Despre clubul de fotbal Cetatea Târgu Neamț s-au scris pagini de glorie de-a lungul vremii. Echipa Cetatea a fost mai mult decât o grupare de jucători de fotbal. Echipa Cetatea a fost un fenomen, în care târgnemțenii, dar și locuitorii din localitățile învecinate își regăseau speranțele și visurile. Ani de glorie au fost și înainte de 1989, dar, fără doar și poate, vârful l-au reprezentat anii ’90. Formația de la poalele Cetății să bătea, atunci, pentru promovare în Liga Națională. Pe stadionul Cetatea, jucau nume mari din fotbalul românesc, începând cu Raț sau Iencsi, iar la meciuri, mai ales când se disputau cu granzi precum Dinamo sau Steaua, tribunele adunau chiar și cinci mii de suporteri, din toată zona Târgului. Odată cu plecarea patronului Valentin Gârbea de la conducerea clubului, au început și problemele. Practic, de la an la an, se chinuia să nu dispară. O ultimă tentativă a avut loc prin 2012, când un grup de investitori a încercat să se implice, mai mult sau mai puțin, apoi s-a ajuns la deznodământ. Acum, în 2016, echipa de fotbal Cetatea Târgu Neamț este în faliment. 2016 va rămâne în istoria fotbalului românesc ca anul în care orașul Târgu Neamț a rămas fără echipă de fotbal.
* Decăderea echipei a început odată cu închiderea Volvatir-ului
Fost mijlocaș al echipei de fotbal de dinainte de ’89, actual primar al comunei Timișești, Vasile Mărculeț își amintește cu nostalgie de acele vremuri:
”La început, am jucat la juniori în cadrul clubului Cetatea, pe postul de mijlocaș. Era în clasa a VII-a, era prin anul 1987. Apoi, am jucat la echipa de republicani CSS Târgu Neamț , până la vârsta de 18 ani. Am amintiri frumoase din acea perioadă. Pe timpul junioratului la Cetatea, când antrenori erau domnii profesori Dascălu și Mingiuc… La vremea aceea, echipa era în Divizia C. La 18 ani, antrenorul de la acea vreme, domnul Dascălu, m-a luat la echipa mare a clubului și am jucat cu echipa mare în Divizia C până la vârsta de 23 de ani, când m-am accidentat grav la picior. Țin minte că la meciuri era o atmosferă deosebită, iar oamenii veneau cu sutele la stadion, la meciuri. În acele vremuri și chiar la începutul anilor ’90, lumea se refula în fotbal și, în general, în sport. Cât am jucat la club, înainte de ’89, echipa de fotbal era susținută financiar de fosta întreprindere Volvatir și apoi de fostul IGO, dar și de fosta fabrică de mobilă. La acea vreme, primăria nu susținea financiar echipa. Decăderea a început când nu au mai fost bani și când Volvatir-ul nu a mai finanțat echipa. După ’90, s-a încercat o resuscitare, cu finanțator domnul Gârbea, apoi nu au mai fost bani și echipa a retrogradat. Țin minte că, la un moment dat, noi, foștii jucători ai echipei, am băgat toți mâna în buzunar și am reînviat, pentru o scurtă perioadă de timp, formația. Dar fără bani nu poți ține o echipă de fotbal. În acele vremuri, exista și o pepinieră de cadeți și juniori, acum e greu să găsești jucători tineri. Din păcate, la ora actuală, tinerii nu mai vor sport”, spune Vasile Mărculeț.
* ”După plecarea lui Gârbea, a început decăderea”
Daniel Petrescu, unul din marii jucători ai grupării Cetatea din anii de glorie, povestește, cu lacrimi în ochi, de vremurile când echipa de la poalele Cetății se bătea de la egal la egal cu marile formații din prima ligă. Petrescu a activat la Cetatea între anii 1979-1992. La echipa mare, a jucat pentru prima dată pe când avea 21 de ani. Era fundaș stânga și-și aduce aminte că, în acele vremuri, tribunele erau arhipline: ”Țin minte că duminica dimineața, la ora 9 se juca handbal, iar la ora 11 începea meciul de fotbal. Spectatorii veneau dis-de-dimineață să vadă handbalul, iar apoi se mutau pe stadion, să urmărească meciul de fotbal. Eram în Divizia C și echipa era finanțată de Volvatir, unde director era dl. inginer Serafim Lungu, iar președintele clubului era Nicolae Oancea. Anul de glorie al echipei a fost când am promovat în Divizia B, când antrenor era Ioan Dascălu. După ce a plecat dl. Gârbea de la echipă, a început și decăderea. După anul 2000, la Cetatea au venit jucători de la Iași, de la Electroputere Craiova, a venit și Răzvan Raț, care acum joacă la echipa națională, și a stat vreun an de zile aici. Când era finanțator dl. Gârbea, Cetatea s-a bătut pentru promovare în prima ligă. Am bătut Politehnica Iași la noi acasă, cu 1 la 0, dar la Iași am pierdut cu 4 la 1, iar echipa din Iași a jucat barajul cu Electroputere Craiova pentru promovare în Divizia Națională. Dacă i-am fi bătut noi pe cei de la Iași, am fi jucat noi barajul cu Craiova și poate ne calificam în Divizia Națională. Asta se întâmpla prin 1997. Acum, orașul nostru nu mai are echipă. Nu poți ține o echipă cu 200 milioane lei vechi de la Consiliul Județean și cu alte 200 de milioane lei vechi din bugetul primăriei. Numai arbitrajul la un meci în Divizia C costă 40 milioane lei vechi. În vremea mea, se punea accent pe juniori. Erau juniori 1 și juniori 2, juniori 3, unde antrenau profesorii Ștefan Mingiuc, Ion Agafiței, acesta din urmă fiind cel care l-a descoperit pe Botez, fostul jucător al Ceahlăului. Aveam o pepinieră de jucători tineri de excepție”.
* ”O soluție pentru redresarea cluburilor de fotbal ar fi stabilirea unui cadru legal de sponsorizare, prin care societățile private să aibă parte de facilități fiscale sau scutiri de taxe. Și mai e ceva: degeaba facem echipă de seniori, dacă nu investim în juniori. De ce să cumpărăm jucători din altă parte, când putem investi în copiii noștri din această zonă?” – Vasile Mărculeț.
* ”După 2012, Cetatea a devenit monedă de schimb pentru voturi în campaniile electorale”
În demersul de aducere-aminte a timpurilor când fotbalul însemna ceva în orașul de la poalele Cetății, nu îl puteam ocoli pe cel care, timp de trei mandate, a fost primar. Decebal Arnăutu spune că s-a încercat ani de zile păstrarea echipei pe linia de plutire. Până când nu s-a mai putut.
”Fotbalul din Târgu Neamț are o istorie îndelungată. Eram copil și țin minte că, atunci, fotbalul se juca din plăcere. În anii ’60 se juca fotbal la Târgu Neamț!… Mai târziu, la conducerea clubului a venit dl. Valentin Gârbea, care a făcut o treabă extraordinară, atât la echipă, cât și pentru oraș. Cu dânsul la conducere, echipa a ajuns până în Divizia A, prin anul 1995 sau 1996, și doar o victorie ne-a lipsit în fața echipei CSM Iași ca să promovăm în Divizia Națională. După acel an, echipa a intrat în declin. Vreau să scot în evidență rolul dlui Gârbea în progresul echipei Cetatea. La noi pe stadion au jucat echipe mari – Jiul Petroșani, Steaua, Dinamo… Cetatea a jucat la nivel înalt în acei ani. În 2012, când încă eram primar, echipa juca în Divizia C. După 2012, practic, această echipă s-a autodesființat. S-a instaurat în jurul ei o echipă de inițiativă și au apărut anumite neînțelegeri între mai-marii județului, jucători, antrenori și conducerea primăriei. Nu mi-am dorit niciodată implicarea politică în lumea fotbalului. Nu e normal ca jucători buni ai Cetății să fie dați gratuit la alte echipe. După 2012, Cetatea a devenit ca o monedă de schimb pentru voturi în campaniile electorale. După 2012, nu am mai participat la niciun meci al echipei, din motive personale, dar și pentru că nu mi-au plăcut niciodată șmecheriile de la acest club, despre care se tot vorbește că au existat după 2012. Pentru că așa se aude, că, după 2012, s-au negociat meciuri, s-au negociat rezultate și s-au negociat jucători. Mai mult, un oraș ca Târgu Neamț nu poate susține financiar o echipă în Divizia B sau A. Cât am fost primar, Cetatea primea lunar 50 de milioane lei vechi de la bugetul primăriei și alte 100 de milioane lei vechi lunar de la Consiliul Județean”, spune Decebal Arnăutu.
Despre intenția autorităților locale de a desființa o parte din stadion și din baza sportivă, pentru a face loc unui amfiteatru de vară, intenție vehiculată la un moment dat, fostul primar al Târgului spune că ar fi o tragedie: ”Dacă se va desființa stadionul, va fi o tragedie pentru oraș! Dacă tot vor să desființeze stadionul, mai bine ar face un obor, așa cum a fost pe vremuri. Pe actualul stadion, a fost un obor și în acel obor Ion Creangă a vrut să vândă pupăza din tei. Oborul era în cartierul Condreni. Înțeleg că vom desființa un stadion ca să vindem pupăza din tei”.
* ”Eram o forță în zona Moldovei, am ajuns să fim la faliment”
Ioan Dascălu, alt fost mare jucător al Cetății, dar și antrenor al echipei, are, acum, 62 de ani, din care vreo 34 i-a petrecut muncind în cadrul clubului de fotbal. ”Am venit de la CFR Pașcani la Cetatea în anul 1975, când s-a făcut fuziunea dintre Ozana Târgu Neamț și Volvatir. Atunci, aveam 23 de ani”, își amintește el. ”Am jucat ca extremă dreaptă, dar și mijocaș, și fundaș dreapta. Despre acele vremuri, chiar putem vorbi de un fenomen la Târgu Neamț, nu de un simplu joc de fotbal. Când aveam meciuri acasă, în fiecare duminică veneau spectatori din toată zona. Mulțimea de microbiști, cu steaguri și pancarde, se întindea pe o distanță mare, de la Policlinică până la stadion. Erau meciuri la care se adunau aproape o mie de spectatori în tribune. În 1976, pe 3 decembrie, la meciul cu Jiul Petroșani, unde jucau Dudu Georgescu, Dumitrache, Deleanu, Constantinescu, Mulțescu, Ciupitu, Mihai Stoichiță, foști mari jucători dinamoviști, am avut peste 5.000 de spectatori. A fost ceva de nedescris! Meciul acela a fost transmis la radio, de Grigore Elisei. Eu am jucat la Cetatea până în 1982, după care, în 1985, am devenit antrenor secund, sub comanda lui Mingiuc și, tot în același an, am devenit antrenor principal. Din ’85 până în ’91, echipa a stat pe primele șase locuri în Divizia C. Eram o forță în zona Moldovei! În 1991, s-a reușit o fuziune între Voința Târgu Neamț, fosta fabrică de mobilă, și Cetatea, cu obiectiv clar promovarea în Divizia B. De altfel, în 1992, obiectivul a fost realizat, atunci eu fiind antrenorul echipei. În 1993, a venit ca sponsor la echipă Valentin Gârbea, eu am devenit antrenor secund și echipa a promovat în Divizia A. Cetatea a ajuns la barajul pentru promovarea în Divizia Națională cu Poli Iași, dar n-am reușit. După un an, în ediția 1995-1996, Valentin Gârbea a cedat, din cauza problemelor financiare. Am preluat din nou echipa și ne-am dus în B, apoi am retrogradat în C, în 1996. S-a încercat o fuziune cu Cimentul Bicaz, am jucat vreo trei etape în Liga a III-a. Apoi, ne-am retras. S-a făcut o echipă la Clubul Sportiv Școlar, iar în 1999 CSS Târgu Neamț, unde antrenori eram eu și Ștefan Mingiuc, a promovat în Liga a III-a. Tot atunci, am făcut o fuziune cu societatea SILVEX Piatra Neamț, unde director la acea vreme era Iftimie Petrariu. În anul 2000, SILVEX-ul s-a retras, apoi echipa a fost vândută la Dacia Orăștie. Doi ani de zile echipa a fost antrenată de Agafiței, cu Mihai Onu președinte. A fost în divizia a IV-a, apoi a promovat în Divizia C și, în 2006, am preluat-o din nou. În 2009, am fost, pentru o perioadă, președinte al clubului, dar în același an mi-a murit soția. Până acum patru ani, am mers cu performanțele care au fost. În acești patru ani, s-au format, din păcate, grupuri de… știutori, nu știu dacă de interese. Și așa am ajuns ca acum să fim la faliment. Se știu persoanele care l-au influențat pe primarul Daniel Harpa, chiar dacă el este de bună credință și știu că iubește fotbalul. Țin minte când eram antrenor la Cetatea și venea la antrenamente, la juniori, când era elev. A venit la jocuri și când era polițist și știu cât de mult iubea fotbalul. Dar, probabil, pe lângă dânsul au fost persoane care au avut influență asupra lui și l-au dus într-o zonă nefastă. Au fost oameni și pe plan local care l-au influențat, nu numai cei din alte zone. Nu oricine se pricepe la fotbal și nu oricine se pricepe să conducă un club de fotbal. Dacă mi se va cere vreodată ajutorul și dacă unele persoane cred că pot face ceva pentru club, mă întorc cu drag la Cetatea”.
* ”Sportul din Târgu Neamț trebuie să meargă mai departe. Trebuie să ne ocupăm de echipa de handbal feminin, iar bază sportivă avem, Slavă Domnului! Avem trei terenuri de fotbal și patru săli de sport! Îmi pare rău că echipa Cetatea a intrat în faliment, dar și publicul de fotbal s-a diminuat simțitor în ultimii ani” – Decebal Arnăutu.
Despre falimentul echipei Cetatea Târgu Neamț, acum, primarul Daniel Harpa are doar o declarație seacă: ”Din păcate, la conducerea clubului au fost niște oameni neserioși și am decis să nu mai alocăm bani de la bugetul local. Vom înscrie o echipă de fotbal a Clubului Sportiv «Steel Man» în campionatul județean și vom vedea”.
Cu asta, se închide un volum consistent din istoria fotbalului la poalele Cetății. Poate s-or scrie și alte file, în alte cărți. Până atunci, însă, singura certitudine în afara falimentului clubului Cetatea este că, pentru copiii din Târg, fotbalul este o opțiune doar la Clubul Școlar Sportiv, unde patru profesori-antrenori pregătesc echipe de începători și avansați.
Ciprian Traian STURZU
