Mihaela Mereuță: ”Biblioteca este inima comunității”

Îmi era dor să întâlnesc un om atât de dedicat profesiei. A vorbit mai mult despre locul unde lucrează decât despre sine. Stăpână pe discurs, bibliotecarei Mihaela Mereuță, șefa Serviciului Relații cu Publicul, informare bibliografică și comunitară, din cadrul Bibliotecii ”G.T. Kirileanu” Neamț, îi place să trăiască intens. Urăște monotonia și se identifică, inevitabil, cu acest templu al culturii. Obișnuită cu țeluri înalte, Mihaela Mereuță mi-a însuflețit ideea că foarte important în viață este să fii dependentă de tine însuți și să încerci în fiecare zi să te perfecționezi.

– Există un film, apărut în 2004, ”Bibliotecarul: comoara din spatele cărții”. Putem spune că sunteți o comoară din spatele cărții, dnă Mihaela Mereuță, pentru că biblioteca este viața dvs. Faceți parte dintr-o ”nobilă breaslă de intermediari ai înțelepciunii tipărite”, după cum afirma dramaturgul Aurel Baranga.

Toți bibliotecarii sunt adevărate comori din spatele cărții. Mă refer aici la tot ce înseamnă profesia de bibliotecar, pentru că, prin intermediul acestora, cartea ajunge în apropierea cititorului. Practic, informația este cea care ne guvernează întreaga existență. Pe de altă parte, accesul la informație, la carte, la cultură, formează și favorizează dezvoltarea în carieră a fiecărui individ. Toți suntem beneficiarii serviciilor de bibliotecă, într-o perioadă a dezvoltării noastre, atât ca individ, din punct de vedere al formării profesionale, cât și pe parcursul vieții, pentru că educația permanentă este ceea ce caracterizează orice persoană care dorește să se desăvârșească, să se cunoască pe sine, să-i cunoască pe alții și să se adapteze la tot ce înseamnă piața muncii, norme de comportament, împlinirea și, practic, dezvoltarea sa profesională și personală.

– Ce este biblioteca, în viziunea Mihaelei Mereuță?

O bibliotecă este inima unei comunități, este ceea ce favorizează coalizarea tuturor membrilor unei așezări către un spațiu cultural, către arte, către activități culturale care ne permit să cunoașteam tot ce s-a creat în decursul vremii, practic un tezaur al cunoașterii și dezvoltării umane. Bibliotecile, mai ales cele care au fonduri de documente de carte veche, cum este și cazul bibliotecii noastre, sunt cele care dau o anumită identitate, o mărturie a existenței în timp, atât a poporului român, a comunității, dar și a dragostei diferitelor persoane, oameni ai locului, care, prin faptele lor, au făcut posibilă ca istoria, cultura, cartea – românească și nu numai românească – să rămână ca o avuție a acelui loc. Noi suntem o bibliotecă unicat, prin existența Fondului Documentar ”G.T. Kirileanu”.

– Cum ați intrat în acest templu al spiritualității numit bibliotecă?

Am venit în bibliotecă în 1994, am lucrat în paralel și în învățământ, mi-am desăvârșit formarea mea profesională în tot ceea ce înseamnă educație, dar și prin existența în această instituție. Am încercat să cunosc mai bine ce înseamnă o bibliotecă, să dezvoltăm noi servicii de bibliotecă, să facem ca biblioteca să fie un spațiu cultural viu, deschis, accesibil tuturor, să cunoștem, practic, diferite segmente de public, astfel încât, în funcție de schimbările și transformările din bibliotecile publice, adaptate la profilul fiecărei comunități, să dezvoltăm anumite servicii de bibliotecă, prin diferite proiecte. Am atras înspre noi și organizațiile non-guvernamentale, dar și ceilalți actori sociali, culturali și educaționali, astfel încât să creăm parteneriate durabile și să implementăm ceea ce se numește educație permamentă și spațiu deschis la informație, cultură și civilizație. Experiența câștigată, atât aici, cât și în învățământ, a fost benefică, un punct de plecare pentru dezvoltarea unor activități educative, dar și de formare. Și poate mi-au dat o motivație în plus, un curaj de a face lucrurile să fie cunoscute.

– Despre serviciu pe care-l conduceți ce ne puteți spune?

Coordonez Serviciul de Relații cu Publicul, informare bibliografică și comunitară prin secții de împrumut la domiciliu pentru copii, pentru adulți, centru de informare comunitară locală și europenă, săli de lectură și prin filialele deschise în cartierele municipiului Piatra Neamț. Încercăm să aducem serviciile și cartea mai aproape de cetățeni. Sunt servicii specializate, sunt servicii tradiționale de împrumut la domiciliu, de lectură, servicii de informare, de documentare, acces internet, dar și activități pentru dezvoltare personală a copiilor, adulților, precum și un important palier destinat seniorilor, activități care sunt coordonate de colega mea, Daniela Anechitei, șefa Biroului de carte pentru adulți ”Mihail Sadoveanu”, care face parte tot din acest serviciu, de relații cu publicul.

– Valoarea muncii bibliotecarului este recunoscută în mod just, echitabil?

Există și o parte mai puțin vizibilă a ceea ce se întâmplă într-o bibliotecă și mă refer că, în spatele compartimentelor la vedere – cele de relații cu publicul -, sunt colegii noștri din serviciile de informatizare, de la evidență, clasificare, catalogare, care fac ca aceste cărți să fie accesibile publicului. Ei fac ca informația organizată și descrierile bibliografice să ajungă în cataloagele online, pentru că toate acestea urmează un flux specific bibliotecii. Pe de altă parte, poate nici noi, câteodată, nu am făcut totul pentru ca profesia de bibliotecar să fie cunoscută mai bine. Bibliotecarul este, acum, un om al informării, al documentării, este un om care face și educație, este un om care se implică și în activități de cercetare. Profesia mai presupune și alte competențe, de comunicare, de organizare, de management al voluntarilor, de P.R., relații cu publicul… Totodată, suntem bucuroși când cineva vine înspre noi cu câte o idee, pentru că feedback-ul comunității este foarte important.

– Putem afirma, fără să greșim, că această profesie se află într-o permanentă schimbare, transformare chiar?

Da. A fi bibliotecar presupune a învăța permanent și a te adapta schimbărilor, atât în ceea ce privește tehnologia, accesul la informații, modalitățile de comunicare, dar și de organizare, sistematizare a unor informații, de a dezvolta servicii de bibliotecă, de a te menține undeva pe piața informației și de a-ți păstra, practic, în aria ta de beneficiari o tot mai mare categorie din membrii comunității. Bibliotecarii sunt specializați, după angajarea lor în urma unor concursuri foarte bine organizate și cu accent pe ceea ce înseamnă un anumit bagaj de cunoștințe: cultură generală, educație, legislație specifică, noțiuni de biblioteconomie, iar periodic urmează cursuri de formare, instruirea făcându-se prin Centrul de Formare a Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România, dar și prin alți furnizori de formare profesională acreditați, care organizează modulele de specializare și perfecționare. Putem spune că suntem motivați și interesați să ne dezvoltăm profesional în permanență.

– Cineva spunea că o bibliotecă este tristă și rece fără bibliotecari.

Doar o colecție de carte în care ajungi și iei volumele nu cred că ar fi posibilă. Bibliotecarii sunt cei care dau viață unui asemenea spațiu. Ca și o casă închisă, nelocuită, o bibliotecă ar fi, într-adevăr, rece, tristă. Nu trebuie să uităm că tot ce înseamnă și este organizat în bibliotecă și pus la dispoziția utilizatorilor este realizat cu ajutorul bibliotecarilor. Cu toții formăm un cerc, care cuprinde întreaga comunitate și favorizează accesul la informație.

– Cum este Mihaela Mereuță în viața de zi cu zi?

Îmi place să călătoresc, să cunosc lumea, să inițiez diferite proiecte și în afara bibliotecii, să știu ce s-ar putea implementa și la noi pe segmente de educație, acces la informație și implicare civică. Îmi place foarte mult să simt că și la noi anumite idei, care prind viață în Europa, pot fi dezvoltate și aici, cu particularitățile respective. Îmi place să cred că o parte din inima Europei trăiește undeva și la Piatra Neamț. Că Biblioteca ”G.T. Kirileanu” este o piatră prețioasă și, prin pașii pe care-i facem către bibliotecă, o lustruim în fiecare zi și ea strălucește tot mai mult în inima acestei comunități. Ca persoană, îmi place să fiu provocată, în sensul bun al cuvântului. Îmi place să schimb lucrurile, să îmbunătățesc câte ceva chiar și în ceea ce mă privește, ca modalități de comportare, competențe, în relațiile inter-umane. Îmi place, în același timp, să cunosc așteptările comunității, să înțeleg tânăra generație, să mă aflu și în mijlocul adulților și al seniorilor, pentru că mă simt mai aproape de ceea ce înseamnă experiența de viață a unor oameni. Ador să văd oamenii zâmbind, pentru că asta îmi dă o stare de bucurie. Îmi plac agitația, străzile, orașul, îmi place lumea, îmi place și liniștea, dar mă simt cel mai bine când programul este mai încărcat și am mai multe lucruri de făcut.

Ana MOISE