Să tot fie trei-patru ani de când Romanul a reușit să se afirme în capitala județului, la Piatra Neamț, obținând funcții de conducere în instituțiile statului. Pe lângă sutele de navetiști romașcani, care bat zilnic drumurile spre alte orașe ale Moldovei, avem și navetiști de lux. Romanul dă Pietrei, în acest moment, un președinte de Consiliu Județean, un vicepreședinte de Consiliu Județean, un prefect și nu puțini șefi de instituții. Unii din ei se bucură de mașinile de serviciu, eventual cu tot cu șoferul din dotare, dar sunt și care își lasă, zic ei, jumătate din leafă ca să parcurgă 40 și ceva de kilometri în fiecare zi de lucru, cu mașina personală. Interesante sunt impresiile lor. Aproape unanim, se plâng de calitatea drumului. Unii simt că mașina le-a devenit a doua casă, iar alții, la nevoie, dau o mână de ajutor economiei bugetare și se cuplează în mașini, ca să nu consume resursele.
Navetist cu experiență, președintele Consiliului Județean Neamț, Culiță Tărâță, nu se plânge foarte tare de ruta Roman-Piatra Neamț, mai ales că vreo două zile pe săptămână este navetist de București. Așa a fost și pe vremea când era deputat, așa e și acum: ”Eu de când mă știu fac naveta, așa încât m-am obișnuit. Trebuie să recunosc însă că, în ultimii ani, drumul național Roman – Piatra Neamț s-a degradat din ce în ce mai mult, ceea ce face viața grea pentru navetiști… Crește consumul de carburant, apar defecțiuni de tot felul la sistemul de rulare al mașinilor… Am credința că, așa cum ne-am propus, vom reuși să facem o reparație capitală a acestei artere intens circulate”.
Prefectul George Lazăr, în schimb, este novice într-ale drumurilor, fapt pentru care nu ezită să apeleze la mașina și șoferul de serviciu, mai ales după ce a avut parte de nopți albe și zile negre în exercițiul funcțiunii (inundații, urgențe): ”Am mașină de serviciu, o folosesc de multe ori și pe cea personală. Nu am făcut un calcul la consum, dar avem un buget pentru combustibil de 3.000 de lei lunar, pentru toată instituția. Este drept că, pentru situațiile de urgență, când trebuie să străbatem sute de kilometri pentru a interveni în zonele afectate, avem o rezervă de combustibil. Nu pot spune că naveta este grea. M-am obișnuit și cu drumul Roman-Piatra Neamț. Este responsabilitatea mea de a fi prezent în cât mai multe localități, pentru a analiza situațiile din teren”.
Mereu pe drumuri, până mai ieri doar în interes politic, acum ca vice de județ, Dan Manoliu spune că s-a obișnuit cu naveta. E drept, n-a avut parte de incidente neplăcute, nici n-a apucat vreo iarnă pe primul drum care se înfundă la prima zăpadă. Și el rulează automobilul de serviciu intercalat cu mașina personală: ”Există o limită, de 100-150 de litri de combustibil pe lună, în care trebuie să mă încadrez. Dar, dacă este nevoie – cum s-a și întâmplat -, pun motorină din propriul buzunar. M-am obișnuit cu naveta, deși mai sunt dimineți mai grele. Plec în jur de 7-7.10 și ajung pe la ora 17 la Roman. Asta dacă nu trebuie să merg în mai multe localități, când acasă ajung pe la ora 20-21.
A doua casă e mașina. Pentru purtătorul de cuvânt al președintelui CJ, romașcanul Dan Ailincăi. Norocul lui e că-i face plăcere condusul: ”Fac naveta de mai bine de patru luni. Inițial, a fost un fel de încercare… Voiam să văd dacă și cum rezist. Acum este ok. Ador să conduc mașina, așa încât nu mă plictisesc. Naveta nu este o povară, ci, dimpotrivă, o plăcere. Am constatat că viața navetistului e cumva diferită de cea a localnicilor: navetistul cu mașină are, dintr-odată, încă un «acasă» – mașina… Pe drum, în mașină mănâncă, în mașina își bea cafeaua, în mașină vorbește la telefon și își rezolvă o parte din probleme. Sper să nu citească materialul ăsta și băieții de la Circulație… Sigur, ar fi și mai bine dacă drumul ar fi mai bun, dar asta se va rezolva cât de curând”.
Sunt și navetiști pe banii lor. Dumitru Acatrinei, șeful ARR Neamț, este unul din ei. Merge la serviciu cu Fordul Focus din patrimoniul familial: ”Fac naveta cu mașina personală. La început a fost mai greu, dar acum m-am obișnuit. Nu există zile proaste, mă ajută și zodia (n.r.- gemeni) să am numai zile bune. Este drept, pe timp de iarnă, lucrurile se schimbă. Când drumul este înfundat, nu îmi risc viața pentru a ajunge la serviciu. Iarna trecută, m-am întors o dată de la Dulcești, altădată de la Girov, unde era un TIR blocat. Asta este. Nu mă plâng. Nu pot să spun că merg cu viteză, nu cu cât ar putea duce mașina, dar merg bine și fac cam 45 de minute de acasă la serviciu”.
Vlad Ciurea, de la OPC Neamț, a primit, odată cu funcția, și statutul de navetist. Tot pe buzunarul lui: ”Naveta o fac pe banii personali. Avem în instituție două mașini, care sunt folosite în special când mergem pe teren. În rest, ne descurcăm cum putem. Singura speranță este ca drumul Roman-Piatra să fie refăcut. Din câte am înțeles, se fac eforturi în acest sens. Nu fac naveta singur zi de zi, sunt momente când ajung cu un coleg”.
Un alt romașcan navetist la o instituție a statului cu centru județean la Piatra este Viorel Stan. Din păcate, de când a ajuns general la Inspectoratul Șoclar, nu prea mai răspunde romașcanilor la telefon. Sigur, o explicație ar putea fi sesiunea de toamnă a bacalaureatului, care l-ar ține ocupat în această perioadă, și nicidecum eventuala oboseală acumulată de pe drum(uri).
* Solidaritate de navetiști
Eduard Corduneanu, directorul Agenției de Protecție a Mediului Neamț, are deja patru ani de când dă salariul pe navetă, iar experiența căpătată l-a adus în situația de a oferi servicii ”comunitare” și altor instituții ale statului: ”Din 2009, de când fac naveta, nimeni nu mi-a decontat niciun leu. Merg cu mașina mea personală, pentru că nu am mașină de serviciu sau șofer. Singurele deconturi sunt pentru delegații, când merg la București, la Agenție. În rest, zero lei, zero bani. Chiar mi-am făcut un calcul și dau pe combustibil jumătate din salariu. Naveta nu este tot timpul ușoară, mai ales când se adună oboseala. Greul începe din octombrie încolo, cu polei, viscol și alte probleme aduse de iarnă. De aceea, îmi las câteva zile din concediu pentru momentele în care vremea nu-mi permite să ajung la serviciu”.
Mari peripeții n-a avut până acum, o pană din când în când, dar nimic de neremediat.
Mai ciudat a fost când toți care circulau pe ruta Roman – Piatra au fost interogați de polițiștii care-i căutau pe autorii jafului de la Bârgăoani, când s-au furat banii din mașina Poștei: ”Am mai fost opriți, mai ales că știau că batem drumul zi de zi și ne-au întrebat dacă am văzut ceva deosebit. Puteam fi martori”.
Tot Eduard Corduneanu spune că există o solidaritate a navetiștilor romașcani și, în caz de nevoie, aduce cu el sau urcă în mașina altui coleg pentru a ajunge la serviciu: ”Se întâmplă, nu foarte des, de câteva ori pe an, când mașina cuiva este stricată sau din alte motive, să duc eu un coleg sau acesta să mă ducă pe mine. Singura problemă este că eu plec de acasă la 6.10-6.15, până pe la vreo 14 fac munca de birou, apoi plec și pe teren”.
[quote align=”center” color=”#999999″]”Nu iau pe nimeni la ocazie, sunt tot timpul în contra-timp” – Dan Manoliu, vicepreședintele CJ Neamț.[/quote]
[quote align=”center” color=”#999999″] ”Când drumul este înfundat, nu îmi risc viața pentru a ajunge la serviciu” – Dumitru Acatrinei, șeful ARR Neamț.[/quote]
Claudia MATEI
Parteneri
Mesagerul Bacău Nouă incendii de vegetație izbucnite într-o singură zi în județul Bacău au pârjolit 48 de hectare. Vinovații riscă să piardă subvențiiile APIA 
ZCH Botoșani. Doi frați reținuți după ce ar fi tăiat arbori și agresat un pădurar 
NewsEdge De la Pământ la Marte. Cercetătorii încearcă să cultive hrană în spațiu 
BusinessEdge Capacitatea de rafinare a Europei va scădea cu 20% până în 2035. Criza energetică nu schimbă direcția industriei 
