Tradiții: Pintilei de altădată

Sf. Mc. Pantelimon s-a născut în anul 284 d.H., în orașul Nicomidia. La naștere, a primit numele de Pantoleon, care înseamnă ”cel în toate puternic ca un leu”, un nume păgân. El a studiat medicina vremii și a fost creștinat de Sf. Sfințit Ermolae, prăznuit pe 26 iulie, primind numele de Pantelimon, care înseamnă ”cel cu totul milostiv”.

Sf. Pantelimon și-a împărțit moștenirea săracilor, a eliberat sclavii și s-a dedicat îngrijirii bolnavilor. Împăratul Maximian a dorit să-l facă doctorul său personal, dar i-a cerut întâi să renunțe la creștinism. Sfântul a refuzat și, atunci, împăratul a poruncit să i se taie capul. Tânărul a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, rănile arse cu făclii aprinse, însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au îmblânzit când s-a apropiat sfântul de ele. Apoi a fost legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, din rostogolirea roții, roata strivind un mare număr de necredincioși. Maximian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc. Călăul nu a putut să-i taie capul până ce Sf. Pantelimon nu și-a terminat rugăciunea. După ce a căzut capul sfântului, a curs lapte din gâtul lui, trupul său a devenit alb ca neaua, iar măslinul uscat de care fusese legat a înverzit din nou, pe dată, și a rodit fructe.

Sfântul Pantelimon este slăvit printre Sfinții Doctori fără de arginți. Părți din moaștele sale se găsesc la Mănăstirea Rusicon, din Muntele Athos (aici se află Capul Sfântului Pantelimon), în Catedrala din Constanța, la Catedrala Episcopală din Galați, la Catedrala Mitropolitană din Iași, la Mănăstirea Oasa din Alba Iulia și în mai multe biserici din București.

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și mai venerați sfinți ai Bisericii. Pomenit pe 27 iulie, el este numit și ”doctor fără de arginți”, relevându-se prin aceasta că el nu pretindea de la nimeni vreun fel de plată pentru binefacerile săvârșite. Este considerat ocrotitor al medicilor și vindecător al bolnavilor, fiind un model de medic următor lui Hristos. În popor, Sfântul Pantelimon este considerat tămăduitor de boli. Bătrânii spuneau că el este cel care dă roade pomilor. În această zi, se fierb porumbi și dovleci.

Miracolele realizate de Sfântul Mare Mucenic Pantelimon întăresc promisiunea făcută de Mântuitorul Iisus Hristos celor care Îl iubesc: ”cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru ca Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan, 14;12). Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a vindecat un orb din naștere, precum Mântuitorul a vindecat un paralitic, dar a făcut și alte miracole care străbat timpurile.

O credință de altădată spunea că nu trebuie să lucrezi în această zi, deoarece poți fi trăsnit imediat. Babele știau că trebuie să ducă astăzi colaci la biserică, să nu-l supere pe sfânt.

Pantelimonul se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie, spre a fi mai îndurător cu norodul în urgiile cerești, după păcatele lumești. Mulți spuneau că Sfântul Pantelimon este frate cu Sfântul Ilie, drept pentru care se serbează pentru trăsnet, arsuri și piatră. Spun că e Ilie cel mic și, când va trăsni cu biciul din mâna stângă, omul nu se mai mișcă. Prin unele sate, i se atribuia o putere mai mare decât a Sfântului Ilie: ”Când se supără, nici nu tună, nici nu trăsnește ca frate-său, ci dintr-odată sfărâmă în bucăți”.

Se zicea că, atunci când trăsnea Pintilie, săreau pruncii din femei. Când a trăsnit o dată, a sărit Maica Precista din scaun, iar ea l-a blestemat și i-a luat mâna dreaptă și piciorul drept, așa că, acum, când trăsnește, dă cu stânga.

Se povestește că un om cu femeia lui s-au dus la muncă, unde, la amiază, nemaiputând lucra de căldură, ”s-au culcat sub car și s-au pomenit amândoi într-o flacără de foc arzând”. Norocul lor a fost că niște oameni au turnat apă pe ei și i-au stins.

* Gromovnic de Pintilie călătorul

Se spunea că, de la Pantelimon, se călătorește vara, e începutul toamnei: ”Atuncea iese cerbul din apă și apa se răcește. Atunci se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă și se întâlnește iarna cu vara. Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”.

Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii. E serbat numai ca doliu pentru copaci și flori, căci din această zi încep a cădea frunze de pe copaci și flori. Când vine Pantelimon, prevestește toamna și dă veste cocorilor să plece.

Prin unele sate, în această zi se mâncau mere. Femeile care au copii morți sau rude nu mănâncă mere până în ziua aceasta, deoarece se spunea că nici morții nu pot mânca.

În ziua aceasta, se bat merii în capete, în cer. În dimineața acestei zile, se scutură mărul de aur din rai și copiii ai căror părinți au mâncat mere nu sunt lăsați să culeagă și ei.