Pășesc cu neîncredere în clădirea de pe Aleea Teilor, ale cărei uși învechite par să pice la cea mai mică atingere. Tencuiala căzută parțial de pe pereții scorojiți de vremuri mă face să stau cu ochii în patru, ca și când aș putea fi lovit în orice moment. Totuși, mai rău decât primul tablou, mi se pare mirosul. Te doboară de la prima respirație. Căldura parcă întețește și mai mult duhoarea. Cu nările aproape amorțite, ajung la etajul al II-lea, unde o mână de profesori și aproximativ 15 elevi se luptă pentru educație. Este vorba despre Clubul copiilor din Bicaz, despre care mulți nici măcar nu știu că este singurul loc din județ unde există un cerc de automodele. Dincolo de această particularitate, aspectele neplăcute ies la iveală cât poți cuprinde cu ochii, urechile și nasul. Încăperi mici, strâmte, în care mai mult de 3 copii la un cerc înseamnă prea mult. Fluturașii din hârtie lipiți pe geamurile crăpate sparg decorul. Cu toate acestea, aici, profesorii încearcă să ignore mediul în care lucrează, făcându-i pe copii să se deprindă și ei cu acest exercițiu. Părinții care și-au lăsat copiii la club spun că a fost un act de curaj, că nici acum nu sunt siguri că au făcut cea mai bună alegere. Se tem pentru siguranța copiilor, dar se lasă ușor influențați de faptul că, aici, cei mici pot învăța lucruri frumoase.

Un club rămas doar cu amintirile

Pe firul poveștii clubului, se întâlnesc o grămadă de amintiri frumoase, însă doar până în 2006. Atunci, fosta casă – unde au funcționat pe rând, din anii ’60, Miliția Bicaz, Casa de Cultură, Casa Pionerilor și Clubul Copiilor -, a fost retrocedată. Proprietarilor nu le-a păsat nicio secundă că acolo au fost investiți bani publici, că s-au făcut reparații capitale, că s-a investit pentru educație. Au vrut s-o vândă sau să o închirieze. Lucru care nu s-a întâmplat nici până acum, iar casa, care, odată, era fabrică de visuri, a ajuns astăzi într-o stare deplorabilă. Practic, de atunci clubul n-a mai fost niciodată un punct de atracție pentru elevi. De ce?

Din cauza condițiilor insalubre în care funcționează și acum și pentru care nu există nici măcar autorizație sanitară. Culmea este că și clădirea în care sunt primiți acum de administrația locală este disputată în instanță. Pe clădire, stau însemnele celor care revendică clădirea: ”Acva Bicaz”.

Totuși, din 2006 și până astăzi, nu s-a făcut nimic, deși toți cei cu care am vorbit pe acest subiect cunosc situația. Din capul locului, menționăm că activitatea clubului de la Bicaz este în responsabilitatea Ministerului Educației, prin coordonarea Inspectoratului Școlar Județean Neamț. Atipic unităților de învățământ, Primăria și Consiliul Local nu au decât cel mult o datorie morală de a se ocupa de această problemă. Asta pentru că finanțările pentru Palatele și Cluburile copiilor se dau de la minister, prin inspectoratele școlare.

Clubul copiilor de la Bicaz a trecut de ceva timp în subordinea Palatului Copiilor, asta pentru că legea impune acest lucru acolo unde există sub 7 norme didactice. La Bicaz, sunt 5 norme didactice și o jumătate de îngrijitor.

Clubul copiilor, la stadiul de declarații

La Palatul Copiilor din Piatra-Neamț, scormonim prin evidențele contabilicești și așa aflăm, de la directorul Viorel Ciurlea, că, la Bicaz, clubul nu are nici autorizație sanitară, nici un stăpân grijuliu și nici viziune.

„Cunoaștem situația de acolo. Clubul se află într-o clădire a primăriei. La fel cum suntem și noi aici. Totul depinde de ceea ce hotărăște primăria. Adică, dacă mâine nu vor să ne mai țină acolo, nu ne mai țin. Nu este obligația lor. Acesta este și un motiv pentru care cei de la minister spun că nu sunt dispuși să investească. Am făcut nenumărate memorii, am prezentat situația de câte ori am avut posibilitatea, dar de la minister nu vine niciun răspuns. Pentru clubul de la Bicaz, din 2006 și până acum, nu s-a alocat niciun leu pentru investiții, reparații… Și nici nu cred că se va aloca până când nu va funcționa în clădirile care aparțin Ministerului Educației. Este o situație din care trebuie să scoatem clubul de acolo”, a declarat Ciurlea. Acesta a precizat că, după ce va face un drum pe la Inspectoratul Școlar Județean, va merge personal la primarul Bicazului, Nicolae Sălăgean, pentru a afla ce se poate face pentru rezolvarea acestei probleme. De ce nu s-a insistat și până acum? E greu de răspuns. De la inspectoratul școlar, generalul Viorel Stan pare a fi în asentimentul directorului Ciurlea. Și, cu toate că și acesta cunoaște situația, lucrurile par că nici din această direcție nu au fost urnite. „Am fost în 2012 cu primarul Sălăgean, ca să vedem acel spațiu. Știu că, până în 2006, ministerul a băgat bani pentru valorificarea spațiului și chiar în acel an s-a încercat cumpărarea proprietății, dar proprietarul a refuzat să vândă. Oricum, este o problemă care trebuie rezolvată cât mai rapid. Acum, după cum știți, sunt prins cu concursurile inspectorilor școlari, dar promit că prima ieșire pe teren, după 6 iunie, va fi la Bicaz. Trebuie să identificăm un spațiu potrivit pentru aceste activități și să vedem cum se poate face această mutare”, a precizat Stan.

Pe de altă parte, Nicolae Sălăgean spune că a făcut mai mult decât să identifice un loc, dar responsabilii din educație par mai mult decât dezinteresați. „Îmi amintesc ce a fost clubul copiilor și nu mai seamănă cu nimic din ce este acum. Și eu mi-am dat copiii la activitățile de acolo. Pe vreme aceea, se chema Casa Pionerilor. S-a retrocedat prea ușor. Știu că a existat intenția de a o cumpăra, dar proprietarul a cerut o sumă foarte mare. Nici chiria nu era una mică. Despre identificarea locației, nu este chiar atât de ușor pe cât pare. În primul rând, trebuie găsit un loc în care clubul să poată funcționa așa cum trebuie. E clar că în Blocul 9 nu sunt condiții. Mie îmi pare rău că de la Inspectoratul Școlar nu a fost nimeni vreodată pe la clubul copiilor. Noi am făcut adrese la Ministerul Educației și la Ministerul Tineretului și Sportului. Am vrut să recuperăm etajele 2 și 3 de la internatul Liceului «Carol I», care au fost trecute la Ministerul Tineretului. Acolo, practic, a fost Tabăra Izvorașu, dar acum nu se mai face nimic. Nu am primit răspunsuri și, în continuare, încercăm să recuperăm acele spații. Am vrut să facem un alt spațiu pentru club, cu finanțare de la minister, dar am fost refuzați. Din bugetul local, nici nu se pune problema, deoarece nu putem susține astfel de proiecte. Nu suntem dezinteresați, deoarece este vorba despre copiii Bicazului. Facem demersuri și încercăm să găsim o soluție potrivită pentru situația de acolo”, a precizat primarul.

Pe holul unde se află clubul, sunetele instrumentelor care răzbesc prin pereții șubreziți par a veni de undeva din „Țara Minunilor”, o țară în care copiii au acces la educație, profesorii sunt răsplătiți pe măsura muncii lor și părinții se uită cu speranță la viitorul copiiilor lor. (Marian TEODOROF)