Radu Firăstrău, directorul CAS Neamț: ”Rolul nostru nu este de bau- bau!”

radu firastrau Radu Eugen Firăstrău este cel mai tânăr director al unei Case Județene de Asigurări de Sănătate din țară. La 35 de ani, se declară mulțumit de ce se întâmplă în viața lui și își dorește să-și ducă mandatul – pe care l-a câștigat prin concurs – la bunul sfârșit al celor patru ani. Și cu realizări.

Și-a intrat în atribuții pe 3 decembrie 2013. Până să fie în fruntea CJAS Neamț, era avocat în București, cu propriul cabinet și o firmă de publicitate. A renunțat la toate acestea în 2012, când s-a autosuspendat din funcție și s-a întors acasă. Este din Roman, are un master în Dreptul afacerilor, îi place snowboarding-ul și…

  ”Nu mi-e rușine să întreb când nu știu”

 Am venit din afara sistemului la Casa de Asigurări de Sănătate, dar nu pot să spun că a fost o trecere bruscă. Practic, tot cu norme legislative am avut de-a face. La început, n-a fost ușor, pot să recunosc asta. Am descoperit un caracter extrem de dinamic al instituției, tot timpul se întâmplă ceva. M-am obișnuit cu ritmul și fac față. Dacă trag linie după un an de zile, pot să spun că sunt mulțumit de modul în care am reușit, împreună cu celelalte persoane din conducere, să coordonez activitatea tuturor direcțiilor și compartimentelor din instituție și de modul cum am gestionat toate problemele. Bineînțeles, întotdeauna este loc de mai bine și cu siguranță va fi mai bine, de la an la an. Nu m-am lovit de persoane reticente, din contra, am avut norocul să dau de persoane foarte deschise. Au avut răbdare cu mine, să-mi explice orice am întrebat. Recunosc, am pus întrebări care acum mi se par puerile, dar nu mi-e rușine să întreb atunci când nu știu”.

 Mai sunt probleme cu finanțarea farmaciilor?

farmacie Din fericire, lucrurile s-au îmbunătățit. Până în 2008-2009, era un plafon pentru farmacii și de aceea se stătea la coadă în primele zile ale lunii, iar după 5-6 zile se terminau fondurile și trebuia să mai aștepți o lună ca să ridici rețeta. Sistemul nu este perfect nici acum, dar se bazează pe niște piloni destul de solizi. Îmbunătățiri au loc constant. Și laboratoarele au mai mulți bani acum. Finanțarea o facem noi. Și noi, la rândul nostru, primim bani de la București. Dacă cer bani pentru spitale, de exemplu, mi se cere analiza spitalului cu serviciile pe care le-a acordat anul trecut. Se face o medie și, anul următor, în funcție de condiții, noi previzionăm că va fi consumul de servicii medicale mai mare, așa că cerem 10% în plus față de anul trecut. Sau în minus, dacă anul acesta ne-au dat bani mai mulți decât am avut nevoie. Nu a fost cazul.

  Transparența de la Casa de Sănătate Neamț

 Sunt bani publici și mi se pare normal să asigurăm transparență. Reacții directe n-am primit, dar indirect am auzit că unii au fost deranjați că s-au afișat pe site informații legate de decontări. De exemplu, la medicii de familie. Poate nici informația nu a fost comunicată 100% corect.

Unui medic de familie să zicem că i se decontează 10.000 de lei pe lună. Dar nu îi intră direct în buzunar, ei mai au niște cheltuieli, mai au o asistentă de plătit, facturi, chirie… Deși, la țară, mai sunt medici de familie cărora aceste condiții le sunt puse la dispoziție gratuit – primăria le acordă spațiu, unora chiar locuință. Nu înseamnă că acel venit intră direct în buzunar. Este venit, nu este profit. Faptul că am afișat pe site informații… mi se pare normal să fie așa. Majoritatea deciziilor pe care le iau, le iau împreună cu oamenii din instituție. Întotdeauna este mai bine să ai mai multe opinii pentru a lua o decizie. Am colegi cu care vorbesc la două-trei zile la telefon. Mă consult și cu celelalte județe. Cazurile sunt similare, trebuie să adoptăm o metodologie unitară în țară, pe cât se poate. De altfel, toate întâlnirile la Casa Națională la care am fost, sunt ședințe de lucru, în care discutăm diverse probleme. 60% din ceea ce învăț se datorează acestor ședințe. 40% se învață în pauzele în care discutăm cu colegii diferite situații.

  Finanțare și control

 Noi avem un contract civil între furnizori și Casă. Suntem parteneri contractuali, egali. Nu suntem noi șefii furnizorilor. Ei oferă servicii, noi asigurăm finanțare. Este normal că, dacă noi asigurăm finanțare, să monitorizăm modul în care acești furnizori își fac treaba. Echipa noastră de control desfășoară trei acțiuni. Controlul tematic – în contractul de management am obligativitatea ca, în fiecare an, să verificăm 30% din furnizori, astfel încât, la fiecare 3 ani, să fie verificată toată lumea, pe fiecare domeniu. Avem control inopinat, care apare în urma unor sesizări, în urma unor reclamații. S-a înlesnit foarte mult procedura, în sensul că, până în toamnă, ca să fac un astfel de control inopinat, trebuia să trimit o adresă la Regionala Iași, de acolo să fie trimisă la Casa Națională, la București. Casa dădea aprobarea, care venea înapoi la Iași, iar de la Iași venea la noi. Într-o lună poate primeam răspunsul, uneori mai mult. Se consuma foarte mult timp. Nu era deloc eficientă această procedură. Acum, am voie eu, direct, să dispun acest control inopinat. Și mai este controlul operativ, care se realizează în urma intersecțiilor noastre de baze de date, adică se verifică dacă ceea ce a raportat furnizorul corespunde cu baza noastră de date. Dintre toate, cele mai dese controale sunt cele tematice.

 Cine controlează Casa?

 Anual, Curtea de Conturi controlează Casa de Asigurări Neamț, control care poate dura și o lună. Chiar avem, de multe ori, anumite divergențe, deși poate e mult spus, cu aceștia. Curtea de Conturi vede totul într-un mod economic-financiar. În viața medicală, sunt unele lucruri care se explică, care au alte motive, alte cauze. Curtea de Conturi poate este prea strictă în impunerea măsurilor. Noi, la rândul nostru, imputăm furnizorilor. La ultimul control, s-au descoperit nereguli, în sensul că, pe perioada internării unor pacienți, s-au eliberat rețete de către medicii de familie. Au fost unele rețete în care se depășea numărul de medicamente. Pe o rețetă se pot da lunar 7 medicamente compensate pentru o persoană. De asemenea, suma compensată nu are voie să depășească în jur de 300 de lei. Ei, s-au găsit rețete în aceeași lună, una de 4 medicamente, una de 4, care, însumate, dădeau 8 medicamente. A trebuit să dăm jos un medicament, a trebuit să alegem care, a trebuit să imputăm acel medicament medicului prescriptor. Ce a depășit cei 300 de lei, i-am imputat medicului.

S-au mai găsit probleme în sensul că unii pacienți au dat declarații pe propria răspundere că nu au alt venit în afara pensiei și atunci beneficiază de compensație 90%. Dar s-a găsit un al doilea venit. Unii pensionarii mai aveau un cont în bancă. Poate omul avea banii de înmormântare la bancă. Faptul că au beneficiat de o dobândă s-a considerat al doilea venit. Și atunci nu mai beneficiază de compensare pe rețetă de 90%, ci de 50%. Diferența de 40% a fost imputată medicilor sau, în cazul în care medicul era acoperit cu o declarație pe proprie răspundere a pacientului, că nu are al doilea venit, într-un final s-a imputat pacientului respectiv. Nu cred că e rea-credință. Pur și simplu, unii pacienți nu au considerat că dobânda de la bancă este venit. Sunt unii care au dobândă de 20 de lei, de 50 de lei. Curtea de Conturi spune că 20 de lei sunt bani, înseamnă că este un al doilea venit. Legea este strictă, iar când vine Curtea de Conturi… despre astfel de cazuri vorbeam.

Alte controale, am avut Audit de la Casa Națională. Și mai e Corpul de Control al Casei Naționale.

  Cine controlează medicii de familie?

 Controlul tematic era, de obicei, anunțat. Dar, în ultima perioadă, nu-i mai anunțăm și așa mi se pare normal. Cei de la Control, când merg într-o acțiune, trebuie ca furnizorul să aibă toate actele. Se anunța, ca să fie omul pregătit cu toate actele. În ultima vreme, am hotărât că este mai bine totuși să nu-i anunțăm, chiar dacă riscăm să nu aibă toate actele la un loc. Așa mi se pare normal să fie un control.

  Prioritate are asiguratul

 Cine nu cunoaște sistemul, crede că aici există un coș de bani și se aruncă în stânga și în dreapta, după ochi frumoși. Nu e așa. Eu nu am finanțare diferențiată de la o lună la alta. Sunt luni în care furnizorii fac niște servicii sub valoarea de contract, sunt luni în care depășesc. Consumul nu este constant. Lunile de vară sunt mai slabe de obicei, ca și adresabilitate la pacienți. Se face o medie.

Unul din rolurile mele este să mă duc la Casa Națională și să cer mai mulți bani pentru județ. Că rolul nostru nu este cel de bau-bau, așa cum suntem văzuți uneori. Important este să avem mai mulți bani pentru județ, iar asta înseamnă mai multe servicii medicale, poate și creșterea calității lor. Până la urmă, pentru noi prioritar este asiguratul, pe locul II este furnizorul. Important este să beneficieze asiguratul…

 Beneficiază asiguratul?

 Teoretic, da. Practic, sunt probleme. Diverse. Eu am program de audiențe marțea, de la 10 la 12, dar, practic, programul de audiențe este de luni până vineri. Nu a venit nimeni la mine în birou și i-am spus să vină marți. Am primit pe toată lumea. Sunt unii care vin cu probleme reale, sunt alții… Cei mai mulți dintre ei vin să se intereseze de situația lor ca asigurat. Vor să-și clarifice situația în privința contribuției la sănătate. Alții sunt bolnavi și vin să afle procedurile prin care pot beneficia de tratament, ce acte le trebuie și să le spunem efectiv pașii pe care trebuie să-i urmeze.

Satisfacția cea mai mare vine în momentul când sunt sunat de anumiți oameni – de care eu, sincer, am uitat – și care îmi mulțumesc pentru ajutor, că le-am explicat, în sensul legal, procedurile, să-și rezolve problema medicală. Asta este o parte sufletească ce îmi dă o satisfacție personală.

 * De ce este obligatorie contribuția la sănătate?

 Bună întrebare. Dar vin cu o altă întrebare: cineva trebuie să se asigure doar în momentul când are o boală? E normal să te folosești de sistem doar atunci când are nevoie? Nu neg faptul că există varianta privată a sistemului de sănătate – omul se duce cu bani, plătește serviciile. Dar de asta se numesc asigurări sociale: punem toți banii la un loc. Poate sunt unii – și asta doresc tuturor – care să nu aibă nevoie niciodată în viață de ei, dar să ferească Domnul să ai nevoie de un tratament foarte scump. Avem asigurați care beneficiază de tratamente de peste 10-15.000 de euro pe lună. Cum poți să finanțezi un astfel de tratament, dacă nu prin sistemul acesta social, de pus banii la comun? Ce șanse la viață mai avea omul acela dacă nu exista acest sistem? Valabil și pentru spitale. Cum ții în viață un spital, cum compensezi o rețetă 90%, cum finanțezi programe de sănătate pe oncologie, diabet? De unde finanțezi, dacă lași la latitudinea fiecăruia? Sănătatea se plătește, asta se întâmplă în toată lumea. Banii trebuie să vină de undeva. De unde, dacă nu din contribuția fiecăruia?

  Vechea problemă, a cozilor

 Acum câțiva ani, nu mulți, finanțarea nu era îndestulătoare. Nu mai există problema aceasta. Atunci se terminau banii în 5 zile. Nici acum nu pot spune că acoperă toată luna, dar 20 și ceva de zile din lună le acoperă. Sunt luni în care laboratoarele nu-și ating valoarea de contract. Lucrurile se îmbunătățesc. Dacă privim numai cu reticență…

Trebuie să observăm și îmbunătățirile care au loc în sistem. Problemele care erau acum doi ani, acum nu mai există.

Sunt fonduri, și pentru laboratoare, și pentru farmacii. Pacienții niciodată nu se împuținează. Întotdeauna, oricât de mulți bani aduci într-un sistem, anul următor e nevoie de și mai mulți. Probabil că lumea este mai bolnavă de la an la an.

 Centrele de permanență și scopul lor în viață

 centru-de-permanentaPentru centrele de permanență, primim bani separat. Sunt plătite ca o gardă de spital, pe numărul de ore. Nu contează numărul de pacienți, medicii primesc aceiași bani. Pentru un centru de permanență, se acordă aproximativ 17.000 lei pe lună. Bani din care se plătesc 5 medici și utilități. Sunt 20 de centre de permanență, unele își dovedesc utilitatea, unele…

Rolul lor este, în primul rând, de a degreva aglomerația de la Unitatea de Primiri Urgențe. Din ceea ce văd pe cifre, nu s-a degrevat. Dar sunt unele care își fac treaba și au adresabilitate mare. E vorba de educarea populației. Pentru fiecare om, problema lui medicală e cea mai gravă și cea mai mare. De unde știe el cât este de grav? Îi este rău. Este de competența centrului de permanență sau de Urgențe? E greu să se autoanalizeze și să ia decizia asta. În primul rând, ca să nu nominalizez, centrele de permanență de la țară își fac treaba. Acolo unde distanța până la cel mai apropiat spital este mare, se impune un centru. Ministerul a spus medicilor din centrele de permanență să se doteze singuri. După părerea mea, nu poți să fii eficient cu un tensiometru și cu un stetoscop. Cu bani proprii, se pot achiziționa aparate, care nu sunt scumpe, dar care își dovedesc eficiența. Dar, repet, sunt câteva care sunt chiar foarte utile. Eu nu critic pe nimeni, doar poate ar trebui aleasă mai bine locația.

radu firastrauZiceri cu Radu Firestrău

 * Sunt evaluat de Casa Națională pe indicatorii de management la fiecare 3 luni. De fiecare dată, am obținut peste 4,6 din 5 puncte. Dar nu poți atinge acești indicatori de unul singur. Sunt recunoscător echipei de la Casă.

 * Suntem cu plățile la zi la toți furnizorii de servicii medicale. Înainte, farmaciile primeau banii pentru rețete compensate și la un an de zile. Pentru dispozitive medicale, se primeau banii în doi ani.

 * Finanțarea sistemului sanitar pe județul Neamț depășește 60 de milioane de euro, pe an. 25 de milioane pentru spitale, 20 de milioane de euro sunt pentru rețete compensate, pentru farmacii, iar restul înseamnă medicină de familie și laboratoare.

 * Eu aici, fără experiența celor care făceau parte din instituție de mult timp, nu știu ce valoare aveam. Am progresat în ultimul an, mai mult decât am progresat în toți anii de avocatură.

 * Dacă e să am un regret în viață, acela e că nu am ajuns medic. Cred că mi-ar fi plăcut cardiologia. Am vrut, dar am renunțat prin liceu.

 Oana IOSUB-TOMA

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *