Bahna: Primarul – preot

pietricica turism

DSCN8669Preotul Constantin Pădure s-a născut în 1959, la Bahna, sat reședință al comunei cu același nume. Aici a urmat școala primară și gimnaziul, apoi a plecat la Piatra, unde a dat examen și-a intrat la Liceul Petru Rareș. A continuat studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iași, revenind, ca slujitor al bisericii, pe melegurile natale. Este preot în Parohia Broșteni, care mai are o filie în satul Liliac. În anul 1996, părintele Pădure a candidat la alegerile locale pentru funcția de primar în Bahna, din partea PNL. Oamenii locului i-au dat, în majoritate, voturile. Patru ani a păstorit comunitatea toată pe linie administrativă și, în paralel, îi păstorea pe cei din Parohia Broșteni, pe linie creștină. A putut activa în paralel, pentru că ÎPS Eftimie, al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, i-a îngăduit să dețină mai departe rangul de preot paroh, chiar dacă era și primar. De activitatea de primar a sfinției sale se leagă câteva obiective la nivel local, fiind cel care a dat startul unor lucrări de mai târziu. Avea 37 de ani când a ajuns primar, fiind primul (și singurul) preot-primar, mai ales după 1989. Astăzi, privește cu nostalgie acele timpuri.

Pe părintele Constantin l-am reîntâlnit săptămâna trecută, în ziua marii sărbători a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, hramul bisericii satului Liliac, unde s-a adunat și majoritatea fiilor risipiți prin toate colțurile județului. Dialogul s-a purtat firesc, de parcă oaspeții veniți de la Piatra ar fi făcut parte, de veacuri, din această parohie…

 ”Legea omenească, mult mai aspră decât Legea lui Dumnezeu!”

• interviu cu preotul Constantin PĂDURE

 – Părinte, de câtă vreme sunteți paroh în comuna Bahna?

  • Lucrez ca preot în spațiul meu natal de când am terminat facutatea. Se împlinesc 30 de ani în toamna acestui an. Sunt 23 de ani de la revoluție, iar îngrămădeala pe care o numim noi revoluție este un moment mare pentru poporul român. În momentul de față, timpul se împarte înainte și după revoluție, ca un reper acceptat de toată lumea.

 – Într-o vreme ați fost și primar…

  • Așa este, și chiar dacă sunt preot, o legislatură am activat ca primar al acestei comune, dar am păstrat profesia de preot.

– Cum a fost ca primar?

  • Era imediat după revoluție și era foarte greu. Era și dorința de intrare în Uniunea Europeană… Mai era o problemă grea – se punea în aplicare Legea 18/1991. Greutățile și greșelile făcute înainte trebuiau îndreptate pe unde s-a putut. La noi, a fost și o situație proastă, pentru că nu erau cărțile funciare. Se mergea după registrul agricol. Dacă nu se putea dovedi cu registrul agricol, se dovedea cu doi martori! Așa au câștigat mulți teren agricol și păduri. Într-un timp, nu avea comuna atâta teren cât era revendicat. S-au dat terenuri și la unii și la alții, deși era un singur proprietar. Și, cum Grădinile suspendate sunt departe de Bahna, a fost foarte greu.

DSCN8679Feliile din pâinea cea mare a județului

– Ați fost sprijinit de județ?

  • Deși n-am vrea să recunoaștem, în cazul în care coloratura primarului  este aceeași cu a celor de la Consiliul Județean, situația este mai ușoară în comună. Întâmplător, eu am participt la alegeri din partea Convenției Democratice, fiind liberal, dar am renunțat mai târziu și la politică, și la PNL, la mai bine de un an după mandat. Am terminat activitatea fără coloratură politică, iar de atunci nu m-am mai înregimentat politic. Pe vremea când am fost primar, eu eram la Convenție, iar conducerea CJ Neamț era PDSR, cum se numea pe atunci. Totuși, colaborarea a fost destul de frumoasă, iar noi aveam treabă mai mult cu vicepreședinții Consilului Județean, care se ocupau cu împărțire feliilor din pâinea cea mare a județului. Mergeam mai des la domnul Adrian Carabeț. Dumnealui nu a ținut cont de această treabă și m-a ajutat foarte mult.

– Ce obiective se leagă de numele dvs, în administrația locală?

  • Pe atunci, nu se făceau drumuri asfaltate la țară, dar eu am obținut bani mult mai mulți decât alții din județ, pentru pietruirea a 5 drumuri comunale sau de interes comunal. Am mai reușit să fac primii pași în a întocmi proiectul pentru alimentarea cu apă potabilă și gaz metan în comună, proiectul a fost aprobat la București, iar Guvernul ne-a alocat cotă de gaz. Dar… s-a terminat mandatul. Mai erau de făcut niște pași…

– Ca o curiozitate, ultimii doi primari au depus eforturi pentru alimentarea comunei cu apă potabilă. Primarul Ploșniță a depus recent proiectul la Ministerul Mediului…    

  • Nu știu dacă este proiectul meu. Adevărul este că tonul, la început, eu l-am dat. Comuna are mare nevoie de apă. În anumite cazuri, un nou primar nu continuă munca precedentului. Începe alta și, din cauza unor situații care nu depind de el, proiectul este dat uitării. Odată cu noul primar, apare un nou început și până la urmă se ajunge tot la aceeași lucrare.

”Ca primar-preot, am fost tolerat”

 – Cum ați fost privit în acei ani de enoriași, de cei de la județ, de conducerea Episcopiei Romanului…

DSCN8676– La Episcopia Romanului, pentru că relatez din trecut, astăzi Arhiepiscopie, deși se publicase ideea ca preoții să nu candideze, n-am fost pedepsit, ci tolerat, iar Dumnezeu să-i dea sănătate ÎPS Eftimie. Am început activitatea preoțească cu dânsul și poate boala pe care o am o să mă scoată la pensie. Iar pe Înalt Prea Sfințitul să-l mai țină Dumnezeu acolo unde este acum! Are o frumoasă vârstă, de 99 de ani.

Poate, la început, au fost ceva probleme, dar după a venit o altă politică pe linie bisericească, ca să se împartă parohiile și nu s-a răsfrânt asupra mea, neapărat. Parohia Broșteni era compusă din patru sate cu patru biserici și făceam slujbe prin rotație: Țuțcanii din Deal, Țuțcanii din Valea, Broșteni și Liliac. Acum s-au făcut două parohii, mai mici. Norocul preotului de la cele două sate cu denumirea de Țuțcani este că are și pregătire pedagogică și predă la școală.

Vechilul care nu dormea noaptea

– Revenind la satul Liliac, unde ne aflăm acum, deși are puțini locuitori, este încărcat de istorie…

  • Dacă am vorbi de istoria apropiată, de pe timpul boierilor, ne face cinste să fi locuit la Broșteni un boier-politician Vasile Gheorghe Morțun. Satul Broșteni a fost cândva comună și se chema V.G. Morțun. El a fost și ministrul lucrărilor publice, pentru o perioadă scurtă, și, probabil, politica se făcea pe vremea lui tot cam ca acum. Cu regret, boierul respectiv n-a mai reușit să facă șoseaua de la Filipești spre Piatra Neamț, care să treacă prin fața conacului său. Dacă ne-am gândi la istoria mai îndepărtată, spun mai mulți cercetători că satele Țuțcanii – de Sus și de Jos, plus Broșteni ar fi fost formate după numele pe care a primit-o moșia, după cel al unui comandat de oști de pe timpul lui Ștefan el Mare, Tuțbrosc, care nu știu pentru ce merite a fost împroprietărit aici. De aceea, localnicii sunt cei care au dat denumirea după obișnuința vechilor timpuri. În privința Liliacului, se pare că a fost un vechil care umbla noaptea pe câmp să păzească moșia unui boier, pentru că administratorul era plătit funcție de rezultatele obținute. Unii își mai completau veniturile pe timpul nopții, pentru că era și de unde! Când îl vedeau că merge noaptea călare, oamenii din sat spuneau că merge ca liliacul. Desigur, este o legendă a locului, adevărul ar putea să fie altul….

 ”Păcatul” de a fi… primar

– Regretați ceva, fie ca primar, fie ca preot?

  • Nu regret pentru apostolatul pe care îl face fiecare preot în parohia lui. Când am terminat facultatea și m-am dus la PS Eftemie, dânsul dorea să mă repartizeze la Cordun. I-am spus că vreau în sat la mine. ”Băi, băiete, mi-a zis, nu-i bine să fii prooroc în satul tău!” Până la urmă, a acceptat să vin în satul meu. Spre bucuria mea, l-am dezamăgit în sensul că am fost acceptat ca prooroc în satul meu și m-am bucurat de stima oamenilor care m-au așezat într-un loc, pentru că m-a pus păcatul să candidez la funcția de primar. Ce am câștigat în 15 ani de apostolat, am pierdut în 4 ani de primărie, pentru că apostolatul nu se face cu legea în mână, ci este nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Ca preot, poți să-l lămurește pe om și îl mai poți lăsa pe mâine, pe poimâine. Legea este mult mai dură și mai greu de aplicat. În concluzie, Legea omenească este mult mai aspră decât Legea lui Dumnezeu. Dacă îi faci cuiva un bine, te uită, dar dacă îi faci un rău, nu te uită toată viața.

[quote align=”center” color=”#999999″]”Broșteni nu este un sat prin care se trece, ci în care se ajunge.”[/quote]

Ioan APOPEI

6 COMENTARII

  1. Am citit articolul. Momentan prefer sa imi pastrez rezervele si sa nu vin cu completarile de rigoare din spatele povestii. Nu de alta, dar eu personal am datoria morala fata de rude, sateni si cunoscuti , sa spun adevarul. Asa cum este el …. Rabdarea mea, si bunavointa mea, si-a atins limitele. M-am saturat si eu sa fiu atacat chiar si la 2500 km distanta chiar daca nu i-am cerut decat liniste. De unde atata rautate? Nu poti poza in sfant cand in realitate esti total altfel … Nu o voi face pentru mine, ci mai mult pentru acei oameni naivi care si acum se spovedesc lui . Oare dupa 30 de ani, ei stiu cui ii pupa mana ? Poate mie imi este cel mai greu, deoarece trebuie sa imi reamintesc cu durere multe lucruri pe care am dorit mereu sa le uit …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.