A fost anul lor bun

Afaceri interne: Dinu Patriciu, arhitectul 3 D

După ce în ultimii ani ne obișnuise cu ieșiri foarte rare din bîrlogul blindat construit sub pavăza afacerilor sale tot mai transfrontaliere, Dinu Patriciu a jucat în acest an cartea provocărilor și dezbaterilor publice. O contribuție de rezistență o reprezintă editorialele politico-economice publicate în cotidianul proprietate personală. Adunarea lor într-un volum pare inevitabilă, putînd constitui încă o contribuție la definirea a ceea ce refuzăm cu încăpățînare de 22 de ani încoace: capitalismul românesc. Spectacolul de substanță a venit însă din reprezentațiile televizate. Deși, în aparență, se înscriau într-o arhitectură economică, mesajele sale au fost eminamente politice. Consecvența și coerența în promovarea celor „3 D” (descentralizare, debirocratizare, dereglementare) au făcut ca și publicul ostil să redescopere pe unul dintre cei mai lucizi politicieni. Există leacuri împotriva statului risipitor și supraponderal, există soluții pentru îndepărtarea României de mortul cunoscut ca monedă unică europeană, iar Patriciu a fost convingător. Într-o lume în care globalizarea este ireversibilă și cu guvernanți lipsiți de înțelegere, pricepere și viziune, el arată că se poate construi o cale dreaptă românească pînă nu e prea tîrziu. Sînt motive pentru care, pe teren politic, Patriciu nu a avut concurență reală în 2011. Bursele pentru elevi și studenți, dublate de premiile în educație acordate de fundația care-i poartă numele, întregesc o personalitate complexă, unică.

 Afaceri europene: Elena Udrea, greu de învins

2011 este, indiscutabil, anul în care Elena Udrea a driblat tot ce i-a stat în cale. I s-au prezis cîte și mai cîte dezastre pe turism și dezvoltare regională, a fost ridiculizată și înjurată pentru aventuri în genul Galei Lucian Bute, dar nu avut nici cea mai mică emoție. Au ieșit la iveală încurcături pe Programul Operațional Regional, încurcături cu iz de reglare de conturi și reașezări de influențe, dar s-a strecurat, a negociat, a alocat fonduri interne în lipsa celor comunitare și a răsturnat în favoarea ei demolarea birocrației excesive pe care tocmai ea o încuviințase fără rețineri. Îți trebuie talent, nervi tari și o poziție politică de nezdruncinat pentru așa ceva, iar Udrea semnalează că deține în continuare rețeta cîștigătoare. Cu o naturalețe incredibilă, a ajuns să combată piscinele și sălile de sport inutile, ba a avut și resurse de lobby pentru o nesperată asocierea cu prințul moșternitor al Coroanei Britanice în vederea promovării frumuseților României. Dacă adăugăm aruncarea în penumbră a atît de doritului minister dedicat Afacerilor Europene, condus de Leonard Orban, concluzia de neevitat este una singură: Udrea chiar are o putere fantastică! Resursele pe care le gestionează la minister sînt pe măsură, drept dovadă stînd și recenta aprobare – via Bruxelles – a realocării unor fonduri uriașe pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuințe. Se numără printre cei doi-trei deținători de portofoliu ministerial care au înțeles că e mai ușor să justifici fondurile europene cheltuite, decît pe cele ratate.

 Afaceri românești: Doina Cepalis sau revanșa în fața chinezilor

În anul 2000 a cumpărat fabrica „Integrata” de la Pașcani. Timp de cîțiva ani a încercat să producă tot ce se putea din in și cînepă, dar nu a avut nici o șansă în fața producătorilor chinezi. La mijlocul deceniului trecut a refuzat să vîndă amplasamentul fabricii pentru construirea unui mall, încăpățînîndu-se să meargă mai departe. În 2007 a închis fabrica și, exact ca în poveștile de succes demne de un roman, a descoperit o nișă de afaceri: scaune auto pentru copii. Noua firmă se numește TE-ROX Prod, lucrează și de sărbători, a ajuns la 1.000 de angajați și a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 20 milioane de euro, producția mergînd integral la export. Fabrica sa realizează acum și centuri, și huse, și scaune auto pentru copii.

Ce scapă atenției nemțenilor este că Doina Cepalis, această învingătoare exemplară, deși-i ieșeancă de loc, e stabilită la Roman, unde – imediat după Revoluție – s-a ocupat la modul serios de… comerțul alimentar. Însă a crezut în industrie, refuzînd să accepte că sîntem o nație de comercianți, și a reușit. Cînd spune că va ajunge în curînd la 2.000 de angajați și 50 de milioane euro cifră de afaceri, ai toate motivele s-o crezi. Bine că are județul Iași cu ce se mîndri…

 Afaceri nemțene: Munteanu, Ștefan, Tărâță – un trio formidabil

Dacă nu ar fi presa, probabil că nemțenii ar trebui să aprofundeze turismul pe la primăriile din propriul județ pentru a se lămuri cum vine treaba cu un deputat indepedent, un altul președinte de partid asociat guvernării și un primar-președinte de partid la guvernare care și-au dat mîna. Produsul cooperării lor se exprimă în felurite fonduri atrase – mai cu frumosul, mai cu o presiune, dar și ca recompensă – pentru județul nostru. Recuperarea decalajelor față de alte județe, tradițional favorizate indiferent de guvernare, i-a făcut pe cei trei să vorbească aceeași limbă cel puțin în planul interfeței cu publicul alegător. Cînd se va resimți efectiv această reducere de decalaje? Probabil cînd vom avea și un președinte de județ… adecvat.

Eficiența funcționării acestui trio (prezentat în ordine alfabetică, să nu fie supărări – n.a.) s-a făcut simțită și pe tărîm exclusiv politic, în vară, cînd Adrian Rădulescu a fost ales deputat în Colegiul 6. Victoria s-a marcat, comentariile continuă… De remarcat este că, în perspectiva alegerilor de anul viitor, unii nu reușesc să depășească etapa comentariilor, ceea ce li s-ar putea dovedi fatal pentru ambițiile lor politice.

 pagină realizată de Viorel COSMA

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *