Evoluţia prezenţei la vot la alegerile europarlamentare, combinate cu referendumul, a fost în parametrii obişnuiţi pentru o zi de duminică. ”Valul” a fost după ora 12, mai ales în localităţile rurale, unde, în orice secţie ar intra cineva, la ”Bună ziua!” primeşte maximum două răspunsuri, în timp ce la ”Hristos a Înviat!” toţi membrii comisiei de votare răspund în cor. Singurul lucru care a cam bulversat lumea satului a fost referendumul, pentru prima oară cu două întrebări, a doua fiind un pic cam complicată şi pentru oamenii care, bunăoară, având un magazin la poartă, ar fi de aşteptat să se priceapă la cuvinte cel puţin la fel de bine ca la cifre. Un alt fapt deja intrat în tradiţie este ca primii votanţi să fie oameni în vârstă. Doar pe alocuri nu s-a întâmplat ca primele buletine de vot să fie înmânate unor oameni care este posibil să nu mai asiste la efectele votului lor.
* Voturi doar pentru referendum
Peste tot, în prima parte a zilei, prezenţa la urne a fost palidă (94 din 806 la Secţia 435 Tarcău sau 123 din 800 la Secţia 120 Bicaz), pentru ca, imediat după prânz, să se ajungă la cifre încurajatoare, de tipul 84 din 499 (Secţia 242 Dămucul de Sus). N-au lipsit surprizele la nivel individual, alegătorii descoperind, cu ocazia scrutinului, că au cărţile de identitate expirate – lucru pe care nu-l ştiau (3 cazuri doar la Huisurez) – sau că sunt cetăţeni străini, deşi de o viaţă locuiesc în Braşov (o familie care a votat la Taşca). Tot la Taşca s-a respectat, mai mult decât prin alte locuri, ideea de a refuza votul pentru referendum, în sensul că diferenţa dintre cei care au votat pentru europarlamentare şi cei care şi-au exprimat opţiunea vizavi de corupţia de la nivel înalt era mai mare de 100. Ceea ce la un număr de 447 de voturi, exprimate până la ora 16, este semnificativ.
Unii dintre alegători – şi asta a fost nota generală -, au anunţat, destul de vocal, încă de la intrarea în secţie că nu doresc buletine de vot pentru referendum. În condiţiile în care prima întrebare a fost ”Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?”, este uşor de dedus că oamenii n-au aprofundat problema şi au respins ideea de referendum, nu întrebarea în sine. Au existat, însă, și excepții. De exemplu, un bărbat din Bicaz Chei, care a votat la Secția 172, a cerut doar buletin pentru referendum, în timp ce zeci de consăteni de-ai lui solicitaseră, ferm, buletine strict pentru a alege europarlamentarii. Unii dintre ei nici nu ştiau despre ce persoane vorbesc, dar ştiau foarte bine pe ce poziţie se află patrulaterul de pe buletinul de vot pe care trebuie să pună ştampila. Alţii ştiau doar că trebuie să voteze cu Dragnea pentru ca în România să fie mai bine.
* ”Am pus ştampila în fiecare pătrăţel, să nu se supere niciun candidat, şi-am zis că s-or împăca ei în urnă”
Imaginea alegătorului care ştie exact la ce să se aştepte am întâlnit-o la Secția 345 Pângărați: un bătrân de 84 de ani, cu pălărie, baston şi cizme din cauciuc, stând pe treptele şcolii. Scrutinul reprezintă pentru el o bună ocazie să mai schimbe o vorbă cu oamenii. Votase şi se odihnea, era exact în starea în care are avea chef de ”dezbateri”. Votase ”da” la ambele întrebări de la referendum. Dar nu doar atât…
”De aproape 70 de ani, tot votez să-mi fie mai bine, dar nu ştiu cum nimeresc de le este bine numai lor şi mie nu. De data asta i-am votat pe toţi. La europarlamentare, am pus ştampila în fiecare pătrăţel, să nu se supere niciun candidat, şi-am zis că s-or împăca ei în urnă. Numele nici nu le-am citit, că nu mai văd bine de mulţi ani. Dar nici nu are importanţă, că toţi sunt la fel”.
La Dămucul de Sus, în faţa Secţiei 242, vreo 4 femei studiau listele propuse de formaţiunile politice, tocmai pentru a se hotărî cu cine să voteze. Fiecare din ele comenta, cele mai folosite cuvinte fiind ”proastă” şi ”hoţ”, ca să sublinieze ”calităţile” prin care s-au remarcat candidaţii pe care îi cunoşteau de la televizor. Înăuntru era linişte. Din 499 de oameni trecuţi pe listele permanente, votaseră doar 86 pentru europarlamentare şi 48 pentru referendum, până la orele prânzului. Satul e îmbătrânit, mulţi tineri au plecat prin lume să-şi facă rost, unii nici nu mai vor să se întoarcă acasă. La ieşirea din secţie, aceleaşi femei încă studiau buletinul de vot. Ajunseseră la pagina pe care figurau candidaţii independenţi şi nu ştiau absolut nimic despre niciunul dintre ei, aşa încât concluzia a venit firesc: decât să voteze nişte necunoscuţi ”flămânzi” mai bine îi trimit în Parlamentul European pe cei care au furat deja, poate sunt ”sătui”.
La Huisurez, un alt sătuc cu doar 635 de persoane pe listele permanente, nu era niciun alegător în Secţia 240. Câţiva dintre membrii comisiei profitau de pauza de după valul de prânz şi fumau, liniştiţi, în faţa şcolii. Nici nu vorbeau între ei. Doar priveau spre dealurile înverzite. Preşedinta secţiei, care e de loc din Bicaz Chei, a ieşit şi ea la soare pentru câteva minute. ”Păcat de ţara asta, că e aşa frumoasă şi n-are noroc de conducători buni”, a spus, ca pentru sine. Timp de aproape jumătate de oră, cât am zăbovit la Huisurez, nu a venit decât o femeie la vot. Tristă, cu mâinile muncite, îmbrăcată în negru. A spus, hotărât, că nu votează pentru referendum, a ştampilat doar buletinul pentru europarlamentare şi a plecat fără să rostească un cuvânt în plus.
Atmosfera din întreaga comună Dămuc era calmă, ca în oricare altă zi de duminică. Doar câteva maşini parcate în faţa şcolilor ”trădau” faptul că se întâmplă ceva neobişnuit. Oamenii îşi vedeau de ale lor şi nu discutau politică. Erau mai importante animalele care s-au îmbolnăvit, mobila de bucătărie şi – mai ales-, singura nuntă din sat, care deja începuse într-o curte de lângă căminul cultural, ornată cu baloane prinse de gard.
* ”Am votat cu Rareş Bogdan şi-mi pare rău că nu l-am putut vota şi pe Băsescu”
În general, oamenii de la sat nu s-au lansat în dezbateri pe teme politice. Viaţa i-a învăţat că nu e bine să se certe cu vecinii şi cu rudele din astfel de motive. De aceea cei mai mulţi se feresc să vorbească deschis despre opţiunile lor. Dacă sunt întrebaţi, spun doar câteva cuvinte despre ”viitor” şi ”mai bine”, fără să menţioneze oamenii politici pe care-i văd capabili să le asigure ”viitorul” şi ”mai binele”.
La Bicazu Ardelean, în faţa şcolii unde copiii băteau mingea, iar părinţii şi bunicii mergeau la vot, am întâlnit excepţia: un bărbat trecut binişor de 60 de ani, foarte calm, dar tăios. La simpla întrebare ”Aţi votat?” a răspuns timp de mai bine de un sfert de oră, determinându-l pe jandarmul care păzea secţia să se îndepărteze, ca să nu asiste la discuţii ”politice”.
”Referendumul este foarte necesar, că ţara asta a ajuns mai rău decât pe timpul lui Ceauşescu! Eu am votat cu Rareş Bogdan şi-mi pare rău că nu am avut posibilitatea să-l votez şi pe Băsescu. La ora actuală, nu ştiu dacă avem un politician mai bun decât Băsescu. Dar oamenii nu văd, sunt manipulaţi, au ajuns ca armăsarii ăia de trebuie să le pui ochelari. Şi sunt tare mulţi care nu ştiu pentru ce pun ştampila pe hârtie. Am auzit nişte teorii de nici nu pot să le comentez… Că Iohannis e neamţ, şi nemţii au provocat războiul din 1944 şi de aceea el acţionează împotriva poporului român. Nu au habar ce vorbesc! Ţin cu Dragnea că le-a pus 100 de lei la pensie, dar numai curentul cât s-a scumpit! Oamenii nu mai văd unde s-au dus preţurile şi unde se duce ţara. A ajuns ţara asta ca un mort cu care nu mai ai ce face, doar să-l plângi şi să-l bagi în groapă! Ne conduc nişte avari, nişte puşcăriaşi lacomi care-şi cumpără voturile dând pensii şi salarii speciale unora care nu fac nimic. Auzi câte unul că are salariu de zeci de milioane. Că e aviator. Aşa, şi? Ce-a făcut? A fost în război, a luptat pentru ţară? Că veteranii mor de foame, cu pensii de mizerie, uitaţi de toată lumea şi nerespectaţi cum ar merita! Eu, dacă aş putea întoarce timpul înapoi, m-aş duce unde aş vedea cu ochii şi nu m-aş mai uita în urmă. Că ţara asta a ”evoluat» de la comunism la burghezia comunistă. Măcar pe vremea lui Ceauşescu ştiai la ce să te aştepţi, dar burghezia comunistă e o pacoste de să ne ferească Dumnezeu!”.
Cristina MIRCEA
