Pentru toată lumea, nu numai din România, termenul de politică se suprapune, aproape identic, peste cel de curvă. O recunoștea chiar și un președinte al Statelor Unite ale Americii, familiarizat cu curvăsăreala din lumea filmului american. ”Se presupune că politica este cea de a doua profesie veche a lumii. Am ajuns să-mi dau seama că ea se aseamănă foarte mult cu cea mai veche profesie a lumii!”, spunea Ronald Reagan, un om cu principii ferme, deși nu se știe cât de bine puse în practică în perioada cât a fost președinte. România nu face notă discordantă, dimpotrivă. Lipsa de cultură, în general, de cultură politică, în special, a permis apariția politicianul de tip Dăncilă sau Andrușcă, care are multe de spus, dar nu se poate exprima coerent, chiar dacă are la dispoziție tot ce e nevoie.
În județul Neamț, cu greu se pot găsi persoane care să acopere definiția politicianului în litera și spiritul ei, adică acel om care nu se gândește (atât de mult) la următoarele alegeri, ci la următoarea generație și, dacă se poate, a comunității, nu a familiei sale. Câți dintre cei care fac politică în Neamț se încadrează în această descriere?
Sigur că vinovați nu sunt politicienii răi care ajung la putere, ci oamenii ”buni”, care nu se prezintă la vot, deși asta, de cele mai multe ori, nu face decât să-i legitimeze pe cei dintâi.
Poate este momentul să vedem cine cu cine defilează în Neamț, într-o tentativă de clasificare a politicienilor pe scara valorică a învățământului preșcolar. Pentru că acolo, pe treptele de la grupa mică la grupa mare, se pun bazele viitorului homo civicus. De ce nu s-ar pune, tot acolo, temeliile lui homo politicus?
* Grupa mare: Arsene, Ștefan, Munteanu
În prezent, dintre politicienii activi din județul Neamț, cel care a ajuns în grupa mare este Ionel Arsene (interdicția DNA de a nu conduce un partid politic este o glumă bună în România, când e vorba despre un președinte de Consiliu Județean, ales pe listă de partid). Apropiat al lui Liviu Dragnea, cu o poziție de invidiat în partid, Arsene este într-o poziție din care poate influența destine. Ale unor oameni, ale unor firme, chiar al județului. O poziție care îi permite să-l păstreze pe Dănuț Andrușcă – altfel un personaj cu destul bun simț pentru un politician, deși nu atât de mult încât să demisioneze – într-o funcție de ministru vitală pentru România sau să-l reșapeze pe Dorinel Ursărescu, un viitor erou dintre politicienii persecutați de statul paralel.
Ionel Arsene poate promova proiecte majore, poate promova oameni în funcții cheie, este cunoscut în partid, ba, după ce a început să aibă probleme penale, a început să fie și respectat, potrivit criteriilor de competență din partidele românești. În ciuda multelor greșeli – listele pentru Consiliul Județean, făcute fără vreun gând în perspectivă, promovarea unor oameni fără niciun merite, păstrarea unora din oamenii lui Gheorghe Ștefan în jurul său etc. -, a reușit să compenseze, prin influența pe care o are la București și în celelalte centre de decizie ale PSD. Și prin faptul că a înțeles că, de cele mai multe ori, câștigă dacă ascultă și alte păreri. A adus foarte mulți bani în județ, lucru demonstrabil cu documente. Mai rămâne ca timpul să demonstreze că s-au cheltuit și cu folos.
Pentru Ionel Arsene, problema nu este să aducă bani, ci să găsească oamenii care să promoveze proiecte cu adevărat importante pentru comunitate, să le scrie și să le implementeze. Oameni care lipsesc, în ciuda tuturor declarațiilor optimiste, oameni care nu se înghesuie la clanța de la Consiliul Județean, unde, oricum, e mare aglomerație. E plin acolo de cei care vor bani de cheltuit, de cei obișnuiți să dea lustru și unde trebuie, și unde nu, de cei promovați de la partid.
Pentru a performa cu adevărat, e nevoie de mai mult decât un Tărăntuș obedient sau un Dan Vasile Constantin resuscitat după ce a fost dovedit incompatibil cu acte definitive. Cel puțin în cazul DVC se reține promovarea lui ca responsabil pe Spitalul Județean, în condițiile în care poate fi considerat principalul vinovat de situația în care a ajuns acesta.
În aceeași ordine de idei, Ionel Arsene a promovat o listă de parlamentari în care se regăsește în totalitate. A răsplătit loialitatea față de el, deci și față de partid, câtă vreme PSD se identifică, în continuare, cu șeful.
Ciprian Șerban a fost vârf de lance în războiul din Consiliul Județean cu Culiță Tărâță și a primit un loc în Camera Deputaților, Dan Manoliu a respectat îndrumarea lui Victor Surdu și i-a fost alături lui Arsene, așa că a intrat pe loc eligibil, după modificarea listei, la fel și Emilia Arcan. Arsene s-a ținut de cuvânt și i-a dus în Parlament, unde îi vrea loiali, pe cât se poate și pe cât pot și ei. Mai greu de explicat e înrolarea parlamentară a lui Neculai Iftimie, fost polițist, fără nicio experiență politică și fără alte veleități decât perseverentele tentative de a aduce șef la Poliția județeană pe oricine altcineva decât Paul Tablan.
Apariția pe listă a junelui imberb Alexandru Rotaru pare mai mult o concesie a lui Ionel Arsene în fața lui Ioan Munteanu, veteranul din Parlament al nemțenilor, care a avut o lungă colaborare cu tatăl lui Rotaru (om cu mare potențial economic și capacitate de mobilizare în alegeri), Munteanu care i-a fost alături și cu care se regăsește de aceeași parte a baricadei în confruntarea indirectă cu Gheorghe Ștefan.
În acest moment, Ionel Arsene începe să fie președinte de județ. A ajutat primarii PNL de Roman și Piatra Neamț, le-a promis că îi va ajuta în continuare, ceea ce îi aduce liniște în Consiliul Județean. L-a mazilit pe Laurențiu Dulamă de la CJ, cu largul accept al liberalilor, și va face același lucru cu viceprimarul de la Piatra Neamț, lăsându-i apoi pe PMP-iștii ajunși pe funcții să fie sacrificați de actualii lor aliați din PNL. Dacă scapă de problemele penale și se înconjoară de oameni competenți, nu de yesmen-i cu gândul doar la buzunar, Ionel Arsene are șansa de a performa și în alte domenii decât în semnarea de contracte.
Gheorghe Ștefan, aparent, a părăsit politica mare. Jucător foarte important al sistemului, cu relații surprinzătoare – în țară și în afară -, condamnat în dosarul Microsoft, în condițiile în care alții au rămas cu averile și pozițiile sociale intacte, Ștefan este, în acest moment, într-o continuă revanșă. Toți cei care l-au uitat sau a considerat el că l-au trădat au început să aibă probleme, să fie căutați de DNA și cercetați. Sau, pur și simplu, sunt loviți de ghinioane. Cazul lui Ionel Arsene este elocvent în argumentație.
O înțelegere politică, care a existat și a funcționat, pentru înlăturarea lui Tărâță, s-a transformat într-un denunț la DNA, cu o miză de 100.000 de euro. Gurile rele spun că tot din aceeași direcție i se trag necazuri și lui Ioan Munteanu, fost apropiat și chiar asociat al lui Gheorghe Ștefan. Probabil sunt și alții în aceeași situație.
În prezent, Ștefan se ocupă de fotbal în Voluntari, fiind un fel de eminență cenușie la echipa de primă ligă. Interesată nu este echipa, cât localizarea: în zona de interese de mare anvergură a cuplului Florentin Pandele – Gabriela Firea. Că echipa nu se poate conduce fără să stai de vorbă cu primarul din Voluntari, care este și un om cu mari ambiții politice, pentru el, dar, mai ales, pentru soție. De aici se deschid perspective nelimitate pentru un om cu experiența, cunoștințele și imaginația lui Gheorghe Ștefan.
Se poate spune, fără teama de a greși, că acesta poate ajunge, fără probleme, la oameni importanți din PSD. Și din PNL, fiindcă grupul Falcă, Hava, Flutur îl va asculta întotdeauna, ținând cont de memoria fostului primar din Piatra Neamț și de experiențele comune. De exemplu, dacă vrea, Ștefan se poate implica fără probleme în menținerea sau în mazilirea lui Mugur Cozmanciuc de la șefia PNL Neamț.
Ținând seamă de toate acestea, dar și de multe altele, e profund greșită ideea că Ștefan a părăsit grupa mare a politicii românești, nemaivorbind de cea locală, unde nu există birou/ instituție în care să nu se găsească un colaborator sau un om promovat de el.
Ioan Munteanu nu mai este parlamentar și tocmai acest lucru l-a întărit. În primul rând, a putut relua de la zero procesul pe care-l are cu DNA. Apoi, indiferent care o fi titulatura oficială și statutară, a ajuns șef la PSD Neamț câtă vreme Ionel Arsene are interzis prin control judiciar să se ocupe de partid, chestiune care se poate prelungi sine die.
Poziția este ideală pentru un om de talia și cu experiența lui Munteanu, mai ales în condițiile în care Oana Bulai, care avea veleități de reformare și reorganizare a filialei, a fost promovată la București. Se vorbește, deși nimeni nu confirmă direct, că Ioan Munteanu e un colaborator apropiat, chiar consilier, al lui Liviu Dragnea, ceea ce nu ar veni decât să consolideze poziția celui mai experimentat parlamentar de Neamț, care, la un anumit moment, era chiar liderul de grup al deputaților PSD.
Acum, parte din primari și-au regăsit interlocutorul care se plia perfect pe dorințele lor. Pentru că Munteanu are o mare putere de ascultare și una destul de mare de convingere. El este în grupa mare a politicienilor made în Neamț pentru că, împreună cu Ionel Arsene, dacă se ascultă reciproc și ajung la un acord, formează un duo puternic, care nu poate fi ignorat. Mai cu seamă dacă vor reuși să aleagă corect oamenii pe care să-i propună în funcții la Centru, depășind experimentele nefericite de până acum.
* Grupa mijlocie: decât niște liberali
Despre PNL în Neamț, nu se poate vorbi la nivel de partid și o mare parte din probleme, dacă nu toate, provin din calitatea liderilor. Care tot timpul s-au bătut între ei, canibalizându-se. Au și ei un jucător de grupa mare, dar nu e din Neamț.
Este vorba despre Mugur Cozmanciuc, dar și el are o problemă. Modalitatea sa de a face politică, ce pare una fără o implicare directă și fermă pe probleme de orice fel, calculele și pertractările care parcă vin dintr-o perioadă interbelică, în care politica se făcea în ralanti, dau impresia unui politician nehotărât. Sau mult prea aplecat spre negocieri și amânări, în așteptarea momentului potrivit. Că în realitate nu este așa, e altă problemă, pentru că, de foarte multe ori, în politică importantă e percepția publică. Pare că îi place mai mult să activeze prin organisme internaționale, unde corectitudinea politică este ușor de adus în discuție și șarmul personal contează, unde nu e nevoie de explicații în fața presei în legătură cu un primar de-al tău care taie panglică tricoloră la inaugurarea unui WC de școală.
Fără discuție, Cozmanciuc are meritul de a fi salvat filiala Neamț a PNL într-un moment greu. Aici nu există cale de mijloc. A avut rezultate bune la locale, folosind oamenii lui Ștefan la Piatra Neamț și la Roman, reșapând un Leoreanu, un Chitic…S-a contrat cu oameni aduși în prim-plan de Ștefan – aceiași Leoreanu și Chitic, reșapați de el – sau cu Eugen Țapu-Nazare, țărănist devenit liberal, apoi uselist, postură cu care s-a împăcat de minune și din care cu greu pare să poată ieși.
Nici Leoreanu, nici Țapu nu au anvergura lui Cozmanciuc, dar fiecare are atuurile sale.
Leoreanu și-a dat masteratul în politică în alegerile parlamentare, când a scos-o deputat pe Elena Udrea, cu sprijinul neprecupețit al multor altora, inclusiv al PNL-ului, care a adus un candidat de import. Deputatul Leoreanu așteaptă acum să vadă în ce tren trebuie să urce sau dacă, pe mai departe, e de ajuns să cumpere bilet direct de la șeful de tren. Nu are, cel puțin acum, bagajul necesar de a urca spre grupa mare, în ciuda funcțiilor din partid. În schimb, știe foarte bine să mimeze importanța funcțiilor și a propriei persoane.
Eugen Țapu-Nazare are doctoratul luat în rezistență cu folos în partid. A rămas în PNL, a tras cu dinții pentru a păstra cât mai multă influență, pentru că așa a putut să intre în locuri care aduc relații, informații și, nu în ultimă instanță, bani. Mulți. Pentru că marea artă este să fii parlamentar, să ai firme pe care să le poți controla și să te poți declara cât mai uimit când ele câștigă licitații din zona publică sau au acces la fonduri europene. În acest moment, pentru Țapu, este vital să fie sau să pună șeful la PNL Neamț, pentru că altfel ar fi dificil să demonstreze o activitate benefică pentru județ. Iar un nou mandat de parlamentar obținut de la centru ar fi mai scump decât până acum.
Concluzia e simplă: PNL nu are lideri de grupa mare cu excepția lui Cozmanciuc. Din păcate pentru el, în acest moment, din cauza neînțelegerilor – reale sau mimate – cu ceilalți lideri din partid, consilierii județeni ai PNL au fost puși la dispoziția lui Ionel Arsene, fiind un fel de anexă a listei de supleanți PSD.
Unii se bucură, alții sunt nemulțumiți, mai ales că, la partid, li s-a spus că nu pot sprijini proiectele PSD-ului, apoi, tot la partid, li s-a impus să le voteze. Din această cauză, este vizibil că există probleme mari la încadrarea cu educatoare și îngrijitoare în grădinița PNL Neamț. Nemaivorbind de calitatea actului educațional, care pleacă de la încadrarea șefilor de instituție, cu dispoziții de sus în jos.
* Grupa mică: mulți și cam atât
Intrarea în lumea mică a politicii nemțene e dificilă. Pot apărea probleme reale, de înțelegere și comunicare,mai ales după primul impact cu cei care vor mult pentru ei, interesați doar să obțină și să acumuleze, fără să fie preocupați de cum se întâmplă asta. Exemplul consilierilor locali sau județeni de toate nuanțele este edificator. Nu au nicio inițiativă reală, votează cum le spune șeful, chiar și atunci când nu sunt de acord cu ce votează, pentru că, altfel, își pierd poziția. Culmea, poziție pentru care au dat bani la întocmirea listelor! Indiferent ce se spune oficial.
Cu foarte mici excepții, un Bîrjoveanu, un Obreja sau un Marghidan, nu demonstrează veleități decât la promovarea contractelor pentru ONG-uri sau pe diverse gheșefturi, mici coțcării. Pe modelul lui Valentin Ciobanu, ajuns director la Publiserv, sau Sauciuc la Salubritas, mulți visează la funcții de director la societăți cu finanțare de la buget, cu comenzi asigurate, bine plătite, de unde se poate obține și influență. Dacă nu pentru ei, măcar pentru apropiați.
* Adevărații politicienii: funcționarii publici
Modelul pe care funcționează politica românească a făcut să apară cel mai periculos tip de politician, funcționarul public, care, oficial, este în afara fenomenului.
Funcționarul care contează, ca funcție, este promovat pe pile politice. În proporție covârșitoare. Unii au cunoștințe net superioare politicienilor, alții dau impresia că le au, folosind aparatul funcționăresc pe care-l conduc. Șefii politici care-i promovează sunt, de cele mai multe ori, chiar șefii instituțiilor, gen primării, Consiliul Județean etc.
Piesele principale în acest angrenaj, decisive de cele mai multe ori, devin secretarii de unități administrative. Un secretar bun poate pune în operă aproape orice dorință a șefului sau poate să-l îngroape. Pe măsură ce un secretar ajunge să dețină secretele instituției și ale conducătorului, începe operațiunea de securizare a funcției, de promovare a familiei, prietenilor, cunoscuților, cu care creează, încet-încet, o pânză de păianjen a intereselor personale.
După un timp, un secretar de municipiu sau de județ poate deveni cel mai important om al comunității, mai ales dacă știe să se folosească de armele sale și de informații. Cu greu poate fi schimbat, are grijă să nu semneze ceva ce-l poate incrimina și știe cum să arunce pisica în curtea altora. Practic, ei sunt cei care fac politica locală, încălecându-i pe politicieni. Devin mai influenți decât șefii lor din momentul când au în mână posibilitatea de a sugera soluții pentru conducerea diverselor instituții și tot ei stabilesc condițiile de concurs. Păstrând figura de stil de la început, pentru ei nu există o grupă, au deja un pas înainte, pentru că, deși sunt jucători, se folosesc de mâinile și capacitățile altora atunci când se joacă. Cum, însă, ei stabilesc regulile jocului și folosesc doar terenul propriu, nu pierd niciodată. Cel mult, oferă materie primă anchetatorilor.
Valentin BĂLĂNESCU