Povestea armelor care vor îmbogăți patrimoniul Complexului Muzeal Județean Neamț a început în anul 2015, când conducerea IPJ Neamț a inițiat demersuri pentru sărbătorirea Zilei Poliției Române, prin organizarea unei expoziții proprii. În acest scop, inclusiv pentru a purta corespondența cu instituțiile de cultură, a fost desemnat ofițerul specializat în domeniul patrimoniului cultural național. Întrucât la muzeu nu se aflau suficiente bunuri din care s-ar fi putut încropi măcar o uniformă de poliție, comisarul Vitalie Josanu a primit drept de acces în depozitele IPJ Neamț, pentru a identifica bunuri ieșite din uz, care puteau fi predate la muzeu. Așa au ajuns să fie verificate echipamente de miliție și, ulterior, de poliție, grade militare și tot felul de obiecte de inventar, care urmau să fie casate.
În acest context, au fost evaluate și camerele de corpuri delicte, inclusiv cea în care erau depozitate armele, ultima având un regim strict și accesul limitat, din motive lesne de înțeles. Așa au fost ”scoase la lumină” arme și pistoale de epocă, altfel sortite distrugerii, prin topire. A urmat o etapă de negocieri și dezbateri în interiorul inspectoratului, menite să găsească soluția legală pentru a salva aceste bunuri de la distrugere și a le găsi o posibilitate de valorificare.
Într-o primă etapă, armele au fost puse la dispoziția Complexului Muzeal Județean Neamț pentru evaluare, specialiștii confirmând valoarea lor. Cu toate acestea, lungile proceduri, rezervele unor cadre cu putere de decizie, urmate de schimbările la nivelul conducerii au constituit tot atâția factori care au lăsat problema armelor într-un plan secund. Într-un sfârșit, odată cu venirea unui nou titular la Serviciul Logistică, s-a redeschis subiectul armelor de epocă și au fost reluate discuțiile la nivelul conducerii IPJ Neamț.
Camera de corpuri delicte din cadul Poliției Județene era deja neîncăpătoare, iar armele adunate de-a lungul anilor ar fi urmat să ajungă la topitorie. Dintre sute de pistoale și puști de vânătoare, comisarul Vitalie Josanu a ales câteva vechi, de valoare, pe care era păcat să le transforme focul în metal topit. Parte din ele fuseseră găsite de polițiștii de la Serviciu de Arme, Explozivi și Substanțe Toxice, iar altele au fost ridicate în timpul unor percheziții făcute de ofițerii de investigații criminale. Două arme – care, cu siguranță, sunt valoroase – au fost recuperate, cu brevete cu tot, de la un bărbat din Roman. Omul a cumpărat o casă, s-a hotărât s-o demoleze să construiască altceva și a avut surpriza să găsească două pistoale în pod, într-o cutie. Pe brevete sunt scrise numele ofițerilor cărora le-au aparținut și mențiunea că unul dintre ei a luptat ”împotriva bolșevicilor”.
Printre armele găsite de polițiști, se numără și două pistoale Beretta (cu marcaje românești), un pistol Steyr – an fabricație 1912, o armă militară ZB – model 1924 (marcată cu cifra regală) și un revolver Lebel, care prezintă cifra regală pe mâner. Acestea sunt o serie de piese importante pentru istoria militară a României, din timpul celor două războaie mondiale. Totodată, alte exemplare sunt ilustrative pentru istoria militară a secolului XX, fie că este vorba despre arme de vânătoare sau militare.
Remarcabile sunt cele 3 revolvere cu butoiaș, unul model de damă, dar și o armă militară Brno, model 1937.
”Toate vor fi evaluate, le va fi dezafectată partea de executarea a focului și vor fi expuse la muzeu”, a declarat comisarul Vitalie Josanu. ”Este primul transfer care se face, din 1990 încoace, de la poliție către un muzeu. Va urma o altă etapă de evaluare și, desigur, va mai dura până să fie expuse, dar mă bucur că au fost salvate de la topitorie și vor putea fi admirate în vitrinele Muzeului de Istorie. Mă bucur, de asemenea, că toate sunt în stare bună de conservare”.
* Un pic de istorie
Armata Română a început războiul fără a avea la dispoziție un număr semnificativ de pistoale-mitralieră. În timpul campaniei din anul 1942, au intrat în dotarea unităților române de primă linie 5.000 de pistoale-mitralieră Beretta, model 1938, comandate în Italia și Germania. Din acest lot par să fie cele descoperite în camera de corpuri delicte a Poliției Neamț.
Cât despre pistolul Steyr M1912, acest tip de armă a fost dezvoltat în anul 1911, de Karl Krnka, având la bază sistemul de operare al pistolului Roth-Steyr M1907. A fost produs de firma austriacă Steyr Mannlicher, pentru armata austro-ungară și adoptat în 1912 sub numele de M1912. Pistolul folosea inițial cartușul de 9 mm Steyr, însă, după anexarea Austriei de Germania nazistă, în 1938, aproximativ 60.000 de exemplare au fost recalibrate pentru a folosi cartușul de 9 mm Parabellum. A fost folosit de Wehrmacht, în număr limitat, până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. M1912 a fost achiziționat de Regatul României în anul 1913. Comparativ cu celelalte pistoale europene, Steyer M 1912 era o armă fomidabilă. Mai mult de 300.000 de pistoale au fost fabricate, în mai multe variante, și au fost vândute guvernelor de ambele părți ale liniei, precum și pe piața civilă.
Reînarmarea României a fost legată în mare măsură de Cehoslovacia, a cărei industrie de armament a furnizat circa 70% din armamentul importat. Mai mult, s-a intenționat asimilarea în producție internă a armamentului cehoslovac de infanterie (puști, puști-mitraliere și mitraliere) și pieselor de artilerie divizionară, un rol important în această acțiune fiind atribuit uzinelor Copșa Mică-Cugir (CMC), puse la punct în 1938, cu asistența tehnică a specialiștilor de la Zbrojovka Brno. Printre armele salvate de la distrugere se află și una militară Brno, model 1937.
Indiscutabil, fiecare din piesele care vor fi expuse la muzeu are valoarea ei și povestea ei. Secvențe din aceste povești și detalii despre modul cum au fost folosite aceste arme și despre persoanele care le-au deținut de-a lungul anilor vor rămâne, pentru totdeauna, necunoscute.
Cristina MIRCEA
GALERIE FOTO: