Viața a demonstrat, de foarte multe ori, că oamenii pot ajunge în situații limită și, uneori, când lucrurile ar trebui rezolvate foarte simplu, de fapt, nu mai există nicio portiță de rezolvare.
Soții Maria și Vasile Găină, din satul Pârâul Pântei, comuna Borca, au trăit o viață împreună, până pe 5 iunie 2019, când Maria a plecat pe drumul fără întoarcere. Au trei copiii, iar unul dintre ei, Ioana, în ultimii patru ani, i-a îngrijit pe ambii părinți, fiecare suferind în aceeași cameră, dar pe paturi diferite. Maria Găină a fost bolnavă de rinichi până s-a stins. Soțul ei, Vasile, a lucrat toată viața ca muncitor forestier, are 25 de ani de când e imobilizat din cauza unei pareze pe partea dreaptă. Rudele spun că, fiind un copil sărac, Vasile Găină a muncit și a cumpărat pământ toată viața, ca să-și ajute copiii.
S-ar zice că nimic deosebit până aici. De fapt, problema a început odată cu moartea Mariei Găină. Domnul Vasile nu poate fi deplasat; până și necesitățile și le face cu mare dificultate, ajutat de fiica sa, Ioana Marcu, să ajungă la dispozitivul amplasat lângă pat. Necazul a apărut odată cu demersurile pentru obținerea ajutorului de înmormântare. Conform legii, pentru că el a fost asigurat, Vasile Găină are dreptul la un ajutor din partea statului român. La vreo 2.500 de lei. Dacă ar fi fost asigurată și doamna Maria, suma ar fi fost dublă. Ca să încaseze acești bani, Vasile Găină trebuie să vină la Piatra Neamț, la Casa de Pensii, cu acte doveditoare.
Ce contează că omul are 91 de ani, că bolește la pat de 25 și nu se poate mișca decât până la marginea patului? Unde-i lege nu-i tocmeală, nu-i așa?
* Talentul de a ne acoperi de hârtii
Ioana Marcu a luat toate actele – certificatul de deces al mamei sale, documentele care atestă handicapul și bolile tatălui – și a venit la Piatra Neamț, ca să ia cei 2.500 de lei de care zice legea. Aici, stupoare!, n-a putut încasa banii, cu toate că avea acceptul fraților. Era necesară prezența tatălui. A încercat să explice situația, însă de la ghișeu i s-a recomandat să aducă o hârtie de la un notar public, în care să expună situația. Femeia s-a dus la notar, la unul din Poiana Teiului, unde, minunăție!, i s-a spus că nu se poate emite un astfel de act, dacă tatălui nu i se face expertiză neurologică.
”Mama mea a murit la Spitalul Județean Piatra Neamț, cu diagnosticul stop cardio- respirator. Avea 82 de ani. Am dus toate documentele la Casa de Pensii, ca să ne dea ajutorul de înmormântare. Fiind urmașa lui tata, îì dă 2.500 lei. M-am prezentat acolo și mi-a zis că nu se poate, că trebuie să vină tata. Am dus certificatul de handicap și am spus «Domnule, persoana asta nu este transportabilă». Mi-a spus: «Nu ne interesează, ne trebuie procură!». M-am dus la domnul notar de la Poiana Teiului, unde am stat trei ore, a studiat cazul. A zis că, dacă vine, îmi ia banii, dar «Nu știu dacă iscălesc, pentru că trebuie să-mi aduci de la neurolog că tata este întreg la minte». Tata este întreg la minte, dar nu am cum să-l duc. Notarul nu a mai vrut să vină. M-am dus la Piatra, am făcut o hârtie și am spus că eu am suportat cheltuielile de înmormântare. Mi s-a spus că nu se poate, să-l aduc pe tata. Dar cum să-l duc la Piatra Neamț, la Casa de Pensii, pe tata? Să vină Casa de Pensii să-l ia! Le plătesc transportul! Au mai spus să vină asistența socială de la primărie. Dar cine vine și cine duce un om așa cum este tata acum?! Îi cumpăr pampers, mi-am distrus și familia, pentru că am stat numai aici, cu doi bolnavi, timp de patru ani”, povestește Ioana Marcu.
* Când e să fii mai catolic decât Papa
Calculând cheltuielile pe care le-ar presupune toate drumurile – cu notarul, cu neurologul, cu Casa de Pensii, pe puțin câteva sute de kilometru, bașca expertize și procuri, e clar că rezultatul ar depăși cu mult cei 2.500 de lei pentru care se zbate fiica soților Găină. Site-ul Casei de Pensii spune că ”ajutorul de deces se acordă în cazul decesului: asiguratului; pensionarului; unui membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului”.
În privința beneficiarului, ”în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, ajutorul de deces se achită unei singure persoane care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor; copilul; părintele; tutorele; curatorul; oricare persoană care dovedeşte cu acte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces, dacă nu există altă solicitare din partea persoanelor menţionate mai sus. În cazul decesului unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, ajutorul de deces se achită asiguratului sau pensionarului al cărui membru de familie a decedat. Membru de familie, în sensul legii, poate fi: soţul/soţia; copiii proprii”.
Așa scrie la lege. Numai că în lege nu sunt prevăzute cazuri precum cel al lui Vasile Găină, de la Pârâul Pântei. Nu se menționează nici dacă, în cazul unui solicitant netransportabil, nu s-ar putea deplasa cei de la Casa de Pensii să obțină semnătura atât de mult cerută. Nu se menționează nici de ce Ioana Marcu, în calitate de fiică, nu poate face demersurile pentru și în numele tatălui ei. Se menționează doar prevederile legale. Sigur, legea e lege și ea se aplică, nu se discută. Totuși, pare a se uita că, în completarea legilor organice, există și legea omeniei, care, deși nescrisă, cuprinde situații care nu și-au găsit locul în documentul publicat în Monitorul Oficial. Situații din viața reală, nu din fotoliul de parlamentar. (Constantin NEGRU)
* Casa de Pensii Neamț: ”În situația în care solicitantul nu se poate reprezenta, din cauza unor anumite afecțiuni, acesta are desemnat de către instanță, un curator”
Chestionată pe situația lui Vasile Găină, Casa de Pensii a județului Neamț precizează următoarele:
Potrivit prevederilor art.126 din Legea nr.263/2010 asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului. Se consideră membru de familie, în sensul legii:
- a) soţul;
- b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;
- c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.
În consecință, în situația în care soția domnului Vasile Găină nu avea calitatea de pensionar în sistemul public de pensii, pot solicita ajutorul de deces (pentru un membru de familie) soțul pensionar sau unul dintre copii persoanei decedate (copil care are calitatea de asigurat sau pensionar în sistemul public de Pensii) și care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Potrivit art.130 ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau mandatarului desemnat, prin procură specială, de către aceasta.
În situația în care solicitantul nu se poate reprezenta din cauza unor anumite afecțiuni, acesta are desemnat de către instanță, un curator.
Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul termenului general de prescripţie (3 ani), calculat de la data decesului.
Precizăm că ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie la această dată este de 2582 lei.
Birou Comunicare, Relații Publice și Informatică