Țiganii – această pată de culoare pe tabloul Târgului

pietricica turism

În Târgu Neamț, au fost țigani… de când lumea. Nu dintotdeauna, însă, au creat atâtea probleme, cum fac din ’90 încoace. Rămâne elocvent în acest sens episodul de anul trecut, când s-au luat la bătaie devastând centrul orașului și făcând din Târgu Neamț titlu de Breaking News, pe toate posturile. Altfel, Târgul e liniștit, fără scandaluri de amploare, poate când și când să mai zdruncine ceva tihna și tabieturile comunității – ba un jaf cu bătaie la o casă de consilier, ba o crimă ca de la tată la fiu… În general, însă, scandalurile au la bază țigani. Și nici măcar nu-s toți ai Târgului, ci, mai degrabă, migratori din Vânători-Neamț.

Totuși, istoria țiganilor se duce mult înapoi în cazul orășelului de la poalele Cetății. Poate a contribuit la asta și faptul că atâta amar de vreme țiganii au fost robi, iar zona Târgului abundă în lăcașuri bisericești, unde era nevoie de mulți care să muncească.

* Țiganii de ieri…

Profesorul Emanuel Bălan, directorul adjunct al liceului ”Vasile Conta”, explică: ”Țiganii au reprezentat, cel puțin la nivelul secolului al XX-lea, a doua minoritate, ca număr de persoane, după evreii. Prima atestare a țiganilor în zona Neamțului este într-un documente de la Alexandru cel Bun, din 8 iulie 1428, în care Mănăstirea Bistrița primește 31 sălașe de țigani, 12 bordeie de tătari și niște bulgari. Catagrafia din 1774 dădea câteva zeci de țigani pentru zona Romanului. Doar Romanul, ca târg, avea 20 de țigani, în timp ce, la Târgu Neamț, erau 9. O altă catagrafie care-i menționează pe țigani este cea din 1831-1832: la Roman erau înregistrați 195 țigani, iar la Târgu Neamț 76 de suflete. Un document, din 11 noiembrie 1842, atestă pe moșia Rădeni, din ținutul Neamțului, moșie a lui Iorga Sturza, existența a 28 de țigani, conduși de starostele Vasile Bergău. Iar dintr-un alt document, din 26 iunie 1844, aflăm că țiganul Ioan sin Cârlan, de meserie bucătar și scripcar, slujea la paharnicul Merișăscu din târgul Piatra”.

După Marea Unire, în 1923, potrivit datelor din lucrarea ”Minorităţile naţionale din România – 1918-1925”, coordonată de I. Scurtu şi L. Boar, în Neamț și Roman trăiau aproximativ 200 de țigani. Recensământul din 1930 spune că, în județul Roman, trăiau 2,4% țigani (raportat la populația de 151.550 de locuitori), pe când, în județul Neamț, numărul acestora era de câteva sute, adică 0,8%.

În 1942, 99 de țigani din județul Neamț și 49 din județul Roman au fost evacuați în Transnistria. Sursele arhiviste sunt destul de sărace în privința deportării țiganilor nomazi. Se știe că operațiunea a început pe 1 iunie 1942, în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 1051 din 24 mai 1942, prin concentrarea țiganilor nomazi în reședințele de județ. Totuși, încă din anul anterior, prin Regulamentul 36 al serviciului polițienesc pe teritoriul rural, se impuseseră sarcini speciale în privința țiganilor nomazi. Mai ales pentru supravegherea și controlul lor permanent, cu evidența numerică pe șatre, verificarea averilor, urmărirea deplasărilor și stabilirea traseelor etc. (cf. ”Monitorul Oficial”, nr. 166, p. I, din 16 iulie 1941).

O adresă, nr. 25667 din 16 octombrie 1942, a Inspectoratului Regional de Poliție Iași arată cum se desfășura evacuarea țiganilor concentrați la Piatra Neamț:

În ziua de 9 septembrie a.c., s-au strâns țiganii, în număr de 99, ce urmau să fie evacuați, și au fost trimiși sub pază într-un lagăr special improvizat, precedându-se la inventarierea averii mobile și imobile. Această avere s-a predat cu procese-verbale în custodia Oficiului local de Românizare.

În ziua de 13 septembrie a.c., s-a făcut predarea țiganilor din Piatra Neamț și Târgu Neamț, Legiunii de Jandarmi Neamț. Cum majoritatea nu aveau hrană și nici bani cu ce să și-o procure, Legiunea de Jandarmi Neamț, în conformitate cu ordinele primite, a dat fiecărui țigan câte 5 porții de pâine pentru 5 zile”.

La Roman, situația a fost similară:

În ziua de 13 septembrie a.c., organele polițienești împreună cu delegații Oficiului Național de Românizare au adunat toți țiganii ce aveau să fie evacuați în Transnistria, întocmindu-li-se inventariile de bunurile mobile și imobile, care, cu procese-verbale, au fost predate Oficiului Național de Românizare din acea localitate. În total, au fost evacuați în Transnistria un număr de 49 țigani”.

După război, regimul comunist i-a considerat pe țigani elemente străine, care trebuiau să devină românești, cultura lor fiind considerată a subdezvoltării și sărăciei. În 1966, la nivel de județ, numărul acestora era de 239. Politica de asimilare a continuat, în anii ’60, prin politici de izolare și asimilare. Această asimilare a fost și benefică, contribuind la supraviețuirea etniei, prin sedentarizare și muncă forțată. Ultimul deceniu comunist a însemnat, pentru țigani, un regres social, la marginalizare și sărăcie, mulți alegând activitățile ilicite. După 1989, numărul țiganilor a crescut, în 1992, la nivel de județ, fiind înregistrați 3.859, pentru ca, în 2011, să fie 6.703 de țigani. Dintre aceștia, 903 trăiau în Piatra Neamț, adică 1,16%, 224 la Bicaz, adică 3, 42%, 387 la Roznov, adică 4,78% și 353 la Târgu Neamț, adică 1,77%. Comune cu un procent mare de populație țigănească sunt: Văleni, cu 25,35% țigani, adică 339 din totalul de 1.337 de locuitori. Pe locul al II-lea, este Bahna, cu 487 țigani, adică 14% din 3.071 de locuitori, și Crăcăoani, cu 12,6%, adică 487 țigani din 3.849 de locuitori”, declară prof. Emanuel Bălan.

* … și de azi

Potrivit datelor furnizate de Primăria Târgu Neamț, sunt numai 347 țigani în oraș, adică 1,82% din populație. Neoficial, însă, se apropie de 700. Iar din cei 377 de beneficiari de ajutor social, 272 sunt țigani.

Viceprimarul Vasile Apopei susține că toți cei apți de muncă sunt scoși la igienizarea malurilor Ozanei. Și, de curând, s-a derulat un parteneriat cu AJOFM, pentru bursa locurilor de muncă. ”Până acum, cei care se prezentau la aceste burse puteau refuza de trei ori și, după aceea, li se tăia ajutorul social. Acum, dacă refuză o singură dată un loc de muncă, își pierd ajutorul social. Așteptăm ca AJOFM să ne comunice câți dintre rromii care s-au prezentat la ultima bursă au refuzat un loc de muncă. Marea noastră problemă sunt rromii din comuna Vânători-Neamț, care vin și cerșesc pe raza orașului. Noi avem permanent acțiuni cu Poliția Locală, îi prindem, îi ducem la Vânători. Acolo sunt amendați, amenzile încarcă bugetul local, pentru că nu sunt plătite, iar ei se întorc la cerșit. Este un cerc vicios”, declară viceprimarul Apopei.

Primăria Târgu Neamț a tot încercat diferite metode de a-i integra pe țigani, începând de la proiecte precum ”Meșteșugitul e mișto” (proiect din 2012, în care primăria le-a dat țiganilor tablă de aluminiu din care ei au făcut tigăi, cazane și ibrice) până la cel derulat în prezent de Direcția de Asistență Socială, prin care se încearcă reducerea violenței în familie.

Cu toții ne dorim să-i integrăm în comunitate, în societate, să-și ducă la școală copiii și să nu mai profite de ajutorul social, pentru că va veni vremea când nu vor mai primi acest ajutor social”, spune primarul Daniel Harpa. ”Intenția mea e să previn lenea în rândul lor. Am investit 250.000 de lei în școala de la Humulești, unde învață și elevi de etnie rromă, pentru a veni și în sprijinul lor. Ne dorim să-i educăm și să participe la activități educative. Per total, nu consider că rromii din orașul nostru sunt o mare problemă a comunității, așa cum este în alte orașe din România, dar nici nu voi tolera ca unii dintre ei să ne strice imaginea orașului sau să creeze probleme de ordin social”.

Ciprian Traian STURZU

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.