La un pas de victorie: Andrei Marc, aproape de transferul carierei sale

Este unul dintre tinerii pe care mizează Ceahlăul în campania pentru reconstrucția echipei. Poate deveni un model pentru tinerii îndrăgostiți de sportul rege. Convocat la naționala de tineret a României și apoi intrat în vizorul Stelei pentru un eventual transfer, Andrei, fiul fostului căpitan al pietrenilor, Ovidiu Marc, a trăit recent o dublă bucurie. Mai întâi a aflat că este monitorizat de Laurențiu Reghecampf, antrenorul principal al campioanei, iar apoi Vicențiu Iorgulescu, președintele executiv al Ceahlăului, a anunțat că Atletico Madrid se interesează de serviciile sale. Ceahlăul a transmis că Andrei este transferabil pentru un million de euro! Asta înseamnă că tânărul ar putea ”marca” în această toamnă cel mai scump transfer din istoria clubului pietrean.

Dacă analizăm, însă, statistica, Andrei marchează pentru Ceahlăul din copilărie, mai exact din momentul când clubul pietrean a aniversat, în anul 2004, zece ani jucați în prima ligă. Atunci, copil fiind, a înscris în poarta apărată de Costel Câmpeanu – “Burebista”, primul său gol pentru echipa mare. Apoi, a urcat, rând pe rând, treptele afirmării și a ajuns titular în linia defensivă a echipei. Andrei îl are ca model pe tatăl lui, Ovidiu, actualmente antrenor la Cetatea Târgu Neamț și spune că îi datorează multe, inclusiv ascultare.

– Andrei, anul trecut, în meciul cu CS Turnu Severin, ai reușit să marchezi primul tău gol pentru Ceahlăul. Ce ai simțit atunci?

Bucurie! A fost o reușită deosebită, față de alte momente importante pentru mine. A fost primul gol marcat pentru Ceahlăul, club la care tatăl meu a jucat întreaga carieră și care mi-a deschis ochii în fotbal. Aici am ajuns și eu, copil fiind. Am jucat, rând pe rând, la juniori, la echipa a doua, iar acum, am fost promovat la prima echipă.

– Nu o să te întreb cât îi datorezi tatălui și nici cât îi datorezi antrenorului Costel Enache din prezența ta în primul unsprezece. Vreau să știu, însă, cum e viața într-o familie în care fotbalul e pe primul plan.

M-am îndrăgostit de Ceahlăul când tatăl meu juca fotbal, iar la mine acasă se adunau Costel Enache, Radu Lefter și ceilalți localnici și discutau ca între prieteni. Atunci am înțeles cât este de importantă forța grupului într-o echipă. Au rămas prieteni peste ani și îi simt în tribună la fiecare meci al meu, indiferent dacă joc la prima sau a doua echipă. Mama ne pregătește cele mai bune salate, sora mea vine și mă susține la fiecare meci. Suntem o familie unită și este foarte important să ai o familie unită, care este alături de tine la bine și la greu.

– Ce nu-ți place?

Brânza cu smântână și să fiu mințit. Nu-mi place să vorbesc urât și nici să fiu înjurat.

– Dintre meciurile pe care le-ai văzut, care ți-a plăcut cel mai mult?

Cel mai mult mi-a plăcut la meciul Ceahlăul – Juventus, când s-a jucat la Piatra Neamț. Eram copil, dar mi-a plăcut, pentru că a fost cel mai important meci al Ceahlăului și, în plus, pe teren era tatăl meu, care juca. Mi-aș dori ca într-o zi istoria să se repete.

– Ai jucat la Rădăuți pentru Ceahlăul II, apoi ai fost titular în Franța la naționala de tineret. Cum e să joci un meci întreg contra naționalei Franței?

Nu mă așteptam să fiu chemat la națională și cred că e o realizare. Asta înseamnă că sunt printre cei mai buni jucători de vârsta mea. Meciul cu Franța l-am tratat ca pe un meci normal. Tatăl meu a jucat pe stadionul Maracana, contra Braziliei, și vreau să cred că și eu voi ajunge să joc odată acolo, pe cel mai mare stadion din lume. Asta e viața fotbaliștilor. Astăzi ești la Rădăuți, mâine poți fi în Franța. Trebuie să tratezi fiecare meci cu maximă seriozitate. Este o experiență folositoare, chiar dacă rezultatele au fost negative. O convocare la echipa națională te motivează și mai mult. Eu m-am străduit, însă, în fiecare meci să joc cât mai bine.

– Pe câte posturi ai jucat până ai ajuns fundaș central?

De la grădiniță, de când joc fotbal, am încercat mai multe posturi și consider că actualul post mi se potrivește cel mai bine. Tatăl meu m-a influențat mult. L-am văzut jucând și mi-am dorit să fiu ca el, dar trebuie să recunosc faptul că mama m-a îndrumat spre fotbal. Am jucat fundaș central în Liga a III-a, la Ceahlăul II, iar la echipa mare am jucat prima dată în 2009. La 16 ani și 5 luni, am fost cel mai tânăr debutant în Liga I al Ceahlăului.

– Cum e trecerea de la Liga a III-a la prima ligă?

În liga a III-a, am jucat un an sub îndrumarea tatălui meu, el fiind antrenor la acea echipă. A fost un salt important pentru mine, de la juniori la o echipă de divizia C. Pentru mine, trecerea la acest nivel a fost mai ușoară, pentru că s-a făcut treptat. Acum nu mă simt mezinul primului unsprezece la Ceahlăul. Mă simt făcând parte din echipă, ca oricare alt jucător. Nu mă sperie responsabilitatea, dar am avut emoții la început. Acum, nu mai există.

– Crezi că acesta este cel mai bun moment din cariera ta până acum?

Nu am stat să fac o analiză, dar fiecare jucător își dorește să joace cât mai bine, indiferent de nivel. Mi-am propus ca obiectiv personal să joc cât mai bine.

– Ți-ai propus să-ți depășești tatăl ca număr de goluri marcate? Sau ca număr de meciuri jucate la Ceahlăul?

Tătăl meu va fi mereu un model pentru mine. Nu e un avantaj să fii fiul lui Ovidiu Marc, pentru că sunt suporteri care îți judecă prestațiile în paralel, deși nu evoluăm pe aceleași posturi. Lui i-a plăcut construcția, eu mă lipesc de linia defensivă. Este, însă, un lucru foarte ambițios să îți propui să îl concurezi pe Ovidiu Marc.

– Laurențiu Reghecampf este interesat de tine, iar președintele Vicențiu Iorgulescu spune că și Atletico Madrid. Tu ce știi?

Nu știu nimic, deocamdată. Aștept și eu să aflu, vă dați seama.

– Te vezi luându-i locul lui Chiricheș, care pleacă pe 9,5 milioane de euro în Premier League?

Dacă mă întrebi în ce măsură sunt pregătit pentru a juca la Steaua, îți pot răspunde că da, sunt! Fotbalul e același și la Ceahlăul, și la Steaua, și sunt convins că m-aș descurca la un nivel precum cel de acolo.

– Jocul tău a fost comparat cu cel al lui Vlad Chiricheș. În special pentru că ai tendința de a urca cu mingea la picior în terenul advers. Așa e?

Asta mi se trage din perioada junioratului. Până la 18 ani, am fost mijlocaș central, jucam în fața apărării, am fost reprofilat în ultimii ani, la echipa mare a Ceahlăului, de către Costel Enache. Poate că de asta mă trage jocul în față.

– La ce capitole crezi că mai ai de lucrat pentru a face față la echipa campioană sau la Atletico Madrid?

Nu știu ce să spun. Eu am de lucrat la toate capitolele, sunt în plină dezvoltare, dar nu pot sublinia o anumită slăbiciune.

– Ce modele ai între fundașii centrali din România și din fotbalul mare?

Îmi place de Chiricheș… și de Lukasz Szukala, un fundaș central solid, cu un joc aerian foarte bun. Știe și cu mingea, îmi place de el. Între cei străini îl apreciez pe David Luiz de la Chelsea.

[message_box title=Transferul lui Andrei Marc- declarațiile oficialilor color=”red”]

”Atletico Madrid l-a vrut împrumut pe Andrei Marc și, când i-am refuzat, ne-au spus să le comunicăm prețul pentru un transfer definitiv. Le‑am spus că Marc costă un milion de euro, plus 50% dintr-un transfer ulterior. Nu pot spune că ăsta e prețul și pentru Steaua. Mai întâi să ne contacteze și apoi vorbim” – Vicențiu Iorgulescu, președintele executiv al FCC.

”Orice fotbalist al Ceahlăului este de vânzare dacă ne convine prețul oferit. Steaua nu ne-a făcut o ofertă, au fost numai discuții” – Gheorghe Ștefan, președintele de onoare al FCC.

[/message_box]

Cristi SOROCEANU

FOTO: Gelu CRĂCANĂ