Din culisele descăunării lui Ursărescu

Unul dintre fruntașii naționali ai PNL, liberal pur-sânge de felul său, sătul fiind de scandalul de la Neamț dintre senatorul Eugen Țapu și deputatul Dorinel Ursărescu (scandal cunoscut în detaliu la București), mărturisea zilele trecute: „Ursărescu e la conducere de prea mult timp și n-a avut rezultatele promise”. Spusele sale exprimă perfect cum vine lanțul de iubire în politica românească. Pe fond are dreptate, dar aceleași rezultate – ținându-se cont de profilul politic al județului și de puterea marilor jucători – erau altădată lăudate la foc automat, de alți lideri decât liberalul pur-sânge.

Dincolo de simpatii, nostalgii și speranțe irosite, o analiză aprofundată a situației din PNL Neamț, cel puțin de la formarea USL încoace, nu merită timp și spațiu tipografic. Să și-o facă singuri, dacă îi interesează. Publicul larg merită însă câteva amănunte semnificative care au marcat drumul spre despărțirea de Ursărescu. Ce va face interimarul de la Iași, cine și pentru ce scopuri va conduce partidul în realitate e alt subiect și începe a crește.

Inutila coafare a unui conflict

Oricui observa cu puțină atenție viața politică din PNL îi era clar din luna iunie că între Dorinel Ursărescu și Eugen Țapu nu există cale de împăcare. Scandalul pornit de la ședința Delegației Permanente pentru desemnarea delegaților la Congresul Extraordinar al partidului, dus pe urmă la Curtea de Arbitraj de Eugen Țapu și îngropat de amândoi doar din lipsă de timp pentru o nouă ședință, confirma tensiunile și conflictele din organizație. Țapu contestase procedura și votul, în condițiile în care delegații, în majoritatea lor zdrobitoare, treceau drept oamenii săi.

Anterior, sub pretextul organizării unui sediu de campanie pentru europarlamentare, senatorul mutase echipa locală peste drum de sediul județean al partidului, la primul etaj al unui complex comercial. Și mai în urmă, cu destul timp înainte de ruperea USL, Țapu admitea neoficial că nu mai poate lucra cu Ursărescu. Motivul principal era că acesta făcuse de capul lui toate promovările/ numirile în funcțiile aflate în portofoliul PNL, adică peste organizația pietreană, fără o minimă consultare. Presiunea din partea liberalilor pietreni era considerabilă, dar totul era ținut în spatele ușilor închise. De ce a ratat senatorul acel moment prielnic pentru a se răfui defintiv cu deputatul? Explicațiile principale ar fi două la număr. Mai întâi, cu Antonescu președinte, Ursărescu era greu de dizlocat, deși romașcanul-romașcan avea „antecedente” de susținere a lui Călin Popescu Tăriceanu, când o altă aripă liberală din Neamț îl susținea pe Antonescu. (Că între timp a șters podelele cu fostul prim-ministru și Partidul Liberal Reformator, deși se spune că într-acolo i se îndreaptă pașii, ține probabil de încercarea de a-și dovedi loialitatea în condiții de criză.) În al doilea rând, romașcanul-pietrean era ferm convins că va scoate rezultate fabuloase la Piatra Neamț. În declarații și interviuri, amândoi se arătau preocupați de victoria lui Crin Antonescu la prezidențiale și de obținerea unui scor impresionant la europarlamentare pe întregul județ. Crin e istorie, iar la alegeri s-au făcut de râs în special pe zona urbană unde i-a umilit Mircea Diaconu.

Cu o nouă conducere națională și cu destui liberali influenți de partea senatorului, descăunarea lui Ursărescu era o chestiune de timp. Adunarea de semnături împotriva lui și riposta venită prin desființarea Biroului Politic Piatra Neamț au accelerat numărătoarea inversă. (Autenticitatea semnăturilor și controversele legate de corectitudinea ședinței Biroului Politic județean deja nu mai pasionează aproape pe nimeni.)

În tot acest timp, luni și luni de zile, Ursărescu s-a mulțumit să dea declarații evazive despre lipsă de comunicare. În sinea lui știa că mai devreme sau mai târziu va plăti pentru susținerea politică acordată președintelui Culiță Tărâță la CJ Neamț împotriva nucleului dur PSD-PDL. Pe partea cealaltă a Curții Domnești, consilierii locali ai PNL erau votanți docili aliniați regimului Gheorghe Ștefan.

Oficiliazarea Alianței Creștin Liberale avea să încurce și mai mult perspectivele. Primarul Pietrei ține încă în mână organizațiile PDL. Ursărescu nu vrea să audă de el și amintește frecvent de suferințele îndurate de PNL sub PDL, deși cândva a fost asociat cu Ștefan într-o celebră firmă „deșteaptă” care vindea energie electrică. Pe partea sa, Țapu este cotat ca apropiat al stăpânului orașului, cu toate că în urmă cu vreun an îl repezise, declarând că nu are ce căuta în PNL. Acum nu mai e cazul, a sosit pe ocolite. Dacă adăugăm informațiile legate de indicațiile discrete date de Ștefan pentru susținerea lui Klaus Iohannis, tabloul de familie al PNL riscă să ilustreze exclusiv interesele anumitor „familii”.

Rolul fraților cu șorțulețe

Liberalii pietreni din PNL, conduși în regim interimar de Iulian Luca, sunt departe nu atât de a fi uniți, cât de a mai activa. Momentul decisiv a constat în importul echipei locale din PDL a fostului deputat Marius Rogin. Membrii organizației spun că așa se explică valul de adeziuni lăudat în dese rânduri de Eugen Țapu. Rogin însuși, recunoscut ca mason de rang înalt, a virat spre PNL direct în organizația de sector din București condusă de alt mason de seamă, Mihai Stănișoară, printre altele fost ministru al Apărării Naționale sub Emil Boc și consilier prezidențial sub Traian Băsescu. De reținut că vine din Mehedinți, un județ marcat de-o minune de caracatiță politică. De câteva luni, Stănișoară a virat spre Partidul Liberal Reformator, dar la Piatra Neamț a rămas moștenirea Rogin cu tot cu Romel Bârjoveanu în rol de șef de cabinet al senatorului. Surpriza abia acum vine: recent s-a aflat că și Țapu e mason, astfel explicându-se susținerea asigurată de „frații” din conducerea centrală a PNL.

Lăsând expoziția de șorțulețe deoparte, vechii liberali reproșează că au fost marginalizați prin importul de pedeliști. După ani de zile de rezistență sub asuprirea PDL, nu acceptă să fie dominați la ei în curte de foști pedeliști. Calul de bătaie e Bârjoveanu, căruia Țapu i-ar fi dat libertate de acțiune și decizie în exces. În dreptul lui e reținut rolul jucat în campania electorală dezastruoasă de la Piatra Neamț. I se impută, de asemenea, sistarea interviurilor și declarațiilor ample din presă, anterior elemente forte de comunicare ale senatorului. Pe acest fond, vechii liberali activi și simpatizanții influenți din oraș l-ar susține pe Iulian Luca numai să dispară din peisaj „omul lui Rogin” plasat la PNL.

Rolul banilor

În altă ordine de idei, este de notorietate că Eugen Țapu dispune de bani mulți. L-a împrumutat cu miliarde de lei vechi inclusiv pe Ursărescu pentru a-l scoate din necaz în 2012. În condițiile în care politica și campaniile electorale costă la greu, ponderea „proiectelor financiare” devine decisivă. Firește, cheltuiala trebuie privită ca o investiție. Mai e cineva dispus să investească în PNL Neamț suficient de mult cât să dea putere organizației? Cinstit vorbind, e greu de răspuns. Un răspuns parțial l-a dat chiar Țapu înainte de europarlamentare, atunci când și-a mutat sediul și a anunțat că răspunde doar de Piatra Neamț, poate și de colegiul senatorial. El mărturisea că nu va da un ban la organizația județeană pe campania condusă de Ursărescu „după capul lui”, aluzia fiind la promovări/numiri. La final, rezultatele au vorbit pentru amândoi.

Cheltuielile politice implică încă ceva: plata rețelei electorale. E vorba de anume activiști cu sarcini de promovare, mobilizare și control în organizațiile mici, descentralizate până la nivelul secțiilor de votare. Lor li se alătură armata de delegați în birourile electorale ale secțiilor. Toți aceștia muncesc pe bani, indiferent de partid. La întâlnirea de sâmbătă s-au ridicat voci care reclamau că nu au primit banii promiși. Prea puțin contează dacă în Piatra Neamț sau în județ – ce era la gura lor nu are legătură cu politica. S-au potolit ca prin farmec odată ce li s-a atras atenția că aceste plăți sunt ilegale.

Dar blestemul banilor, la nivelul organizației județene, se pare că nu lovește aiurea. În urmă cu mulți-mulți ani, pe vremea Convenției Democratice din România, într-o adunare istorică ținută la Sala de festivități a Colegiului Național ”Petru Rareș” a fost impus ca președinte al PNL Neamț fostul deputat Liviu Bujor de la Roman. Pietrenii revoltați de aranjamentul girat, coincidență, de la Centru aveau un strigăt de luptă: „E 85!”. Se referau la defuncta firmă a lui Ursărescu, nu la drumul european.

Rolul oamenilor

Cu ocazia aceleeași întâlniri de sâmbăta trecută, foarte mulți participanți – în discuții și comentarii informale – au dat glas amintirilor legate de promovarea lui Eugen Țapu drept candidat la Senat în 2012. Indiferent de susținerea pentru unul dintre protagoniștii scandalului, spuneau: „Ursărescu l-a adus de mână, Ursărescu să spele pe cap cu el”, fără a-l evoca neapărat pe rezistentul consilier județean Andrei Ignat, mason și el, care visa să ajungă senator în Colegiul 1.

Apoi, din clipa în care s-au prins că vor avea președinte din afara județului, au început să inventarieze ce personalități mai are partidul în județ. Invariabil, îl invocau pe Ion Strătilă de la RIFIL și recunoșteau că este singura soluție pentru a face pace și a relansa liberalii nemțeni. După cum se știe, seniorul refuză orice angajament politic. Motivele le ține pentru dânsul, pentru apropiați și, surpriză, pentru câțiva dintre puținii liberali autentici de la București care au insistat să-i scoată din impas.

De aici mai departe, mulți participanți au admis că PNL Neamț riscă să se confrunte cu o dilemă nefericită: fac liberalism fără liberali sau niște unii ce-și zic liberali se ocupă de orice altceva decât politica liberală? Pe termen scurt, construcția aceea numită Alianța Creștin Liberală pare a indica un răspuns cu totul nefericit.

Viorel COSMA