Inițiativa autorităților de la Bicaz de a închiria un patinoar pentru bicăjeni dar nu numai, s-a dovedit a fi atât de bună, încât succesul acestuia a luat prin surprindere nu doar publicul-țintă, ci și organizatorii și, mai ales, plătitorii, adică taman autoritățile. ”Minunea” din orașul de la poalele barajului a prins atât de bine, că nu numai localnicii s-au înghesuit, la propriu, să alunece pe gheața închiriată, ci și cei din comunele învecinate. Și, de atâta bucurie, nimeni n-a mai stat să se gândească la cei 140.000 de lei pe care bugetul orașul Bicaz îi va acorda pentru închirierea patinoarului vreme de două luni. Succesul nu ține cont de bani în acest caz, nici măcar când vine vorba de tarifele aplicate la locul de distracție. În prima zi, când accesul pe patinoar a fost gratuit, s-au încasat 1.800 de lei numai din închirierea patinelor. În a doua zi, pe 27 decembrie, când s-au taxat și intrarea și patinele, s-au încasat 4.500 de lei, după cum a precizat primarul Nicolae Sălăgean, iar reușita a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât n-au lipsit stângăciile specifice unei idei bune, dar aplicate mai puțin.
Bunăoară, s-a stat la rând (dezorganizat rând, n.r.) și o oră pentru un bilet. Unii, când au trecut cu bine de acea oră de așteptare, au ajuns la ghișeu și au avut surpriza să constate că nu mai sunt patine pe măsura lor. Același ghișeu care vindea bilete era și locul de preluare a patinelor returnate, fapt care a întărit aspectul general de… încropeală. Poate așteptarea ar fi fost mai ușor de îndurat dacă i-ar fi venit cuiva ideea de a asigura și un loc de unde oamenii să-și cumpere o “zeamă” caldă la pahar, fie ea ceai sau cafea, ori o gustare sau șervețele nazale. Nu i-a venit nimănui. Poate de-acum încolo…
Cei care au reușit să ajungă pe gheață n-au putut evita sentimentul deplin de libertate care i-a încercat, fiindcă alunecarea nu era cu nimic îngrădită. Gardul din jurul patinoarului nu i-a convins în privința siguranței nici măcar pe cei bine deprinși cu suprafața lucioasă.
Pe linie de promovare, patinoarul de la Bicaz a mers pe principiul reclamei din gură-n gură, fiindcă pe nicăieri nu s-a pus vreun afiș, darămite vreun indicator, eventual din DN 15, care să îndrume curioșii sau să anunțe turiștii care trec prin zonă că pot lua o pauză altfel. Dincolo de lipsa evidentă de experiență și de graba cu care a părut că s-au făcut lucrurile, patinoarul se dovedește, însă, o idee bună, mai ales pentru locuitorii unui orășel lipsit de locuri de agrement și de distracții (Ziua Marinei nu se pune), astfel încât singurul lucru care nu surprinde deloc în acest caz este îngăduința cu care bicăjenii au preferat să trateze stângăcia autorităților organizatoare. (Marian TEODOROF)
