Se prăbușește Mănăstirea Bisericani!

După ani de zile în care a fost „acoperită” cu hârtii, dar a rămas descoperită în fața ploilor și a ninsorilor, Mănăstirea Bisericani a început să cadă. În vara anului trecut, s-au exfoliat câțiva metri pătrați din tencuiala fațadei, acum e mult mai grav. O porțiune din zidul de pe latura de nord, veșnic îmbibat cu apă și deja prezentând condiții optime pentru extinderea mușchiului de pământ, s-a prăbușit.

„Am primit o sesizare verbală miercurea trecută și vineri am fost acolo”, a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț. „Am văzut care este starea monumentului, am încheiat un proces verbal și, imediat, am trimis adrese către Ministerul Culturii, către Ministerul Dezvoltării Regionale – care a preluat, din luna februarie, administrarea imobilului – și către Mitropolia Moldovei și Bucovinei – care este proprietarul de drept. Prin toate aceste documente, am atras atenția că suntem în fața unei situații foarte triste și riscăm să pierdem un monument de clasa A. Din câte știu, părintele stareț a făcut și a refăcut, vreme de 5 ani, documentațiile, a primit câteva răspunsuri favorabile, dar situația a rămas aceeași”.

În procesul verbal, pe care nimeni nu și-ar fi dorit să-l întocmească vreodată, au fost consemnate cele mai alarmante constatări: la 1 m față de zidul bisericii, a fost identificată o porțiune de zid prăbușit foarte recent, care a antrenat și o parte din acoperiș; biserica prezintă porțiuni ale tencuielii exfoliate, iar acoperișul din draniță este uzat iremediabil, încât nu mai asigură protecție împotriva ploilor și a ninsorilor; astereala, grinzile și scândurile din pod, precum și treptele de lemn ale scării de acces în clopotniță necesită înlocuire urgentă; din interior și din exterior, se observă fisuri verticale ce trădează probleme serioase la nivelul structurii de rezistență a imobilului; iconostasul, de valoare artistică deosebită, este exfoliat pe alocuri, fapt ce subliniază prezența unui nivel ridicat de umiditate în interior.

Mănăstirea „țipă” de multă vreme după ajutor, dar nimeni nu a făcut nimic concret și igrasia a pus stăpânire, încet și singur, pe întregul monument, vechi de 500 de ani. Starețul Serafim declara pentru Mesagerul de Neamț, în decembrie anul trecut, că s-a îmbolnăvit de supărare și de stres și că biserica nu va rezista în cazul unui cutremur. Realitatea tristă arată că n-a fost nevoie de un seism, iar zidul – ignorat atâta amar de vreme, deși era în mare nevoie – a căzut doar sub efectul apei. Tot realitatea concretă arată că starețul și Mitropolia au mizat strict pe fonduri ministeriale sau europene pentru un proiect complet de restaurare, s-au concentrat exclusiv pe întocmirea documentației necesare în acest scop, dar n-au făcut nicio intervenție de urgență, atunci când variantele guvernamentale s-au împotmolit. Deși un acoperiș n-ar fi costat o avere, iar pentru intervenția în sine n-ar fi fost necesar decât un aviz de la Direcția pentru Cultură. Dovada concretă că sfinții părinți de la Bisericani nu sunt chiar lipiți pământului (ca să nu mai vorbim de Mitropolie) este faptul că, în „coasta” bisericii care tocmai a început să cadă, se construiește un adevărat ansamblu, care include un lăcaș de cult, dar și anexele aferente. Iar peste drum, în locul celebru în care s-a arătat icoana din copac, s-a ridicat o bisericuță, cu tâmplărie PVC și cu un iconostas magnific din termopan, care nu doar că este în totală contradicție cu ideea clasică de iconostas, dar a și costat bani. Poate nu mulți, dar cheltuiți fără noimă, în condițiile în care biserica veche avea spărturi în acoperiș și, ani în șir, nu a cumpărat nimeni măcar un metru pătrat de șindrilă sau o banală folie care să fi protejat cât de cât.

„Am fost și la dl. prefect și i-am adus la cunoștință situația monumentului de la Bisericani, dar i-am prezentat și problemele de la Mănăstirea Tazlău, biserica din Poloboc, Cetarea lui Ștefan cel Mare de la Gâdinți și Palatul Cnejilor de la Ceahlău”, a mai precizat Rocsana Josanu.

Cartea de vizită a județului e cam „șifonată”

De când a preluat conducerea Direcției pentru Cultură Neamț, la jumătatea lunii decembrie a anului trecut, Rocsana Josanu a constatat că instituția, care ar trebui să fie „motorul vieții culturale din județ”, este cam „gripată”. Nu există decât doi angajați (directoarea și secretara care îndeplinește și funcția de casier, dar al cărei contract de muncă n-a fost de găsit, așa că a fost „reconstituit”) și, în rest, se lucrează pe baza a șase contracte de prestări servicii, care „înghit” cam 80% din buget. Ministerul Culturii n-a dat aviz pentru scoaterea posturilor vacante la concurs, așa încât se va merge în continuare, în regim de avarie. Unul din cei șase oameni se ocupă strict cu întocmirea înștiințărilor pentru proprietarii de monumente istorice, lucru care ar fi trebuit făcut de acum 13 ani, ca să nu mai existe scuza, des invocată, „n-am știut că am în proprietate un monument”. Adresele, prin care proprietarii vor fi notificați asupra drepturilor și obligațiilor pe care le au, vor fi expediate prin intermediul primăriilor, pentru ca, astfel, autoritățile locale să opereze scutirea de impozit stabilită prin lege pentru monumente. Până acum, au fost întocmite 25 de adrese, dintr-un total de aproximativ 300, având în vedere că unele sunt ansambluri, au câte 4-5 obiective, și același proprietar.

Patrimoniul cultural, care este cartea de vizită a județului, are, la rându-i, cel puțin la fel de multe probleme ca instituția care îl patronează. Începând cu lista, care are acelați conținut (537 de poziții, cu tot cu situri arheologice, case memoriale și monumente funerare). „Doar 100 sunt clădiri de patrimoniu, deși județul Neamț este foarte bogat în această privință și multe imobile ar fi meritat să fie în listă și să beneficieze de protecția conferită prin lege”, a declarat Rocsana Josanu. „În privința bunurilor culturale mobile, situația este și mai dramatică, pentru că niciunul nu este clasat. Avem trei icoane făcătoare de minuni la Bistrița, la Neamț și la Agapia, toate din secolele VI-VIII, avem picturile lui Grigorescu la Muzeul Mănăstirii Agapia și niciuna nu este clasată. Am avut discuții atât la nivelul Consiliului Județean, cât și al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și mi s-a promis sprijin în această direcție. Este foarte multă treabă de făcut și este foarte important ca opinia publică și autoritățile locale să înțeleagă că patrimoniul cultural reprezintă cartea de vizită a județului și este tot ce avem mai valoros. De aceea, rog aceste autorități, dar îi rog și pe actorii implicați în proiectele de restaurare, să aibă grijă să păstreze aspectul autentic al obiectivelor, pentru că orice schimbare a aspectului inițial le face să-și piardă din atractivitate”.

Cu probleme mari de arhivă, fără arhitecți, fără fișe de monument, fără semnalizare corespunzătoare și cu câteva obiective năpădite de vegetație, cu temelia crăpată și cu zidurile căzute, e clar că singura carte de vizită valoroasă a județului e „șifonată” rău.

Cristina MIRCEA