Tradiția Sfântului Călător Spiridon

Sfântul Spiridon este cunoscut ca ”sfântul călător”, deoarece papucii săi de mătase se uzează în fiecare an și sunt înlocuiți la praznicul său, pe 12 decembrie. În prezent, moaștele Sfântului se află într-o biserică din insula Corfu, al cărei patron este. Făcător de miracole încă din timpul vieții, Sfântul Spiridon este unul dintre cei mai cunoscuți și populari sfinți creștini. Numele său, tradus din greacă, înseamnă ”coșuleț”.

* Viața Sfântului Spiridon

Sfântul Spiridon Făcătorul de minuni s-a născut în jurul anului 270 d.H., în Askia, Cipru. Decesul prematur al soției l-a determinat să îmbrace rasa călugărească. A participat la Primul Sinod de la Niceea, din 325, unde l-a cunoscut pe Sfântul Ierarh Nicolae, cu care a legat o prietenie trainică.

În popor, se povestește un miracol al Sfântului Spiridon. Astfel, mergând la Sfântul Sobor cel Dintâi de la Niceea și înnoptând la un han, pizmașii arieni au tăiat capetele celor doi cai ai sfântului. ”Făcându-se ziuă și văzând sluga lui caii morți, i-a spus Sfântului Spiridon. Iar el, nădăjduind spre Dumnezeu, a poruncit slugii ca să puie capetele tăiate ale cailor la trupurile lor. Și sluga, făcând degrabă cele ce i se poruncise, a lipit capul calului celui alb din greșeală la cel negru și al celui negru la cel alb. Îndată au înviat caii și au stat pe picioarele lor”.

* Sfântul Spiridon călătorul

Spre deosebire de alte sfinte moaște ale sfinților, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă. Tradiția creștină amintește că sfântul se deplasează la cei care îi cer ajutorul cu credință și cu lacrimi, realizând numeroase miracole. De aceea, multe spitale îi poartă numele și au în incintă o Biserică purtând hramul Sfântului Spiridon. În fiecare an, pe 12 decembrie, preoții din Biserica din Corfu împlinesc ritualul și schimbă veșmintele şi papuceii cu unele noi, din mătase, iar hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor şi bisericilor creștin-ortodoxe din întreaga lume.

Sfântul Spiridon este respectat de femei, pentru a nu face vreo ”minune” în sens negativ, schimbând lucrurile lor din bune în rele. Uneori, este considerat unul dintre Filipi.

Sfântul Spiridon a fost de meserie ciubotar și, de aceea, e considerat patronul ciubotarilor, dar și al tăbăcarilor, al cojocarilor. Se crede că sfântul, lucrând, s-a înțepat cu sula în ochi și, de atunci, el veghează asupra lumii, spre a prinde dacă cineva lucrează în această zi, ca să-l înțepe.

Ca să îmblânzească mânia sfântului, oamenii – dar mai ales cizmarii – îl prăznuiesc cu mare evlavie, făcând jocuri și petreceri.

* Credințe populare despre Sfântul Spiridon

Prin satele străbunicilor noștri, se spunea că Sfântul Spiridon ”poartă toate boalele”, iar ziua sa era ținută pentru ca vitele și oamenii să fie feriți de boli.

Țăranii nu înjugau vitele, considerând că e periculos. Iar ziua se ținea și pentru cai.

Bătrânii le spuneau celor tineri că sfântul îi pocește și-i schimonosește pe cei care nu-i respectă sărbătoarea. ”Celor care au lucrat în această zi le-au luat lupii vitele”.

Se ținea și pentru a-i feri pe oameni de fiarele sălbatice în timpul călătoriilor, scria etnologul T. Speranția.

Mulți țărani găseau motive să țină ziua spunând că Sfântul Spiridon aduce pagube în casă, e rău de înec sau că e rău pentru cădere din pomi.

Circulau tot felul de superstiții despre oameni care au lucrat în ziua lui Spiridon, iar apoi au fost izbiți de boale grele. Despre un om care a pornit moara în ziua sfântului se spunea că a fost măcinat de pietrele morii.

* Credințe și superstiții despre papuci

Având legătură directă cu patronul cizmarilor, Sfântul Spiridon, în lumea fantastică a sărbătorilor de altădată circulau tot felul de superstiții, credințe, care se refereau la ciubote și papuci.

Se spunea că, ”de urlă câinele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că acesta se oprește îndată de urlat”.

Femeile spuneau ”să nu bați cu papucul pe copii, că-i rău de durere de cap”.

O mulțime de credințe aveau legătură cu papucii. Etnologii au descoperit că, printre darurile oferite de amanți sau de soți, se numărau papucii. Papucul era considerat un obiect prezent în diferite acte de magie erotică și premaritală.

Dacă mireasa oferea mirelui să mănânce stafide purtate în papuci în ziua cununiei, el avea să fie blând cu soția sa toată viața.

Se spunea că numărul de fire de mac puse de mireasă în papucul drept, în ziua cununiei, prorocește numărul de copii pe care aceasta îi va avea.

”Când te sui pe pat și cade papucul pe dos e semn că va intra unul dintre neamuri în curte”.

Pentru a afla de unde va fi viitorul mire, fata arunca un papuc sau o ciubotă peste casă. Exista credința că mirele va sosi din acea parte a satului înspre care era îndreptat vârful papucului.

La cununie, ginerelui i se băga un briceag în buzunar, ca să nu-l doară măselele, iar mireasa încerca să-l calce pe picior, ca să-l ”aibă sub papuc”. Ginerică avea, însă, grijă să nu fie călcat.

* Hramuri de Sfântul Spiridon

Biserica din Tașca este una dintre puținele care poartă hramul Sfântului Spiridon și se află pe o ridicătură de munte din satul Tașca. Urcarea se face greu, dar, odată ajunși în curtea bisericii, se dezvăluie frumoasa Vale a Secului, Muntele Floarea și Masivul Hășmașul Mare. Prima biserică din Tașca a fost construită din lemn, în anul 1864, dar a ars în 1912. Din 1914, au început lucrările de construcție la biserica nouă, care a fost sfințită pe 14 iunie 1925, de PS Grigorie Leu Botoșăneanu, vicarul Mitropoliei din Iași.

Biserica ”Sf. Spiridon” din Târgu Neamț este un alt lăcaș care îmbracă straie de sărbătoare de praznicul Sfântului Ierarh Spiridon. Este și biserica cimitirului orașului Târgu Neamț. Lăcașul e relativ nou, construit prin grija și osteneala părintelui Gheorghe Vrăjitoru, între anii 1992 și 2003. A fost sfințită în septembrie 2004, de ÎPS Daniel, la vremea aceea Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Biserica ”Sf. Ierarhi Spiridon și Nectarie” domină cu silueta ei albă curtea Spitalului Județean Neamț. Este un spațiu binecuvântat al tămăduirii sufletești și trupești pentru bolnavii internați aici, prin mijlocirea și ajutorul Sfântului Ierarh Spiridon făcătorul de minuni și a Sfântului Nectarie de Eghina. Lucrările la biserică au debutat în iulie 1995, iar sfințirea s-a făcut pe 9 mai 2010, slujba fiind oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. A intrat în tradiția bisericii organizarea de mese pentru săraci, în special sâmbăta, după slujbele de pomenire a celor adormiți.