Sfânta și Marea Vineri

În Vinerea Mare, se face pomenirea înfricoșătoarelor Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos. Din Sfânta Scriptură, aflăm că, după ce Iisus Hristos a fost biciuit, Pilat a lăsat pe evrei să aleagă pe cine vor răstigni. Mântuitorul Iisus Hristos a fost trimis spre locul răstignirii, purtându-Și crucea. Crucea era cel mai crud instrument de tortură și de pedeapsă în lumea veche. Din această cauză, romanii o rezervaseră numai rebelilor și sclavilor. Iudeii o considerau un adevărat blestem.

Ultimele Sale clipe, mai grele, au fost însoțite de miracole dumnezeiești. Din Tradiție, aflăm că, timp de trei ore, cât au durat chinurile lui Iisus pe Cruce, s-a făcut întuneric peste tot pământul acela, adică în Ierusalim, în Iudeia și în toate ținuturile palestiniene locuite de ucigașii lui Mesia. Fenomenul fusese prezis în Vechiul Testament (Amos 8,9). În clipa când Mântuitorul și-a dat duhul, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, trupurile multor drepți din Ierusalim au înviat și catapeteasma templului s-a rupt în două (Matei XXVII,51-53; Marcu XV, 38 si Luca XXIII, 45). Sfâșierea catapetesmei care despărțea Sfânta Sfintelor de restul templului simbolizează abolirea Legii mozaice, reprezentată îndeosebi prin jertfele ce se petreceau în templu.

Din Sfintele Evanghelii cunoaștem că Iosif din Arimateea l-a coborât pe Domnul de pe Cruce și l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul său, aflat într-o grădină.

* Cum trăiau țăranii Vinerea Paștelui sau Vinerea seacă

Vinerii Seci din Săptămâna Paștelui ”îi mai zicea și Vinerea Mare, deoarece în acea zi sunt cuprinse toate vinerile unui an întreg”, scria etnologul Theodor Speranția. În această zi, gospodinele vopseau ouăle roșii și pregăteau pasca. Ouăle se făceau vineri, dar, în funcție de zonă, și joi sau sâmbătă, deoarece exista credința că Iisus Și-a vărsat sângele pe cruce vineri.

Prin unele zone, nu se colorau ouăle, fiindcă morții le-ar fi găsit seci pe lumea cealaltă.

Există și numeroase legende despre ouăle roșii. Se spunea că, ”după ce a născut Maica Domnului pe Iisus Hristos, jidovii voiră numaidecât să pună mâna pe ea și pe fiul ei, pentru ca să le curme firul vieții. Maica Domnului, auzind despre aceasta, Îl luă pe fiul său în brațe și prinse a fugi cu el încotro o duceau ochii și picioarele. Jidovii, după dânsa, și cât pe ce s-o ajungă. Maica Domnului însă, ca să n-o poată prinde, a vopsit ouă roșii și le aruncă în urma sa jos. Jidovii, ajungând la ouă și văzând că sunt roșii, se opreau, le ridicau de jos, se uitau la ele și nu se puteau mira destul de frumusețea lor. Și așa scăpă de ei Maica Domnului”.

Despre datina coacerii păștii, bătrânii de prin sate povesteau că, ”după ce a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului a fost cea dintâi care a făcut ouă roșii și pască. Și Ea mergea, iar fiecărui om pe care îl întâlnea îi zicea: «Hristos a înviat!» și-i dăruia câte un ou roșu și câte o păscuță. Și de atunci au început apoi oamenii a face ouă roșii de Paști”.

Cei bătrâni ajunau. Joia Mare și Vinerea Frumoasă le țineau ca să le meargă bine, să aibă belșug în casă și să le ajute Dumnezeu la toate cele bune.

În Vinerea Paștilor, fetele mai îndrăznețe se suiau în clopotnița bisericii și sunau clopotul, ca să crească mare cânepa.