București. 2011. Vară. Caniculă. Conu’ Coclici e la muncă. STATUL în bancă e activitatea în care el se manifestă plenar. Tocmai a rugat un coleg să-i pornească laptopul și cercetează niște site-uri deșucheate. Rareori, mai aruncă cîte o privire vigilentă în stînga sau în dreapta. De cînd cu televiziunile astea de nișă nici să-i mai vezi de ale tale nu poți! “Ia uite ce-i face lu’ aia negrul ăla cu scula mare!”. Hait! “Colega cum se închide ăsta? Iote colo antenele, toate trei… Iar mă prind în ofsaid!”. Colegul îi închide capacul “utilajului” și îi pasează o listă cu legile pe ordinea zilei și cu “sugestii” cum ar trebui să voteze. “Cască ochii de data asta… Nu ca data trecută…”, îi spune acesta printre dinți. Deh, antenele…
Plictiseala se așterne lin. Cald nu e decît pentru fraierii care muncesc pe afară. “Noi aici avem aer d-ăla condițional”. Un nene vorbește acolo în față. Se rățoiește la cei de la putere. Nu face economie de invective. “La ce bun atîta tevatură?” Acum e altul la tribună… Aceleași vorbe. Aceași pierdere de vreme. Sforr! Sforr!
Conu’ Coclici doarme și visează la parașutele alea două de la hotel care i-au făcut cu ochiul ieri seară. “Azi nu mai scapă… Doar n-o afla coana Lenuța tocmai de la Călărași ce fac io pe aici”, se îmbărbătează el împins de Aghiuță. Colegul îi dă un ghiont mai “amical”. “Nici chiar așa, colega. Noroc că au scaunele astea rezemătoare. Altfel cădeam și eu ca tîmpitul ală de s-a aruncat de la balcon. Auzi, să sară cînd eu dormeam …”. Colegul îi atrage atenția că a sforăit cam tare și o să fie vedetă TV. Deh, antenele…
Mai apasă pe butoane, se mai face că citește un maldăr de legi… cu un “Playboy” rătăcit întîmplător la mijloc. “Cu cine dracu’ se frigea asta? Cu Marica? Da’ cine dracu-i Marica?”. “Uf, s-a terminat ședința… M-aș duce la hotel, dar STATUL la program e obligatoriu. Deh, disciplina de partid. Și mai am și rahatul ăla de întîlnire cu delegația din Burkina Fasso. Dracu’ m-a pus să mă bag în grupul ăla de prietenie? Cine naiba și-a închipuit că ăștia vor veni la București? Poate ăia din Republica Panarama își văd de treburile lor”.
Seara la TV conu’ Coclici e pe toate ecranele. Se vede și o bucată din scula negrului, pentru care moderatorul își cere scuze. “Ăsta SÎNT EU? STATUL”.
(Mircea MATEI)