Turnătoriile unui deputat PSD la Securitate pe când era minor

După apariția ultimelor date în cazul ”Ionel Arsene, în rețeaua informativă a Securității”, conform cărora Securitatea nu folosea minori în acțiunile ei, am simțit nevoia de a apela la date, publice în acest moment. Un coleg de partid și de Parlament cu domnul Ionel Arsene, Nicolae-Ciprian Nica, a fost racolat de Securitate la17 ani și 9 luni și a dat note informative sub numele de ”Bratosin”. CNSAS susține că Nica a fost recrutat în calitate de colaborator „pentru a asigura o supraveghere informativă cât mai bună a mediului de elevi”. El a semnat un angajament la data de 2 iunie 1976, când încă nu avea 18 ani, și a dat patru note infomative. Astfel, ”într-una din serile petrecute în camera elevului N.M., unul dintre elevii străini, F.A., întreținea discuții politice și anume despre capitalism, despre diferența dintre viața din socialism și capitalism”. La finalul notei scrise și semnate de „Bratosin” s-a dispus de către ofițerul de securitate măsura verificării elevului „turnat” la școală, ”dirijarea și altor surse din cadrul liceului pe lângă elevul străin”.

O altă turnătorie măruntă privea un elev care asculta Radio Europa Liberă. Ofițerul de legătură a scris pe marginea notei: „Semnalați-l organelor UTC și conducerii liceului”.

Sunt doar două exemple de turnătorii ale deputatului care acum face parte din comisia de revizuire a Constituției și din Comisia Juridică a Camerei Deputaților, aceeași comisie care a pus cruce legii lustrației, lege care interzicea persoanelor compromise în comunism să ocupe funcții publice.

Privită din acest unghi, problema lui Ionel Arsene – dacă a fost sau nu în rețeaua informativă a Securității -, nu oferă niciun alibi acestuia.

Au fost elevi care au fost folosiți de Securitate. Cazul din Roman, când un elev a ajutat, prin notele sale date la Securitate, la rezolvarea unei crime a fost de notorietate în zonă. Problema nu este dacă Arsene a avut sau nu legături cu Securitatea. Documentele sunt clare. El era acolo, în documente. A dat sau nu note informative este problema adevărată.

În ultimele zile, mai mulți dintre cei care lucrau la Securitate, în zonă, s-au îmbolnăvit brusc. Unul singur dintre ei a stat de vorbă cu un reporter de la Mesagerul, iar declarațiile sale arată că demersul a fost făcut cu un singur scop: să minimalizeze poziția lui Arsene, să ducă în derizoriu o posibilă colaborare și să-i spele, pe cât se poate, obrazul deputatului PSD. El vorbește despre o ”eroare regretabilă” când a întocmit procesul verbal, în 22 decembrie 1989, dar uită că, în aprilie anul următor, imediat după înființarea SRI, vorbește despre documentele ”privind rețeaua informativă a fostului Serviciu de Informații interne”, unde la poziția 31 apare Arsene (Arsenie). Inversarea datelor și faptelor este specifică unui om obișuit să informeze și să dezinformeze, unul care a avut în atribuții de serviciu, printre altele, Universitatea din Iași, obiectiv cu o mie de probleme delicate. Numai un ofițer pregătit special putea să se ocupe de așa ceva. Acesta este Valer Melinte. Publicăm punctul său de vedere și ne rezervăm dreptul de a veni în edițiile viitoare cu amănunte suplimentare.

Valentin BĂLĂNESCU

Misteriosul Valer Melinte iese la rampă

Cazul deputatului Ionel Arsene și legătura sa cu rețeaua informativă Securității, susținută cu documente de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, l-a adus în prim-plan pe Valer Melinte, ofițerul care a semnat procesele verbale de distrugere a dosarului și mapei privindu-l pe Ionel Arsen(i)e, așa cum s-a aflat din ediția precedentă a „Mesagerului de Neamț”. Identitatea este reală. Fostul colonel de informații, acum în vârstă de 60 de ani, este retras de ani buni din activitate și a devenit scriitor de romane sub pseudonimul literar Ghev Maler. La Revoluție era tânăr locotenent-major.

În decembrie 1989 erau 7 ofițeri în birou. Cine ar putea ști mai multe despre Arsene? Unul dintre ei, desigur. În afară de ce-i în dreptul său, Valer Melinte mărturisește că nu e sigur pe nimic. În general, fiecare ofițer își distrugea materialele lui. Mai spune că practic nu s-au distrus dosare, ci materiale informative. „Unul dintre colegi a avut o cădere psihică. O parte din arhive am distrus-o eu. Atunci s-au scos pe birouri toate dosarele, tot ce aveam. Erau sute”, povestește fostul ofițer de informații. Cât privește colegul cu căderea psihică, urmele duc spre H. C., zis „Lulu”, decedat între timp. Se practică să pui „afacerea” în cârca mortului și-n acest fel să încerci închiderea subiectului, mai ales că „Lulu” e unul dintre ofițerii Securității Neamț dovedit a fi făcut poliție politică.

După trecerea în rezervă, a frecventat mediile artistice din Piatra Neamț consacrându-se ca un personaj pitoresc, deloc înspăimântător.

Revenind la Arsene, Melinte este tranșant: „Nu cunosc personal pe domnul deputat Arsene. Nu a colaborat înainte și nici după 22 decembrie 1989 cu mine.” După care ajunge la procesul verbal cu cântec și oferă câteva detalii cel puțin interesante: „Procesul verbal olograf, întocmit în condiții de presiune pe data de 22 decembrie 1989, este o eroare regretabilă. A fost întocmit conform ordinelor care erau în vigoare la acea dată. A se vedea că în procesul verbal lucrativ, cel bătut la mașină, specific că au fost distruse materialele privind pe numitul Arsene Ionel, nu dosarul și mapa anexă.”

Cu toată această eroare, e limpede că documente privindu-l pe Arsene au existat. Alte surse din fosta Securitate vorbesc despre o documentare premergătoare, de studiu, de observare, cu note adunate despre tânărul Arsene din alte motive decât includerea în rețea. Pare verosimil, astăzi, că a fost luat în colimator pentru combinații comerciale neconforme cu turiștii polonezi care tranzitau zona sau că, pur și simplu, era observat pentru o colaborare sau o carieră oficială viitoare. La cum pot apărea peste noapte noi și noi documente vechi, este oare posibil să descoperim un angajament al actualului deputat? Inclusiv cu titlu de dezvăluire, Melinte spune: „Elevii nu aveau decât o fișă, nu dosar, nu mapă.” De ce se vorbește în documente de dosar și mapă? Revine: „O eroare regretabilă, mi-o asum total. În al doilea rând, în procesul verbal care-a fost scris când se calmase situația (în aprilie 1990 – n.a.) nu mai apare dosarul, apar materiale, ceea ce confirmă că erau niște materiale de verificare.”

În continuare, Valer Melinte insistă că operațiunea de distrugere s-a desfășurat exact pe 22 decembrie, nu în aprilie 1990, cum sugerează unii cunoscători: „Pe 22 a fost, avem martori.” A participat și un revoluționar al cărui nume nu și-l amintește, dar adaugă: „Când intra, când ieșea din birou. Citea materialele, se uita la ele.” Strict legat de indiciile care duc spre luna aprilie 1990 și o posibilă reevaluare a rețelelor, dacă nu o cernere a lor, odată cu înființarea SRI în martie și recuperarea arhivelor de la Armată, aflăm următoarele: „Asta e partea pe care o văd civilii. Să știți, militarii nu fac așa ceva decât dacă primesc ordin. Și n-a fost niciun ordin în vigoare. Nimeni nu risca.”

Ultimele zvonuri din piața politico-informativă locală vorbesc despre un iminent proces. Nu e clar dacă împotriva fostului (foștilor) ofițer (ofițeri) sau a CNSAS. Valer Melinte bănuiește că va fi împotriva sa din partea lui Arsene. Abia în această eventualitate va mărturisi și cine a făcut presiuni asupra sa, despre care refuză să vorbească pentru moment.

[message_box title=”MESSAGE TITLE” color=”red”]
– Dacă apare touși o hârtie semnată de Arsene prin care acceptă să fie „prins” în sistem?

Asta este treaba lui.

– Păi, nu din vreun dosar sau o mapă provine?

Aici trebuie să discutați cu CNSAS.[/message_box]

Viorel COSMA