Preotul din Bacău care îngrijește bătrâni în Neamț

pietricica turism

Asociația Umanitară ”Acoperământul maicii Domnului” Bacău figurează, la data de 18 iunie 2019, în registrul național unic electronic al furnizorilor de servicii sociale cu un centru rezidențial pentru persoane vârstnice în Piatra Neamț, pe str. Cetatea Neamțului, la nr. 182 B. Cu licență de funcționare pe 5 ani, pentru 25 de locuri. L-am ales ca bază a documentării noastre pentru că, în jurul său, s-au țesut legende locale, de la discuții despre condiții ideale până la variante horror, dar și pentru că au existat reclamații la adresa lui. La ieșirea din Piatra Neamț spre Târgu Neamț, în zona Ocol, pe dreapta, urcând pe un drum destul de abrupt, Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice ”Sfântul Pantelimon” închide zona rezidențială de la poalele dealului.

* Varianta pentru clienți

Clădirea cu două etaje are o curte mică și un gard simbolic. Câteva mașini parcate alături și nici urmă de vreun bătrân care să stea la soare. La intrare, ușa este încuiată. Cineva apare de nicăieri, se îndreaptă spre una din mașini și ne spune să așteptăm, că se va deschide ușa și vom primi toate informațiile necesare.

O tânără îmbrăcată în veston alb, de asistentă, ne poftește în salonul de zi. Cu părul alb și fețele rotunde, îmbrăcate în pijamale, două bătrânele străjuiesc intrarea, micuțe, scufundate fiecare într-o canapea. Ne înregistrează cu privirea care trece, impasibilă, pe lângă noi și-și continuă șederea, cu aerul că este cea mai importantă acțiune a vieții lor.

Gazda ne invită la masa din salon și începem discuția despre condiții, despre ce înseamnă și ce ar trebui să facem ca să lăsăm în grija centrului o rudă vârstnică, bolnavă și cu medicamente de luat, puțin deplasabilă și ușor senilă. Primul lucru care se spune: ”În primul și-n primul rând, taxa este de 2.000 lei”. Apoi vin amănuntele: ”Oferim tot ce înseamnă 3 mese de zi și un supliment la ora 4, îngrijire. Deci, dvs. ne-aduceți doar taxa. În rest… ce oferim noi sunt serviciile medicale, prin mine”. Ca răspuns la privirea mirată pentru servicii medicale prestate de un asistent, doamna în cauză explică: ”Medic avem de două ori pe lună, vine la noi un medic generalist. Nefiind înscrisă la medicul de familie pe care-l avem noi, trebuie să-i aduceți medicamentele pe care le are de luat. Dar, dacă doriți, se poate înscrie la medicul nostru, al centrului. Eu vorbesc cu medicul în cazul în care întâmpinăm o problemă, că se întâmplă ceva… Dar trebuie să înțelegeți că noi oferim servicii medicale primare: noi nu suntem centru de permanență și, dacă, Doamne ferește!, se-ntâmplă ceva – îi crește tensiunea, de exemplu -, noi îi dăm o jumătate sau o pastilă de captopril, luăm legătura cu doamna doctor. Dar, dacă se menține așa, noi sunăm la 112. Nu avem medic în permanență, iar eu, ca asistent medical, nu pot să administrez un paracetamol fără prescripția unui medic. Doamna doctor, când vine, îi consultă, dar trebuie să știe un istoric al lor. Noi avem programate 2 zile din lună, când vine doamna doctor, că îi cer un sfat, că-i zic altele. Dar nu vă pot asigura că doamna doctor poate să vină pe moment, atunci când rezidentului îi este rău. Atunci chemăm ambulanța și o duce la spital, iar când o aduce înapoi, în centru, o aduce tot ambulanța, nu trebuie să mergeți dvs. În cazul în care vreți să vorbiți cu un medic… adică, nu puteți să vă luați mâna de tot, fiindcă la spital este probabil nevoie să vă cheme să-i duceți ceva, trebuie să fie cineva din familie care să meargă acolo… E delicată treaba… trebuie să aveți pe cineva. Când i se face rău, eu sun prima dată aparținătorul, apoi cerem ajutorul împreună cu doamna doctor, pentru a fi transportată, dar la spital dvs. trebuie să vă ocupați. Trebuie să vă gândiți că, noi, dacă încheiem un contract social, la o lună de zile trebuie să veniți să-l reînnoim. La început, facem pe o lună de zile, pentru că în contract sunt niște condiții – dacă dumneaei este agitată, dacă dumneaei nu se odihnește, dacă dumneaei nu se acomodează, deși nu s-a întâmplat, fiindcă noi lucrăm și cu doamna doctor psiholog, cu doamna doctor psihiatru, deci avem medici.

Înainte s-o aduceți aici, trebuie s-o vadă, în primul și-n primul rând, doamna psiholog, care trebuie să vă dea avizul fără de care nu puteți s-o aduceți la centru. Bine, dacă o aduceți la noi și doamna doctor nu poate s-o vadă, a doua sau a treia zi puteți obține avizul. Nu există să nu i se dea aviz, dar este posibil să i se dea un tratament, pe lângă tratamentul pe care-l are. Gândiți-vă că 80% din bunicii pe care-i avem aici sunt cu demență!”.

Ideea este, pare-se, simplă: vrei, nu vrei, important e să te obișnuiești cu locul.

* ”Nu mai avem locuri, dar mai avem două locații”

După toate aceste amănunte, vine sec anunțul: ”Aici nu mai avem locuri, dar mai avem două centre aici, unul la Belmonte (hotel-pensiune la ieșirea din Piatra Neamț spre Bicaz, la Ursuleți – n.red.) și unul la Turturești, o clădire nou deschisă”.

Înainte de plecare, cu ceva insistență, mai aflăm că sunt 9 infirmiere angajate, câte 3 pe tură, la vreo 30 de ocupanți ai camerelor. Mai mulți față de cele 25 de locuri din licență.

Insistăm pentru o scurtă vizitare a centrului și să facem fotografii. Refuzul este categoric și motivat: ”Cine dorește, poate să vină, să vadă cum este. N-avem voie, este un regulament de ordine interioară”. Lăsăm parterul, unde este un televizor, o minibibliotecă, bucătăria și alte spații (probabil, o cămară), unde nu e permis accesul și urcăm la etajul I. Sunt câteva camere, cu câte 3-4 paturi, fiecare amenajată în sistem hotelier, cu televizor, un dulăpior pe hol, o baie cu duș, toaletă și chiuvetă la fiecare cameră. Femeile sunt cazate separat, în camere situate vizavi de cele ale bărbaților. Pe uși, numele fiecărui rezident. În camere, pe paturi, femeile și bărbații dorm, unii în poziții ciudate, de abandon involuntar. Cu o singură excepție, nimeni nu răspunde la salut. În camere și pe hol, sunt mochete, peste tot e curat, iar la baie par a fi toate cele necesare.

* La Belmonte, centru sub acoperire

Belmonte, clădirea cu trei etaje care adăpostește centrul/ căminul/ azilul este o pensiune, conform panoului de la intrare, de altfel singurul indiciu. La intrare, același anunț, cu programul de vizită 14.30-17.30. Nimic altceva care să informeze clar că ar fi vreun cămin pentru bătrâni. Prima intrare, laterală, este închisă. A doua, din spate, la fel, dar măcar aici scrie ”cabinet medical”, nu e doar programul afișat. Cineva ne vede prin geam și ne face semn să așteptăm. Tot o asistentă deschide și ne invită înăuntru, prin ușa ”cabinetului medical”. ”O aduceți pe bunicuță, vine doamna doctor psiholog – avem același psiholog-psihiatru și medic de familie pentru toate trei centrele – o consultă, îi dă un aviz”.

La etaj, pe un panou, sunt pozele ”bunicilor” și pe palier camerele. Tot în stil hotelier, cu 3-4 paturi și băi la fiecare cameră. ”E o fostă pensiune”, explică asistenta. Tot fără lift, ca dincolo, dar ”cu căruț, ne descurcăm noi”. Probabil că, în caz de incendiu, e un pic mai greu. În caz de nevoie, ”medicul vine la cerere, nu se plătește, intră în taxă”. Majoritatea ”bunicilor” dorm, dar, într-o cameră, o bătrână stă pe un scaun, în fața patului. Pe celelalte două paturi, sunt alte două femei. Spun că au vârste între 70 și 80 de ani, iar una ne lămurește că a fost adusă de la Bacău, de vreun an. A ajuns aici, fiindcă ”E greu când stai cu nora”.

Bătrâna de pe scaun, care spune că ar fi de vreo trei ani aici, e mai slobodă la gură: ”E ca la închisoare aici!”. Ferestrele și ușa de la balcon n-au mânere și ”Nu ne lasă să ieșim pe balcon, le e frică să nu sărim, și nici în curte nu ne lasă”. ”Nici la nuntă, peste drum”, completează femeia din Bacău. Până la urmă, bătrânele se decid că ”Este bine și frumos în centru, când vii în vizită” și ne îndrumă la celelalte două centre ale asociației ”părintelui”, dacă aici nu găsim locuri. La ieșire din cameră, asistenta zâmbește și precizează că majoritatea sunt cu demență.

La Belmonte, am găsit, nota bene!, un kinetoterapeut care, în schimbul unei taxe, vine și acordă servicii individuale bătrânilor care au nevoie, adică pentru care aparținătorul sau persoana mandatată face cerere. Câte jumătate de oră pentru fiecare solicitare, câte două ore pe zi la fiecare centru, timp de cinci zile. ”Mai fac și celor care n-au plătit taxa”, spune el, ridicând din umeri.

* Tot sub acoperire și la Turturești

Centrul de la Turturești este într-o clădire cu un etaj, fără niciun indicator sau panou. Câțiva localnici din apropiere spun că ăsta e căminul și că aici sunt primiți bătrâni din luna octombrie – după unii, din martie – după alții.

E o zi de joi, zi de administrat medicamente și de făcut baie la toți rezidenții, spune asistenta șefă. Iar vizitele sunt după ora 14. Costurile? Cam aceleași. ”Sunt 2.000 de «roni» pe lună, în afară de pampers și medicație. Sunt camere cu 2 și 3 paturi, televizor în camere, 3 mese pe zi și 2 gustări. Aici se spală lenjeriile de câte ori este nevoie. Dacă este imobilizat la pat, e hrănit la pat. Vă spun pe scurt. Spălatul se face aici, produsele de igienă se asigură aici, de către asociație: săpun, șampon, prosop, din ăștia 2.000. Oricine din familie poate vizita rezidentul, dacă doriți să o luați acasă, orice ieșire de pe ușă se face pe baza unei declarații, pentru că noi răspundem de rezidenți. Ușa este încuiată, pentru că orice bătrân dezvoltă o demență, nu înseamnă că… înseamnă că sunt persoane care pierd contactul cu realitatea. Acum nu sunt locuri, acum am aici 30 de rezidenți, dar se pot elibera. Ca să veniți să vedeți ce înseamnă, ar trebui să vă dau o listă cu tot ce înseamnă dosarul de internare, așa că luați telefonul meu, fiindcă e o zi în care nu dau informații și veniți la ora 14.30, la programul de vizită”.

Varianta oficială: ”Astea sunt treburi care interesează strict pe instituțiile statului și nu pe presă!”

O nouă vizită la pensiunea Belmonte, de data aceasta în calitate oficială, aduce o atitudine pe măsură din partea asistentei șefe, care spune că nu știe de licențe sau autorizații, dar că dna director Alexandra Pintilie, cea care se ocupă de centrele din Neamț din partea asociației, este și persoana cea care poate oferi informații. Și le oferă:

– Noi am fost în aceste centre înainte de a sta de vorbă cu dvs. Din răspunsurile pe care le-am primit de la instituția de licențiere, reiese că acest centru și cel de la Turturești nu sunt licențiate.

– Acesta de aici și cu cel de la Turturești sunt în curs de licențiere. Avem depuse toate actele, suntem în curs de autorizare. Avem nevoie de autorizarea ISU, este singurul lucru care ne împiedică, dacă pot zice așa, care ne-a înfrânat depunerea actelor. Este discuție purtată și la Agenția de Plăți și Inspecție Socială, au fost la noi în control, au verificat centrele. Noi documentele le avem pregătite pentru licențiere, asociația este acreditată. Singurul impediment care este… documentele de licențiere nu pot fi depuse fără autorizația ISU.

– Doar autorizația ISU lipsește? În răspunsul pe care l-am primit, se spune că nu aveți nici autorizația sanitar-veterinară.

– Da. Autorizații DSP și DSV sunt, pentru toate punctele de lucru. Aspectele pe care ISU le-a sesizat sunt în curs de rezolvare. Sunt depuse din nou documentele la ISU, trebuie să vină să reverifice ceea ce ne-au dat ei ca și termen de îndeplinire.

– Centrul de la Turturești funcționează din luna octombrie și aici, la pensiunea Belmonte, centrul funcționează de vreo trei ani.

– Da. Nu am reușit să obținem autorizația ISU. (Și, totuși, funcționează de 3 ani – n.red.) Depindem de un hidrant exterior, nu ni s-a aprobat debitul la apă, cei de la Apa Serv ne-au refuzat debitul la apă, ei trebuie să monteze hidrantul și au anumite scuze pentru care nu se poate monta hidrantul în fața porții noastre. Am depus actele din nou și la Apa Serv, a fost și la Apa Serv București (?!?! – n.red.) trimisă hârtie, pentru că avem nevoie de acest hidrant. Problema este în curs de rezolvare.

– Când ați primit ultimul răspuns de la Apa Serv?

– Dar nu credeți că astea sunt lucruri care interesează strict asociația, când își obține toate răspunsurile de la Apa Serv și de la toate celelalte instituții ale statului? Adică dvs. ați venit să mă întrebați un lucru și acum insistați pe licențiere.

– În răspunsul de la AJPIS spune că ”funcționarea centrelor rezidențiale pentru persoane vârstnice fără a deține licență de funcționare care atestă îndeplinirea standardelor minime de calitate oferite beneficiarilor poate pune în pericol sănătatea și siguranța persoanelor vârstnice care se află în imposibilitatea de a se apăra singure”.

– Sănătatea și siguranța, din moment ce există autorizațiile DSP, DSV în ceea ce privește pararea alimentelor și așa mai departe, nu cred că se poate pune în pericol. Au fost cei de la Ministerul Muncii în control, a fost ISU în control. Adică astea sunt treburi care interesează strict pe instituțiile statului și nu pe presă. (?!?! – n.red)

– Considerați că nu ar trebui să ne intereseze, nici în măsura în care sunt sesizări?

– Câtă vreme presa nu se implică atunci când sunt și lucruri pozitive, nu înțeleg care ar fi problema. De la o sesizare, că cineva nu este vizitat, până la o discuție despre Apa Serv nu văd legătura. Eu v-am spus că, în toată povestea asta, sunt mai mulți pași de urmat pentru obținerea autorizației ISU, care este un proces destul de anevoios. Asociația are și alte puncte de lucru care sunt licențiate și autorizate. Autorizația ISU este una standard, nu ajută cu ceva centrul, fiindcă centrul este dotat și are tot ce-i trebuie. (Fals! Potrivit normativelor, niciun centru/ cămin/ azil nu poate funcționa fără autorizație ISU, indiferent câte licențe și acreditări are – n.red.) Au fost mai multe lucruri care s-au remediat aici. În fiecare an, legislația ISU s-a schimbat, cu siguranță știți acest lucru dacă lucrați în presă. Când am terminat de pus la punct ceea ce ne-a solicitat ISU în 2018, au venit că mai avem nevoie de ceva. Și, atunci, trebuie să ne punem la punct în continuare cu aceste aspecte. Problema hidrantului nu s-a pus de la-nceput.

– Este hidrantul de la care se alimentează autospeciala care vine la intervenție în caz de incendiu. Considerați că nu este important?

– Nu am zis că nu e important. Dar nu depinde de noi dacă altă instituție a statului nu ne dă debitul, fiindcă n-are debitul necesar în zonă, iar noi trebuie să găsim o altă soluție. Și va trebui s-o găsim tot împreună cu instituțiile statului, fiindcă fiecare solicită câtă ceva și mereu trebuie să ne punem la punct în așa fel încât toate instituțiile statului să fie de acord cu desfășurarea activității.

– Și-n timpul ăsta spuneți că puteți funcționa, chiar dacă nu există licența provizorie, de un an, care permite acreditarea pe 5 ani?

– Este acreditarea pe asociație, iar licența se obține pe centru.

– În registrul electronic unic pentru furnizorii de servicii sociale, Asociația ”Acoperământul Maicii Domnului” figurează cu licență și acreditare doar pe centrul de bătrâni ”Sf. Pantelimon”, de la Ocol, nu și pe centrele de la Alexandru cel Bun și Turturești, deși acestea funcționează.

– Păi, asta vă spun: acreditarea e pe toată asociația, iar licența e doar pe centru. Funcționăm cu cele două centre, pentru că sunt depuse documentele de licențiere. Interesul nostru nu este să funcționăm fără licențiere, pentru că, dacă v-ați informat, licențierea nu este un proces atât de lung. Singurul impediment este faptul că trebuie să depui toate autorizațiile, inclusiv ISU, care autorizație ISU este mai anevoios în fiecare oraș, în fiecare județ.

– În condițiile minime ce trebuie îndeplinite este și cea referitoare la asigurarea personalului medical.

– Nu-i adevărat. Nu suntem centru medical, noi suntem centru social, asigurăm servicii sociale, nu servicii medicale. Dar noi avem personal medical: avem asistent medical pe punctul de lucru și avem contract de colaborare cu medici, cu psiholog, cu psihiatru, cu medici de familie. Dar nu mă obligă nimeni să am medic aici.

– Asistentul medical stă și noaptea?

– Există personal 24 din 24 de ore, trebuie să se asigure permanența. Dar, repet, nu suntem obligați să avem asistent medical pe centru. Avem pentru că vrem noi! Putem avea contract de colaborare cu asistent medical, dar noi avem asistent medical cu contract de muncă. Asistentele medicale de aici sunt 12 cu 24 și 24 cu 48 de ore, pe acest punct de lucru. (la Belmonte – n.red.)

– Aveți și la Turturești?

– Dvs. ce vreți, de fapt, să aflați? Ați pornit discuția de undeva și acum duceți discuția în cu totul și cu totul altă parte.

– Vă deranjează discuția?

– Nu înțeleg ce vreți să faceți. Acestea sunt informații confidențiale ale asociației, pe care eu vi le furnizez. Ce faceți dvs. mai departe cu aceste informații?

– Răspunsurile primite de la instituțiile publice arată că, atâta timp cât activitatea nu este licențiată aici și la Turturești, nu poate funcționa un astfel de centru, fiindcă pune în pericol siguranța și sănătatea beneficiarilor.

– Instituțiile au venit și au verificat aceste centre! Din moment ce s-au făcut pași mari pentru tot ce înseamnă punerea în legalitate, dacă doriți să o numiți așa, s-au obținut autorizațiile DSP, DSV, s-au depus documentele la ISU, acum depindem de un document fizic, de o autorizație. Când ne-am licențiat și pe celelalte puncte de lucru, puteam să depunem documentele pentru licențiere în momentul când depuneam documentele la ISU. Cu numărul de înregistrare de la ISU puteam să depunem și documentele la Ministerul Muncii pentru licențiere. Acum ISU și ministerul nu s-au mai pus de acord cu aceste documente și ne obligă să prezentăm autorizațiile în format fizic. Fără autorizație (ISU – n.red.), eu nu pot să depun întregul dosar pentru licențiere.

– Și dacă în această perioadă, când centrul funcționează totuși, fără autorizația ISU și fără licență, se întâmplă un incendiu?

– Avem contract de colaborare cu un serviciu extern care vine lunar și face instructajul ISU pe fiecare centru. Suntem puși la punct cu legislația în vigoare, cu măsurile de prim ajutor, cu evacuare. Și pe securitate și sănătate în muncă la fel. Avem dotare pe centru cu stingătoare, cu lămpile de ieșire, lămpi de semnalizare, avem centrală de semnalizare la fum, absolut toate sunt montate. Nu consider că punem viața în pericol cuiva, atâta timp cât nu am stat cu mâinile în sân și am așteptat licențierea sau autorizația ISU, noi tot ce trebuie facem. Noi nu dorim să funcționăm ilegal, dar trebuie să ne adaptăm. Am mai avut un punct de lucru la Almaș, unde n-am reușit să ne licențiem, fiindcă ISU ne cerea lucruri ce presupuneau să dărâmăm clădirea și s-o ridicăm din nou. Dar, pentru că noi toate clădirile le avem în chirie și trebuie să obținem mereu acordul proprietarului pentru a modifica ceva, un acord notarial, nu obținem mereu aprobare.

– Cât personal aveți angajat pe centrul de de la Belmonte, pe o tură? Și câți rezidenți, câți sunt nedeplasabili?

– Avem 25 de persoane angajate, la 60 de rezidenți, dintre care mai puțin de jumătate sunt nedeplasabili. Pe o tură avem 5 (îngrijitoare – n.red.), plus asistenta medicală, un bucătar și ajutorul de bucătar, asistenta socială, deci 9 pe o tură. Dimineața este și muncitorul de întreținere. De asta ne punem la punct. Avem și stingătoare la fiecare etaj, cum cere ISU, și la bucătărie, sunt verificate, toate au hârtiile la zi.

Acest dialog cu dna Alexandra Pintilie relevă un aspect foarte important: că se poate funcționa 3 (trei!) ani fără licență, dacă serviciul prestat are căutare. Iar autoritățile, probabil conștiente că statul nu are posibilitatea să rezolve lucrurile, sunt mai permisive. Cei de la ISU, structură militarizată, care a primit în plin lovitura după tragedia de la Colectiv, au ajuns un fel de sperietoare, pentru că vor să fie respectate reguli simple. De exemplu, în caz de incendiu, într-o clădire cu 3 etaje, în care sunt cazați 60 de bătrâni, femei și bărbați, mulți dintre ei cu boli grave, unii fără posibilitatea de a se mișca singuri, să existe condiții sigure și rapide de evacuare.

Cristina IORDACHE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.