Tradiții: Berbecarii de altădată

Sfânta, slăvita și drept-biruitoarea Întâia-muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii, și-a dedicat viața lui Dumnezeu, în vremea în care toți creștinii erau prigoniți. Împreună cu ei, a mers să propovăduiască Evanghelia lui Hristos în Antiohia, făcând multe minuni și suferind numeroase chinuri de-a lungul vieții ei, pentru slava lui Dumnezeu. După aceea, cu binecuvântarea Sfântului Pavel, Sfânta Tecla s-a retras într-o regiune pustie și aspră, din Seleucia Isauriei, unde a continuat să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu și să-i vindece pe fiii Lui. Pe când avea 90 de ani, vrăjitori păgâni invidioși au venit să o batjocorească. Atunci, când Sfânta Tecla l-a chemat pe Mântuitorul în ajutorul ei, o stâncă uriașă s-a crăpat în două, iar piatra a acoperit-o și ea și dat, astfel, sufletul în mâinile Domnului

Sfânta Muceniță Tecla, prăznuită în Calendarul creștin-ortodox pe 24 septembrie, deschide o nouă etapă în Calendarul popular.

La 24 Răpciune, românii de altădată serbau Teclele sau Teclele Berbecilor. În popor, se spunea că ”Teclele se păzesc, cu mare strășnicie”, crezându-se că ”sunt rele de foc și de lupi”: ”La casa celui care va îndrăzni să lucreze, lupii vor veni și vor mânca berbecii și oile”.

Ziua de 25 e de răgaz, dar, de la 26 până la 28 Răpciune, se serbează trei Filipi sau Berbecari, iar în acest răstimp nu se coase, nu se împunge în piele, nu se dă împrumut, nu se duce la moară, nu se împrumută foc vecinilor, nu se mătură în casă, nu se lucrează nimic, că e rău de lupi. Se mai spune că aceste zile se țin ca să nu ai primejdii și ca să nu adormi pe veșnicie.

* Cum se păzea de lupi în zilele Berbecarilor

Din 24 septembrie, încep sărbătorile de toamnă consacrate lupilor. Teclele vizează păzirea berbecilor de lupii care încep să dea târcoale. Filipii sunt ținuți cu mare pioșenie, pentru a nu provoca incendii produse de Tecle sau pentru ca acestea să nu favorizeze lupii care să dea iama în turmele de oi. Filipii sunt protectorii berbecilor, dar este și o sărbătoare dedicată dușmanilor ”lupi”, pentru că, tot acum, începe împerecherea lupilor. Dacă, în această zi, membrii familiei lucrează, șansele ca lupii să le mănânce berbecii sunt foarte mari. De aceea, această zi mai poartă și numele de Sărbătoarea Teclelor berbecilor sau Berbecarii, în unele zone ținându-se și câte trei zile, pentru fiecare Teaclă, câte una pe zi. Teclele se păzesc cu mare strășnicie, mai ales prin părțile muntoase. Tradițiile spun că nu se doarme în această perioadă, iar cel care nu respectă asta va dormi pe veșnicie.

Gromovnicul din bătrâni amintește că zodia Berbecului este o zodie solară și începe în preajma echinocțiului de primăvară, iar Taclele Berbecilor sunt plasate după 6 luni, în perioada echinocțiului de toamnă. Încă o dovadă a faptului că oamenii de altădată cunoșteau legile Cerului și Pământului, care astăzi par învăluite de magie, dar înțelegeau și natura fenomenelor astronomice.

* Superstiții femeiești de Berbecari

Credințele și actele de protecție erau păstrate cu strictețe, mai cu seamă de femei, cu toate că, prin natura lucrurilor, nu ele erau cele mai expuse întâlnirilor cu lupii, ci bărbații lor. Poate de aceea, o serie de credințe a izvorât din faptul că muierile doreau să li se întoarcă acasă omul plecat cu oile, la câmp sau la vânătoare. Astfel, în zilele Teclelor sau după aceea, muierile nu lucrau după asfințit, unele chiar întreaga perioadă. Nu torceau, nu coseau, nu împrumutau nimic, nu foloseau obiecte cu dinți, iar pe cele tăioase le legau rostind o formulă de alungare a lupilor. În schimb, opăreau rufele cu leșie, ”ca să se pârluiască gura lupilor” și dregeau, cu lut și var, gura sobei și crăpăturile pereților, spre a le încleșta fălcile și a le pecetlui ochii.

Numele lupului nu era rostit ca atare în tot acest timp, fiindcă asta l-ar fi atras în prejma celui ce săvârșea această încălcare. Pentru referirile la lup, se folosesc eufemisme.