28 de ani de la înfiinţarea Rugby Club Venus Piatra Neamţ: „Marele nostru of este lipsa unui teren de antrenament”

* dialog cu profesorul Eusebiu Popa, fondator şi preşedinte executiv al Rugby Club Venus RIFIL Piatra Neamţ

Pe 15 noiembrie 1991 se înfiinţa la Piatra Neamţ clubul Rugby Club Venus. 28 de ani mai târziu, gruparea este una dintre cele mai prestigioase la nivel naţional, din acest sport, la care se adaugă şi faptul că, în mai 1996, la acest club s-a înfiinţat prima echipă de rugby feminin. De altfel, această decizie i-a adus profesorului Eusebiu Popa, fondatorul clubului, cele mai mari satisfacţii, prin sarabanda de trofee obţinute, în ultimii ani, de junioarele clubului, numite “Mâtzele Negre”. Un dialog scurt – mult prea scurt! – cu profesorul Eusebiu Popa readuce în memorie o parte dintre momentele cele mai importante din istoria de 28 de ani a Rugby Club Venus Piatra Neamţ.

– Ce înseamnă pentru dv., ca fondator al acestui club, fără de care probabil că nu s-ar fi ajuns la această frumoasă vârstă, împlinirea a 28 de ani de la înfiinţarea Rugby Club Venus Piatra Neamţ?

Eusebiu Popa: Pentru mine rugby-ul înseamnă foarte mult. Nu aş vrea să spun vorbe mari, dar înseamnă chiar totul. Se împlinesc 28 de ani de la înfiinţarea Rugby Club Venus RIFIL Piatra Neamţ, perioadă în care s-au cristalizat cele cinci devize de care pomenesc de fiecare dată: pasiune, sacrificiu dus la extrem, disciplină, spirit de echipă şi integritate. Sper să mai pot continua până ce vom sărbători 30-40 de ani de la înfiinţare. Dar totul depinde de starea mea de sănătate! Au fost mult-multe bucurii, au fost şi necazuri, dar acest sport minunat, care este rugby-ul, te formează şi îţi educă spiritul de luptător. Ai căzut, te ridici! După placaj, te ridici şi continui lupta pe teren!

– Cum au fost începuturile?

Eusebiu Popa: Începuturile a fost grele. Primii doi ani şi jumătate am activat pe lângă Fundaţia pentru Tineret. Ţin minte că am ţinut primul antrenament pe platoul de la Cercul Gospodinelor. Aveam doar o minge de plastic, dar la acţiunea respectivă au participat 30 de copii. Ulterior, ne-am mutat în ştrand. Chiar imediat, în aprilie 1992, am participat şi la prima noastră competiţie. Am ocupat locul 5, din 8 echipe participante, la Memorialul “Bebe Boboc”. În echipă erau copii de la Şcolile Generale Nr. 3, 4 şi 12. Apoi am fost ajutaţi foarte mult de un om deosebit, aflat în conducerea clubului Juventus Bucureşti, Costel Popovici, care ne-a oferit echipament şi mingi. În mai 1996, am înfiinţat prima echipă de rugby feminin din ţară. Primul meci oficial a fost în 1997, pe stadionul ITA. A fost plin de curioşi, veniţi să vadă rugby feminin.

– Cum trăiţi prezentul?

Eusebiu Popa: Din păcate, acum totul depinde de starea mea de sănătate. Marea problemă este un diabet rebel, care mi-a atacat picioarele. Cu toate acestea, activitatea se derulează în continuare. „Mâtzele Negre” participă acum la Turneul Regional de Minirugby Moldova-Nord. Vârsta maximă admisă este 14 ani şi jucăm doar contra unor echipe de băieţi. Rezultatele noastre din ultimii ani vorbesc de la sine. Ar fi dificil să enumerăm toate trofeele câştigate! În perioada următoare, îmi propun să formez şi o grupă de fete, în vârstă de maxim 10 ani, pentru a asigura schimbul de mâine al „Mâtzelor Negre”. Cel mai important, încerc să insuflu fetelor cele cinci devize ale noastre: pasiune, sacrificiu dus la extrem, disciplină, spirit de echipă şi integritate.

– Cum se întrevede viitorul?

Eusebiu Popa: După cum spuneam, activitatea va continua cât îmi permite starea de sănătate. Vom participa la majoritatea turneelor la care vom fi invitaţi, vom merge, în continuare, la Turneul Regional de Minirugby Moldova-Nord. Eu sper doar ca măcar 2-3 dintre fetele actuale să calce pe urmele Irinei Hârjete, Loredanei Juncănariu sau Georgianei Gabur, fostele mele eleve, care au ajuns în echipa naţională de rugby feminin a României, „ghindele”, cum sunt supranumite. Cele trei jucătoare au fost descoperite şi formate de mine şi au ajuns să joace la cel mai înalt nivel.

– Care au fost cele mai frumoase momente din aceşti 28 de ani?

Eusebiu Popa: Au fost foarte multe astfel de momente şi ar fi dificil să le rememorăm pe toate. Totuşi, au rămas în memorie o parte dintre trofeele cele mai importante pe care le-am obţinut de-a lungul anilor. În anul 2000, de pildă, am câştigat locul 3 la Heineken Rugby Sevens, competiţie derulată la Amsterdam (Olanda). În sezonul 2005/2006, am reuşit cucerirea titlului naţional la rugby feminin, la senioare. După acel sezon, în 2006, la Limoges (Franţa), cu echipa naţională feminină, am câştigat Grupa B valorică şi am reuşit promovarea. În acelaşi an 2006, de data aceasta cu formaţia Venus, am obţinut locul întâi la un turneu de rugby în 10 la Gent (Belgia). În 2013, am cucerit locul 3 la Campionatul Naţional de Junioare, după numai 6 luni de antrenament. Doi ani mai târziu, în 2015, am participat la United World Games, la Klagenfurt (Germania) şi am obţinut tot locul al treilea. În plus, poate cel mai frumos lucru din ultimii ani, cam din 2017 încoace, este formarea acestei echipe, a acestui brand al „Mâtzelor Negre”. Fără falsă modestie, această echipă nu are adversar la competiţiile de fete! De altfel statisticile confirmă ceea ce spun, întrucât de la toate competiţiile revenim doar cu locul întâi.

– Au fost şi momente neplăcute de-a lungul celor 28 de ani?

Eusebiu Popa: Nu aş vrea să-mi reamintesc astfel de momente. Ceea ce doresc cel mai mult este să continuăm activitatea acestei echipe. Marele nostru of este lipsa unui teren de antrenament. Nu avem un loc al nostru, pentru a ne desfăşura pregătirea. E o constantă nefericită a tuturor celor 28 de ani. Am început la Cercul Gospodinelor, apoi am mers în Ştrand, la Melana, la Târgu Neamţ, la Roznov, iar acum la Bodeşti şi la Dumbrava Roşie. Aproape niciodată la Piatra Neamţ, deşi numele oraşului este în titulatura echipei! Dincolo de aceasta, trebuie să folosim microbuzul pentru a aduna jucătoarele, deplasarea de dinainte şi de după antrenament durând deseori mai mult decât antrenamentul în sine!

– Cine v-a susţinut de-a lungul anilor?

Eusebiu Popa: Aş vrea să mulţumesc în primul rând tuturor jucătorilor şi jucătoarelor care au trecut pe la acest club. De asemenea, vreau să adresez mulţumiri părinţilor, profesorilor de educaţie fizică şi conducerilor unităţilor de învăţământ, care au fost alături de noi de-a lungul celor 28 de ani. Mulţumiri speciale merg spre doctoriţa Letiţia Damoc, care a fost o vreme medicul clubului nostru. De asemenea, cum am spus şi cu alte prilejuri, adresez mulţumiri şi unei personae speciale, care a avut grijă de sănătatea mea în ultimii 10 ani, dar care preferă să rămână anonimă. De asemenea, vreau să mulţumesc sponsorilor şi partenerilor noştri actuali: RIFIL – doamna Valerica Leonte, Asociaţia Culiţă Tărâţă – domnul Mihai Tărâţă, Dinamic 92 – doamna Elena Tofan şi domnul Viorel Tofan, TEMAD Braşov – domnul Florin Madar, Cibibon, Compastru, Servascom şi Promo Top Iaşi. Nu aş vrea să închei înainte de a reaminti primii noştri sponsori – Mihai Muraru şi Costel Diaconu – şi de a mulţumi tuturor celor care au fost alături de noi, lista fiind extrem de lungă.

A consemnat M. CONSTANTINESCU