Dr. Dorel Romanescu – trecutul viu, viitorul… sună bine

pietricica turism

Still1112_00015A adus pe lume sute, dacă nu chiar mii, de copii. A avut grijă de și mai multe femei. A transformat Secția de Obstetrică-Ginecologie într-una în care se folosesc metode moderne de intervenție și a adus la gradul II Secția de Maternitate. Și multe alte realizări în dreptul cărora se poate pune semnul egal și numele doctorului Dorel Romanescu, medic primar O-G. Acum două zile, pe 12 noiembrie, la 66 de ani, din care 40 i-a petrecut pe altarul medicinii, dr. Romanescu a decis să pună halatul alb în cui. Se desprinde, cu greu, de familia din Spitalul Roman, pentru a-și îndrepta duioșia către propria familie.

Dorel Romanescu s-a născut pe 21 august 1947. Model i-a fost, dintotdeauna, tatăl, care lucra în Armată. E greu de spus dacă disciplina părintelui a cântărit greu în alegerea carierei. Liceul Roman Vodă l-a făcut în perioada 1963-1967. Cei care l-au cunoscut pe atunci îl descriau ca fiind un ”elev cuminte”. Anii 1968-1974 i-a petrecut la cursurile Universității de Medicină ”Carol Davila” București. Ieșit pe porțile universității, dr. Dorel Romanescu a făcut primii pași în profesie într-o comună cu 22 de sate din Buzău. În 1978, s-a decis, așa, pe moment, că Obstetrica-Ginecologia va fi ramura care îl va ajuta să-și folosească cel mai bine harul: ”Am ținut să trec prin toate etapele. După facultate, am profesat patru ani la țară, într-o comună, a bunicilor dinspre mamă. Acolo am avut multe de învățat. Atunci m-am confruntat cu problemele adevărate ale sănătății și cele ale medicului de familie. Am dat secundariatul pe grupe chirugicale și am făcut specialitatea în București (Spitalul Clinic Cantacuzino – n.red.). Puteam alege Chirurgia, pentru că lucrarea mi-o făcusem pe acest domeniu, cu hemoragiile digestive superioare de cauză ulceroasă. Dar, pe moment, în amfiteatru, am zis că iau Obstetrica. Am făcut bine, fiindcă tot ce am făcut am făcut cu plăcere. Și poate din cauza aceasta nu prea… nu prea am avut eșecuri. Munca mea ca medic de familie a fost o adevărată învățătură, o posibilitate de a exprima ce știam. Am cunoscut realitatea. Cu ce aveam, reușeam să facem o medicină care să ajute pacientul. Și calitatea umană conta foarte mult”.

Still1112_00003Pentru doctorul romașcan, alegerile sunt greu de explicat. Pare că fișa vieții sale n-a venit cu rubrica asta, a explicațiilor. A ales medicina pentru că a vrut să fie apropiat de oameni: ”Mi-a plăcut să mă apropii de oameni. A fi medic era și este o modalitate să mă exteriorizez în relațiile cu oamenii, cu colegii. Nu regret nimic din ce am făcut. Am vrut să-mi păstrez o demnitate profesională permanent, dublată de deontologia medicală, de a respecta un jurământ făcut la absolvire. Tot timpul am ținut cont de asta”. I-a ieșit. Nimeni nu-i contestă reușitele. Mai modest, el însuși le trece rapid în revistă: ”Am realizat niște lucruri. Sunt bucuros că am reușit să las amprente. Din 1987 am devenit șef de secție, obținând tot felul de lucruri pentru maternitate. Am fost formator UNICEF și am fost ajutați din acest puct de vedere cu tot felul de dotări”.

În 1981, când dr. Romanescu s-a întors la Roman, medicina, mai ales cea pe O-G, nu era nicicum una avansată. El a fost primul care a avut priceperea și cunoștințele pentru a efectua histerectomia totală. Iar meritele i-au fost răsplătite. Din 1987 a fost numit șef de secție și a păstrat funcția vreme de 25 de ani. Din 1995, este medic primar, cu competențe în ecografie și colposcopie. Competențele și felul de a fi i-au adus în ușa cabinetului foști pacienți mulțumiți. De la toți a păstrat amintiri. ”Sunt momente multe și frumoase. Cele mai frumoase sunt cele în care pui mâna pe un copil pentru prima dată. De fiecare dată am avut o profundă emoție când a trebuit să iasă un copil și am văzut că este în pletitudinea forțelor. Am adus pe lume și tripleți. Chiar au venit acum câteva luni, am făcut și poze… Am și poezioare de la unele paciente. Am adunat multe amintiri. S-au întors când nici nu mă gândeam. Având o activitate destul de laborioasă nu mai țineam minte pe fiecare. Dar poate și de aceea surpriza a fost și mai deosebită. Îmi spuneau «M-ați operat acum nu știu timp», iar eu, în glumă, întrebam «Aaaa, și mai trăiești?!». Frumoase aceste amintiri. Nu regret nimic și asta îmi dă un impuls pentru ce va urma. Chiar dacă vor fi momente mai dificile, am de unde să obțin puterea de a le depăși”.

Still1112_00000Medicul romașcan are un sfat pentru cei care acum pășesc în medicină, pentru cei care vor să facă un bine: ”Să nu adopte un stil mercantil, să-și păstreze demnitatea. Medicii și-au pierdut-o, pentru că societatea… Acum mult timp – și nu era o impresie, ci un adevăr – eram mai mult respectați, dar asta și datorită nouă. Mi-aș dori să respecte acel jurământ rostit și care spune multe”.

Acum, la finalul a patru decenii de medicină, gândurile dr. Romanescu sunt pline de viață: ”Viitorul sună bine. Am trei nepoți, din care doi gemeni, fată și băiat. Băieții sunt la locul lor, dar vreau să-i mai ajut. Am un raft de cărți care trebuie citite. Am zis că vine și pensia și am motiv să le dau jos de pe rafturi. Mai rămân cu cabinetul, pentru momentele când voi simți nevoia să consult, o oră – două. M-a întrebat multă lume ce fac, cum este. Nu am nicio problemă. Am pregătit momentul, am dorit să mai rămân la un moment dat, dar e timpul să mă ocup de familie, de sănătate”.

[message_box title=” Și totuși emoția…” color=”red”]”Nu sunt atât de influențat de ieșirea la pensie, deoarece mi-am propus din timp ce activități trebuie să desfășor în continuare. Am fost bucuros că am ajuns aici și am văzut că Providența a dorit să marchez acest moment cu bunăvoință. Ceea ce voi face în continuare va fi mereu cu gândul spre viitor”.

Câteva afecțiuni îl supără, dar nu vorbește despre asta. Vorbește mai mult despre ajutorul primit de la colegi, despre oamenii care l-au înțeles atunci când nu i-a fost bine: Am fost ajutat mult de colectiv. A contat foarte mult pentru mine și pentru psihicul meu”.[/message_box]

[message_box title=”Doctorului Romanescu, cu drag…” color=”blue”]Leonard Achiriloaiei, director financiar-contabil al Spitalului Roman, i-a transmis mulțumiri, mai ales în nume personal: dr. Romanescu i-a adus pe lume cei doi copii. ”Este un moment de bucurie pentru că pot să-i mulțumesc pentru întreaga activitate desfășurată aici și în slujba sănătății romașcanilor. Vreau să-i mulțumesc personal pentru că a fost alături de mine când au venit pe lume cei doi copii ai mei. Vreau să spun că, așa cum îl știți, este un om deosebit, un domn și un profesionist. Îl vom sărbători an de an și așteptăm să ne mai povestim, pentru că dumnealui o să fie mai liber. O să îl așteptăm să ne spună cum se vede viața medicală de pe celaltă parte a baricadei. Îl așteptăm oricând cu drag și cu sfaturi”.[/message_box]
 

Claudia MATEI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.