceahlăul. ”În 1991, m-au chemat la Prefectură și m-au pus în fața unui fapt împlinit: m-au anunțat că m-au pus președintele clubului și că am și sarcina să promovez în prima divizie. Știți, ordinul se execută, nu se discută. Drept care am promovat. Am lucrat până în 1992 la Trustul Vulcan București, sucursala Piatra Neamț, după care m-am privatizat, înființând Termoutilaj SA. Am împlinit trei ani de când am făcut pasul. Nu-l regret, dimpotrivă. Dovadă faptul că firma își permite, de acum, să devină sponsor principal al echipei noastre de fotbal. O fi mult, o fi puțin, atâta putem. Mai exact, ca să spun adevărul-adevărat, dau eu din buzunarul meu. Din dividentele încasate. Contribuie mult și Rifil-ul, o societate mixtă româno-italiană, condusă  de directorul general Ion Strătilă. Cu ce mai adunăm și de pe la alții, 10-20%, iată că ne descurcăm”.

Vorbind de bani, Ștefan spunea, la un moment dat, că ”necesarul pe întreg anul este de 1.664 miliarde lei”, vechi, desigur. ”În perioada dintre sezoane, vom investi încă vreo 300 de milioane, pentru transferarea a 2-3 jucători. Niciodată nu se va ști clar cât se va cheltui într-un an, decât la sfârșitul lui”.

* Promovare… aranjată?

În ediția a 53-a a diviziei B (1992-1993), galben-negrii au avut o linie de clasament care a condus la promovarea în elita internă, în premieră: 20 de victorii, 7 remize și 7 înfrângeri. Ceahlăul a adunat 47 de puncte, cu 6 mai mult decât următoarele trei clasate: Steaua Mizil, FC Argeș și Flacăra Moreni.

La 11 ani de la consumarea acelui moment fericit, deputatul PSD de Neamț Iulian Țocu dezvăluia postului de televiziune local Tele 7 ABC Neamț, aspecte privind promovarea în Divizia A a FC Ceahlăul Piatra Neamț, precizând că echipa nemțeană a aranjat mai multe meciuri în ultimul sezon în care a evoluat în Divizia B.

Țocu, co-președinte în anul promovării, a povestit cum a participat la trucarea unor meciuri, cum i-a contactat pe conducătorii altor echipe, cum a fost abordat de oficialii formațiilor adverse și cum au fost stabilite rezultatele unor partide, urmare a unor înțelegeri, cu arbitrii sau cu jucătorii grupărilor adverse: ”Nu mai aveai nici sâmbete, nici duminici. Trebuia să stai cu arbitrii, cu observatorii, pentru că atunci nu era ca acum. Nu interzicea acest lucru niciun regulament. Puteai să îi ții acasă la tine și o săptămână”.

El și-a amintit că, deși în partida cu Steaua Mizil, din deplasare, se convenise ca FC Ceahlăul să câștige, jocul s-a încheiat la egalitate: ”În returul promovării, aproape toate meciurile au fost aranjate, erau strategice. Am discutat telefonic cu un domn Nițu, cadru militar, pentru că Steaua Mizil era echipa satelit a Stelei. Telefonic, el ne-a spus că trebuie să avem o întâlnire. Așa că ne-am urcat în mașină și am plecat. Ne-a dus la o fabrică de vinificație, unde era ca în Vestul Sălbatic. Un câine vagabond și restul pustiu, nici măcar o activitate. Ne-a dus într-un laborator de acolo și a venit un cetățean, spunând că acela este președintele de onoare al clubului. A zis că ne costă atât. Sumele erau interesante, iar noi nu prea ne pricepeam să negociem. Eu abia venisem în fotbal, iar Gigi Ștefan avea experiență acumulată doar din turul de campionat. Cât a zis, atât i-am dat. Am scos banii și i-am dat președintelui”, a povestit deputatul. ”Totuși, cei de la Steaua Mizil nu și-au respectat înțelegerea. Noi le-am spus jucătorilor noștri să stea liniștiți, pentru că avem asigurate punctele. Când a început meciul, era ca pe front. Au venit niște rromi și ne-au luat pe sus și au început să ne zgâlțâie, eu chiar m-am lovit atunci la cap. S-a jucat de-a adevăratelea. Ei au dat gol, iar noi am egalat prin minutul 90. Pe Nițu, cel cu care discutasem, îl țineau patru militari. El era foarte nervos, avea și o sticlă de bere de jumătate, spartă, cu care mă amenința că mă taie. Am venit acasă, eram supărat, l-am sunat și pe Gigi Ștefan și i-am spus că mă retrag. Noi rămâneam în continuare în luptă cu FC Argeș Pitești, care avea bani. Aveam și caiete cu cât am cotizat, chiar dacă erau bani pe care putem să îi numim negri”, a mai spus Țocu.

* 50 de Dacii pentru a ”trânti” un meci

Deputatul PSD și-a amintit și cum, la meciul cu Autobuzul București, s-a convenit ca rezultatul să fie egal: ”Autobuzul avea patron pe unul căruia i se spunea Ciorbă, dar pe el îl chema Tudor. Ne-am dus la el acasă, eu și cu Gigi. El a început să spună că e cinstit, că nu are de cedat puncte. Cu greu am aranjat să fie egal. Pe teren a fost și mai frumos. Noi aveam un atacant, un copil, care nu era căsătorit. Fundașul de la Autobuzul îl punea să se jure pe soție și copii că nu o să dea gol. Vine copilul nostru la mine și îmi spune: «Dacă mă pune să jur așa, pot să dau un gol și plecăm cu toate punctele», dar i-am spus să stea liniștit, că așa s-a discutat și trebuie să ne conformăm”.

Din aceleași dezvăluiri ale fostului co-președinte al FC Ceahlăul, a reieșit și că, pentru a pierde meciul cu FC Argeș, i s-au oferit, lui, personal, 50 de autoturisme Dacia: ”Cei de la Pitești aveau și bani, și relații. A venit o persoană la mine, spunând: «Sunt din partea celor de la Pitești. Îți ofer 50 de mașini Dacia ca să nu mai susții echipa Ceahlăul». Eu eram prins cu fotbalul deja. Ni se promisese de la Primărie, de la Prefectură, marea cu sarea. Gândeam că o să avem și statui dacă vom promova. O să facem bine pentru municipiu, pentru județ… Așa că ei îmi dădeau 50 de Dacii să îmi fac o companie de taxi, dar eu am refuzat. Acum, nici nu știu dacă oferta era adevărată. Oricum, era clar că și la acest nivel, al diviziei secunde, lupta era grea”.

* Arbitrul care a încurcat echipele

Povestirile lui Iulian Țocu de atunci au inclus și nostimade. Una din ele are ca subiect, evident, tot un meci, aranjat cu arbitrul de centru. ”Ne-am dus cu un arbitru la o cabană, la Nemțișor, care a fost cabana de protocol a dictatorului. Arbitrului îi plăcea să bea, era cu șprițurile. În general, la arbitri se dădeau șprițuri și recompensa de rigoare. Eu am plecat de la cabană pe la 12 noaptea, dar arbitrul a rămas până la 6 dimineața, iar meciurile se jucau la matineu, la ora 11. Arbitrul a întrebat doar ce echipament are echipa noastră, iar cineva i-a spus că este galben cu negru. Când am ajuns la stadion, și adversarii noștri aveau același ehipament. Nu am reușit să trecem de jumătatea terenului, iar la pauză era 2-0 pentru ceilalți. S-a dus la pauză Gigi, nervos, la arbitrii, care îi spun: «Nea Gigi, vezi, îți place, e deja 2-0!». După ce li s-a explicat situația, meciul s-a încheiat cu 4-2 pentru noi”.

La un alt joc trucat, a fost nevoie ca portarul să scape mingea în poartă, că nu toți jucătorii adversarilor fuseseră informați de aranjament și erau mult prea dornici să se afirme: ”Nici nu mai știu cu cine jucam. Important este că noi am plătit o anumită sumă de bani, iar ei s-au gândit să nu o împartă tuturor. Au dat la câțiva jucători, dar au băgat și șase jucători de la tineret. Eram noi 11 pe teren, plus trei arbitri și cei plătiți de la echipa lor și nu reușeam să câștigăm, pentru că jucau cei de la tineret de parcă erau băgați în priză. Alergau pe tot terenul. Până nu a băgat portarul lor mingea în poartă, nu am reușit să câștigăm”.

* Scandalul folcloristelor

Un episod rămas ”legendar” chiar la nivel european a fost cel în care clubul pietrean a fost anchetat de UEFA, din cauza scandalului cu femeile oferite arbitrilor la Piatra Neamț, după meciul de Cupa UEFA Intertoto, Ceahlăul-Austria Viena, disputat în iulie 2000. UEFA a suspendat clubul pietrean 5 ani din cupele europene. Ulterior, pedeapsa a fost redusă la un sezon. Un an de suspendare au primit Gheorghe Ștefan și Florin Chivulete, ultimul fiind însoțitorul arbitrilor francezi. Thomas Giordano, membru în staff-ul de presă al forului european, confirma atunci existența unui ”caz Ceahlăul”: ”Am primit raportul observatorului UEFA Selpferr Hermann, la 48 de ore după disputarea meciului de la Piatra Neamț. În el era consemnat faptul că un oficial român le-a oferit arbitrilor francezi prostituate”.

Președinte al Ceahlăului, Gheorghe Ștefan spunea, atunci, că nu a participat la protocolul cu brigada franceză și nu deținea prea multe amănunte despre evenimentele petrecute la cabana Scăricica. ”Știu numai că șeful de acolo intenționa să organizeze un spectacol folcloric, motiv pentru care a și chemat un ansambu artistic. Când au apărut fetele, arbitrii s-au ridicat însă de la masă și au plecat”, mărturisea Ștefan. ”N-avem nicio vină! Ce să facă? Să ne taie o mână sau capul? N-am greșit cu nimic”, adăuga el, întrebat fiind dacă se va abate vreo sancțiune asupra clubului.

Mai multe a vorbit arbitrul Florin Chivulete, însoțitorul delegației franceze: ”Nu le-a propus nimeni să se distreze cu fete. Acolo au existat două protocoale: unul, cu observatorul, însoțitorul personal, Francisc Kollossi și reprezentanții cuburilor, iar celălalt cu brigada franceză, subsemnatul și un domn de la Romsilva, Viorel Măstăcăneanu. Arbitrilor li s-a propus să mănânce la cabana Scăricica, situată la vreo 6 km de oraș, într-un decor pitoresc, aproape de pădure. Centralul era un tip puțin comunicativ, rigid, distant. N-a băut decât apă minerală, iar din mâncare de-abia a ciugulit puțin. Pe la 22:45, domnul Măstăcăneanu a dat un telefon și a chemat la cabană un ansamblu folcloric, care urma să prezinte un program artistic, dar nu a mai prezentat nimic. Erau patru fete și patru băieți. Utimii au rămas să ducă în vestiar bagajele cu care veniseră, timp în care fetele au cerut permisiunea să se așeze la masa noastră, să bea o cafea. Au luat loc în partea opusă arbitrilor, cu care nici nu știu dacă și-au intersectat privirile. Centralul Stephane Moulin s-a sculat imediat și a cerut să meargă la hotel împreună cu asistenții. Arbitrii au scris în raport că au avut parte de o ospitalitate excesivă”.

* ”Cine-i Ștefan să facă așa ceva?”

O altă secvență ”memorabilă” s-a petrecut tot la un meci din Cupa UEFA Intertoto: ”În minutul 51 al partidei retur cu estonienii de la Trans Narva, antrenorul Ceahlăului, Viorel Hizo, a ieșit la marginea terenului, însoțit de Nohai. Scorul era 3-1 în favoarea nemțenilor. Arbitrul de rezervă a arătat tăblițele pe care erau înscrise numerele 18 și 21, semn că Hizo dorea să-l înlocuiască pe Axinia, purtătorul tricoului cu numărul 21. În acel moment, directorul sportiv Mario Contardo a venit lângă Hizo, cu telefonul în mână, și i-a explicat ceva antrenorului. Tehnicianul a purtat un scurt dialog cu Contardo, după care a ridicat mâinile și a început să vocifereze. După câteva clipe, a părăsit arena, iar în drum spre vestiare a strigat: «Nu mai stau! Plec acasă! Este inadmisibil ce a făcut Ștefan, este un atac la personalitatea oricărui antrenor! Dacă tolerăm aceste indicații, tolerăm și data viitoare! Cine-i Ștefan să facă așa ceva?»”.

* Despre porecla Pinalti

«Nu o să neg niciodată faptul că sunt moldovean. La început, m-a deranjat când, alături de numele meu, apărea acest apelativ, mai ales că eu nu pronunțasem niciodată așa. A fost o invenție a unor ziariști și probabil că e și mai ușor de spus cuvântul penalty în această formă. Am mai fost strigat, însă, și ”Guvidul” sau ”Nababul”. Îmi place enorm de mult peștele, iar când, în facultate, i-am spus unui coleg ”Măi, guvidule!”, am fost ”gratulat” cu această poreclă. Înainte, însă, în liceu, prietenii îmi spuneau ”Nababul”, pentru că, atunci când ne întâlneam și mergeam într-un bar, le plăteam și lor consumația».

* Cel mai bun prieten este…

«…fostul meu coleg de bancă, Viorel Măstăcăneanu. Se află în Consiliul de Administație al Ceahlăului, este finul meu și vărul soției. De altfel, acum 20 de ani, așa am cunoscut-o pe viitoarea mea nevastă».

* De ce stătea Gheorghe Ștefan pe bancă?

«Mentorul meu în fotbal este nea Jean Pădureanu (Gloria Bistrița), iar pe locul doi, nea Ion Alexandrescu (Steaua București). De la ei am învățat că, dacă stai pe bancă, poți să rezolvi situațiile neprevăzute, cum a fost cea de la meciul din Ghencea, când Halagian a vrut să scoată echipa de pe teren, iar eu l-am temperat».

* O destăinuire… sinceră?

«Sunt deja în fotbal de 15 ani. Am făcut și multe greșeli, dar eram tânăr. Când echipa era dezavantajată, săream în apărarea ei. Alergam arbitrii, mai și înjuram, dar presiunea asupra echipei mele o făceau alți oameni de fotbal. De doi ani, am renunțat în a mai sta pe banca tehnică, tocmai pentru a nu mai face greșelile de altădată».

* Primarul Ion Rotaru despre Gheorghe Ștefan și FC Ceahlăul

Când vine vorba despre Ceahlăul în Consiliul Local, trebuie să fac mereu lobby pentru domnul Ștefan. Câteodată acționez chiar în forță. Consilierii s-au supărat că n-au primit locuri la tribuna oficială la meciul cu Juventus, precum și la alte partide importante jucate de Ceahlăul pe teren propriu. Rotaru a ținut să-i mai taie din nas lui Ștefan, care se laudă că doar banii lui i-au ajutat pe nemțeni să ocupe poziția secundă la sfârșitul turului de campionat. În 1997, am dat aproape un miliard de lei, am contribuit la construirea cantinei, la punerea scaunelor, la achizițioarea tabelei de marcaj, la îmbunătățirea stării vestiarelor…

  • «E greu să te împrietenești cu un om suspicios. Îți întinde mâna, apoi îți aruncă o privire inertă prin ochelarii de soare, încercând să ghicească: omul cui ești? Discută o vreme cu tine, apoi îl simți cum, grăbit, dă înapoi, pentru că temerile îl copleșesc. La fel și amintirile.

Criticat, caricaturizat, ironizat, Gheorghe Ștefan, președintele Ceahlăului, este un om de temut. Mulți dintre cei care trăiesc în fotbal, ori pe lângă el, jucători, arbitri, conducători de cluburi, antrenori, oameni de afaceri sau simpli angajați ai echipei, au avut mai mult sau mai puțin de furcă cu el. Este putred de bogat, puternic, orgolios și i se pare firesc ca toți oamenii din preajma lui să-l asculte. Când a simțit că poate sta singur pe propriile picioare, a renunțat dintr-o suflare la Gheorghe Chivorchian, omul de la care a învățat din tainele conducerii unui club de fotbal dintr-o țară ca România.

Nu scapă de spaimele că are dușmani nici măcar când joacă fotbal, de plăcere, cu angajații săi, care se autointitulează cu umilință ”argați”. Atunci, îi amenință pe cutezătorii care dau vreun gol cu șomajul.

Ștefan glumește rar și amenință des, pentru că asta a devenit pentru el un veritabil mod de viață. Amenință angajații cu datul afară, conducătorii de cluburi cu retrogradarea echipelor, arbitrii cu suspendarea, ziariștii cu tribunalul. A ajuns să capete, prin statul de membru în Comitetul Executiv al FRF, puteri copleșitoare. Încearcă să înțeleagă de ce este mai mereu în centrul atenției. Uită apoi, scapă caii din frâu și greșește. Se enervează, se agită și se rățoiește la tot ce mișcă. Crede că arbitrii îi sunt împotrivă. Îi cunoaște pe toți. Acum câțiva ani, se spunea că un ”pinalti” la Piatra Neamț costa 2.000 de dolari. Zvonul s-a răspândit și a avut și el partea sa de contribuție la nașterea poreclei legate de lovitura de la 11 metri. Convins că este victima unei conspirații, el se explică: ”Să-mi deie ce-i al meu…” Cei care nu fac asta sunt deja catalogați drept ”golani”…»

pagini realizate de Ana MOISE

FOTO: Gelu CRĂCANĂ

Lasă un răspuns