Consultanță în privat, achiziții ca la… Stat
Gabriel Muraru a ajuns director general la Societatea Națională a Sării la propunerea lui Gheorghe Ștefan. Indiferent cât de mult se va vorbi despre competențe manageriale, despre geniul în afaceri al lui Gabriel Muraru – deși Tribunalele Comerciale și Buletinul Firmelor aflate în Insolvență arată altceva – primordială a fost recomandarea primarului din Piatra Neamț. Cum a condus efectiv Gabriel Muraru este o cu totul altă poveste și cu greu i se pot reproșa lui Gheorghe Ștefan găinăriile acestuia. Doi ani și trei luni a condus Salrom managerul venit din Neamț, între 27 iulie 2010 și 12 decembrie 2012. Pentru perioada respectivă există câteva teancuri de controale, de la diferite instituții abilitate, în frunte cu Curtea de Conturi, care arată că există foarte multe semne de întrebare cu privire la modul în care a fost administrată Societatea Națională a Sării SA (SNS SA). Contracte discutabile, subcontractări discutabile, neîndeplinirea unor minime atribuții de serviciu și o defavorizare a statului român (încă proprietarul sării) în detrimentul unor terți. Continuăm seria începută, a episoadelor în care vorbim despre cum un om plecat din Neamț a reușit să dea de lucru inspectorilor de la Curtea de Conturi și, dacă protecția lansată dinspre oameni aflați la butoane de conducere sau în apropierea acestora nu va funcționa, procurorilor și avocaților. Să remarcăm, totuși, consecvența cu care oamenii valoroși sunt ținuți și plătiți de sistem. Domnul Gabriel Muraru este în continuare pe un post călduț și bine plătit la SN a Sării SA, acela de director al Direcției Tehnologia Informațiilor la Salrom. Adică acolo de unde se pot lua toate datele importante.
La început consultant, apoi beneficiar
Până la orice discuție privind achiziționarea unor utilaje de către SN a Sării SA, ne simțim obligați să reamintim cititorilor noștri că înainte cu puțin timp de a ajunge director numit politic la respectiva societate, dl Muraru derula un contract de consultanță cu chiar cu SNS, prin SC Favo Investmens&Consulting SRL. Obiectul contractului se referea la consultanță pentru… achiziția de utilaje! Aspectul moral al afacerii nu intră în discuție, având în vedere multitudinea de situații în care Gabriel Muraru a dovedit că moralitatea nu are nici cea mai mică legătură cu afacerile sale. Gabriel Muraru ajunge director genreal în 27 iulie 2010. În mai, anticipând unde își va desfășura grosul afacerilor, el schimbă sediul societății, din Piatra Neamț la București, și, pentru a nu intra în conflict de interese, cedează acțiunile către două persoane din anturajul său de afaceri. Am făcut această paranteză pentru că în episodul de astăzi vorbim tocmai despre achiziții de utilaje la SN a Sării SA.
În anul 2011, în urma organizării a două licitații deschise, desfășurate la un interval de 3 zile între ele, Salrom cumpăra de la SC Nextrom Industries SRL utilaje în valoare de 724.475 Euro (3.153.856 lei). Cele două contracte au fost încadrate sub același cod CPV 421000000-0, deși prevederile legale (OUG nr. 24/2006, actualizată) sunt extrem de clare: ”autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică…” Cum guvernul și prevederile legale nu au constituit niciodată obstacole în fața lui Gabriel Muraru, au fost încheiate două contracte prin care s-au achiziționat utilaje pentru mai multe saline din țară.
Evident, la cele două licitații s-a prezentat doar câștigătorul.
Ce este în neregulă cu această achiziție, în afară de spargerea ei în două părți distincte? În primul rând, în caietul de sarcini pentru achiziționarea a două instalații se preciza clar că oferta trebuie să conțină prețuri distincte pentru mașină și pentru sistemele opționale. Nextrom Industries a prezentat o ofertă de preț pentru întregul sistem de ambalat, fără să țină cont de prevederile din caietul de sarcini. Chiar procesele verbale de recepție și punere în funcțiune arată că utilajele au fost achiziționate ca întreg, fără a se face vreo mențiune cu privire la achiziția produselor opționale prezentate în oferta financiară.
Pentru un utilaj achiziționat, ”instalație de ambalat sare în doze de la 100 la 1000 grame”, organul de control a constatat că estimarea ei la valoarea de 148.500 euro/bucata nu a ținut cont de prețul de achiziție al utilajelor existente pe piață. Iată ce se precizează în raportul de control al Curții de Conturi: ”Potrivit ofertei tehnice a SC Nextrom Industries SRL, ce a stat la baza încheierii contractului nr. 278/26.10.2010, instalația de ambalat sare este produsă de SC Mondopack Trading SRL și este o mașină de ambalat verticală automată tip IP 600, iar potrivit ofertei financiare prețul unitar, fără TVA, al mașinii de ambalat IP 600 a fost de 114.500 Euro. Consultând catalogul on-line postat pe site-ul furnizorului Nextrom Industries SRL, respectiv www. nextpack.ro, s-a obținut o ofertă actuală de preț (49.900 Euro), pentru mașina de ambalat verticală automată tip IP 600 Automatic, cu o configurație tehnică asemănătoare cu cea a mașinii de ambalat achiziționate de SN a Sării SA. Față de prețul unitar pentru același model de mașină, achiziționat de SN a Sării SA de la același furnizor, respectiv de 108.775 Euro (114.500 Euro conform ofertei minus 5% discount în urma negocierii), se constată o diferență în sumă de 58.875 Euro, respectiv pentru 2 mașini au fost alocate și utilizate suplimetar fonduri bănești în sumă de 117.750 Euro”.
Contractele cu Nextrom Industries au atras atenția asupra vulnerabilităților existente a compania de stat și de acceea s-a recomandat „extinderea verficărilor asupra tuturor contractelor de achiziție utilaje derulate în perioada 2010- 2012, în vederea stabilirii întinderii eventualului prejudiciu ca urmare a alocării suplimentare de fonduri bănești pentru achiziția de utilaje și recuperarea acestuia în condițiile legii”. Recomandarea pare să nu fi fost luată în serios și, pentru ca orice verificare ulterioară să fie cât mai greu de făcut, dl Gabriel Muraru a fost menținut în societate, într-o poziție care-i permite accesul la orice informație importantă. Este cel puțin ciudată, dacă nu suspectă, decizia de a menține, într-o poziție care necesită cunoștințe specifice, cea de Director Tehnologia Informațiilor, a unui specialist în istorie și modă. Singura explicație logică a păstrării sale în sistem ar putea fi prezumția că, în timpul cât a lucrat în armată, a învățat că ”ordinul se execută, nu se discută”.
[message_box title=”Gatsby – semnătura lui Muraru, 100.000 de euro” color=”red”]Cine crede că Gabriel Muraru s-a dedulcit la bani publici doar de când s-a aflat la conducerea SN a Sării SA se înșeală. La Piatra Neamț sunt de notorietate afaceri realizate printr-o rețea de firme, proprii sau ale unor interpuși, în urma cărora s-au produs pagube importante unor societăți ale consiliului local sau unor instituții publice. O afacere care a ținut capul de afiș al presei locale a fost cea a cafenelei ”Gatsby” de la subsolul Teatrului Tineretului. Ea este un model de ”bune practici”, în care un contract se interpretează întodeauna doar în folosul uneia dintre părți, în care autoritățile par să aibă mai multă grijă de acordarea unor despăgubiri în loc să apere banul public. În felul acesta, peste 100.000 de euro au plecat în regim de urgență de la Consiliul Județean către firma The Studio SRL, unde Gabriel Muraru apare ca mandatar la semnarea contractului. Contractul, prevederile sale, nonșalanța cu care s-au plătit banii, toate duc spre o singură concluzie: au existat interese pentru ca plata să se facă cu rapiditate, înainte de schimbarea configurației politice în Consiliul Județean.
Istoria unui contract controversat
• 13 decembrie 2006: se încheie contractul 896, prin care se închiriază 2 încăperi la parterul Teatrului Tineretului și una la subsol. Contractul are, printre alte clauze, și una privind forța majoră, despre care ziarul nostru a scris cu ceva timp în urmă: «Cheia stă în art. 13, din capitolul IX – Forța majoră (facsimil 4). Scrie acolo, negru pe alb, în felul următor: ”Exceptând cazurile în care nu au prevăzut în mod expres altfel, nici una din părțile prezentului contract nu va fi răspunzătoare pentru neexecutarea la termen și/ sau în mod corespunzător, total sau parțial, a oricăreia dintre obligațiile care îi incumbă în baza prezentului contract, dacă neexecutarea obligației respective a fost cauzată de un eveniment imprevizibil la data încheierii contractului (…). Nu sunt considerate evenimente de forță majoră: (…) restricțiile/ limitările impuse de autoritățile de stat sau de către alte instituții (…)”. Prin urmare, e limpede ca lumina zilei: proiectul cu finanațare europeană era perfect previzibil, iar restricțiile nu reprezintă forță majoră. Dacă nu a fost premeditare, în adevăratul sens al cuvântului, ceva-ceva tot a fost și cineva trebuie să răspundă. Măcar la întrebări». Iar dacă proiectul era previzibil, întrebăm noi, cum a fost posibil să se semneze un contract cu asemenea clauze?
• 20 august 2009 este ziua în care se emite hotărârea 139 a Consiliului Județean, privind revocarea acordului de închiriere a spațiului.
• După 4 (patru) luni, în 8 ianuarie 2010 se trimite de către TT o notificare privind rezilierea contractului, în care se are grijă se se amintească chiriașului să trimită în scris ”condițiile rezilierii contractului, în funcție de clauzele acestuia”. Poziția autorului notificării este de așteptare fericită.
• 30 septembrie 2011, o comisie, formată din consilierii județeni Andrei Ignat, Dan Morar și Cristian Livescu, stabilește că despăgubirile datorate societății The Studio sunt de 101.600 Euro. Important: în aprilie 2011, un evaluator stabilea ca valoare de despăgubire suma de 1.381.700 lei.
• 11 noiembrie 2011, Mircea Pintilie transmite firmei nemțene procesul verbal referitor la despăgubiri și cere un punct de vedere, inclusiv o eșalonare a plăților.
• 23 noiembrie 2011 este ziua în care intră în scenă SPRL Boștină și Asociații, ca reprezentant al The Studio SRL, care cere ca plata să se facă într-o singură tranșă, până pe 15 decembrie 2011. Să nu uităm că, între timp, casa de avocatură era deja în relații de afaceri cu SALROM, condusă de Gabriel Muraru, fostul mandatar al The Studio.
• Rămas la conducerea Consiliului Județean, prin suspendarea lui Vasile Pruteanu, Mircea Pintilie va dispune plata banilor.
O evaluare contestată de un consilier județean evaluator
Ziaristul Viorel Cosma consemna în Mesagerul de Neamț în octombrie 2012: «După ce multă vreme se așternuse liniștea peste poveste, în vara acestui an s-a aflat cum peste 100.000 de euro din banii publici ai județului au plecat – discret, foarte discret – spre conturile firmei The Studio doar pe semnătura fostului vicepreședinte Mircea Pintilie. Ca referință a despăgubirii se oferă un proces-verbal semnat de membrii comisiei speciale desemnată prin hotărâre a Consiliului Județean Neamț, respectiv Andrei Ignat, Dan Morar și Cristian Livescu.
Anterior, după cum reiese dintr-o serie de acte recent capturate, se încercase promovarea unei sume de 1.381.700 lei, ca ”VDNCI”, adică ”valoare de despăgubire pentru nerealizare contract de închiriere”».
Raportul, care ar fi trebuit să justifice virarea a peste 300.000 de euro în contul The Studio, a fost contestat printr-o notă chiar de un consilier județean de la PSD, dl Ion Năstase, la rândul său un apreciat economist, cu societăți care se ocupă de audit și evaluare. El a făcut praf raportul de evaluare , ridiculizându-l. A arătat că la evaluarea investițiilor au fost luate în calcul materiale de natura consumabilelor (becuri, șurubelnițe, suporturi meniu, mănuși de cauciuc, acordurile de mediu, autorizația de mediu, etc.), care ”în mod logic nu pot fi capitalizate”. El consideră că evaluatorul a trecut greșit în raport echipamente IT, audio, mobilier, ventilatoare, echipamente de bucătărie, deoarece ele puteau fi vândute sau folosite la altă locație, nu trebuiau plătite de către Consiliul Județean. Năstase propune întocmirea unui nou raport de evaluare, deoarece ”valorile sunt foarte mari și nu pot fi susținute în mod argumentat, cu suma solicitată se poate construi un imobil de cca 650 mp, la 500 euro/mp suprafața construită”. Concluziile de bun simț sunt greu de combătut și arată cât de puțin a fost până la devalizarea conturilor Consiliului Județean cu peste 300.000 de euro.
Șmecheria cu cafeneaua din Parcul Tineretului
Mesagerul de Neamț scria în 2012: «Nimeni nu spune că The Studio nu era îndreptățită la o compensație justă pentru rezilierea contractului. Numai că, după cum se vede treaba, toată povestea – de la licitație, la plata despăgubirii ”pe barba” lui Mircea Pintilie – e încă o dovadă despre răspândirea ”băieților deștepți”». Care băieți, o spunem acum, au vrut să dea o dublă lovitură.
Pe de o parte despăgubirile de la Consiliul Județean, pe de altă parte, pe baza unor relații speciale cu Primăria Piatra Neamț, obținerea unui teren pe bază de asociere, pentru construcția unei alte cafenele, aproape, în Parcul Tineretului. Societatea anunțată inițial ca beneficiar al asocierii a fost ”Estensio Corporation” SRL, unde șef era Bogdan Muraru, fratele lui Gabriel, omul cu cafeneaua de la TT. Prin HCL nr. 475/29.10.2009 – vă rugăm să observați perioada în care se fac demersurile – s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniu privat a municipiului Piatra Neamț a unei suprafețe de teren de 530 mp din parcul central al orașului și asocierea municipiului Piatra Neamț cu SC ”Estensio Corporation” SRL, în vederea construirii, amenajării și funcționării unei unități de alimentație publică. Și a unui WC public. Scandalul public început a dus la apariția altor societăți pe firmament, dar proiectul s-a fâsâit în fața primului val real de opoziție publică la o inițiativă de-a lui Gheorghe Ștefan. Luările de poziție ale acestuia nu au mai impresionat ca pe vremuri și cafeneaua nu s-a mai făcut. A rămas doar încercarea de a construi o cafenea cu banii luați ca despăgubire de la Consiliul Județean și o hotărâre de Consiliu Local care ar putea oricând să producă efecte. Sau va veni cineva și aici să ceară despăgubiri?
De ce toată lumea este mulțumită că s-au dat banii pentru Gatsby?
Despre contractele cu cântec apărute în jurul Consiliului Județean Neamț în perioada Vasile Pruteanu s-a scris foarte mult. Despre cel de la TT, de asemenea. Nimeni nu mai pare dispus acum să discute despre el, nici cei din comisia de evaluare, nici cei care au virat banii. Dacă s-ar lua la puricat condițiile în care s-a semnat contractul, valoarea reală a investițiilor, originea facturilor care au stat la baza evaluării despăgubirii, resortul care l-a făcut pe Mircea Pintilie să grăbească plata despăgubirilor, legăturile dintre afacerea Gatsby și afacerea Cafeneaua din Parcul Tineretului, am avea o privire mult mai clară asupra anvergurii băieților deștepți de Piatra Neamț. Și a pagubelor pe care le-au adus orașului, județului și la nivel național.[/message_box]
Valentin BĂLĂNESCU