– Domnule primar, cum ați ajuns să candidați la funcția pe care o dețineți în comuna Borca?
– Recunosc, în prima fază, nu am fost încântat. Spun asta, pentru că aveam alte preocupări și chiar nu aveam habar de ce înseamnă administrație publică locală. Nu că acum aș fi as, însă, atunci, în prima fază, nu am fost de acord. Apoi, eu am fost un susținător înrăit al prof. Vasile Aleca, fost primar, care a afirmat în 2008 că este ultimul mandat și o să fie altcineva candidat. Din păcate, nu și-a mai respectat promisiunea și m-am decis să fiu candidatul USL. Au urmat fel de fel de întâlniri, ședințe, ca, în final, cu trei săptămâni înainte de a-mi depune candidatura, la o ședință la Bicaz, să mi se spună că, în urma sondajelor, rezultatele cele mai bune le avea Vasile Aleca. Am fost dezamăgit, puteau să spună lucrul acesta de când începuseră discuțiile. Atunci a venit de la UNPR Constantin Sandu. Firește, conducerile PSD și PNL și-au dat demisiile și am trecut toți la UNPR. Am câștigat alegerile și am ajuns primar. Numai că, în ziua alegerilor, au fost cele mai grave inundații care au avut loc la nivel de comună.
– Au fost pagube mari?
– Pagubele au fost uriașe! Bătrânii spuneau că, în cel puțin 70 de ani, nu a fost niciodată ca în 2012! Nici în anul 1970 nu au fost inundații ca în 2012! La banii de atunci, pagubele au fost evaluate la 37 de miliarde lei vechi, doar pe UAT. Iar pagubele la oameni au fost rezolvate tot de primărie, deși nu a fost făcută o evaluare clară. Dar, în momentul când îți intră viitura în casă, cu balast, nu înseamnă să înlături din locuință doar ce a intrat și gata, s-a terminat. Este compromisă toată casa! Pagubele cele mai mari au 
fost în satele Pârâul Pântei, Soci și Sabasa. Au fost 78 de locuințe afectate de inundații, cam cât un sat mai mic. Dacă viitura avea loc noaptea, erau pierderi de vieți omenești! Norocul a fost că inundațiile au avut loc ziua, iar lumea s-a ferit din calea dezastrului. Am și eu o vârstă și aici am trăit. Astfel de evenimente nu au fost până atunci. Necazuuri și probleme creau pârâurile Sabasa și Borca, ape care ieșeau din matcă și inundau.
Torenții, marea problemă
– Ați mai avut necazuri cu torenții…
– Da, iar acum toate necazurile sunt create de torenții montani. Din păcate, nu am reușit să obțin fonduri nici măcar pentru un torent. Nu am reușit să casez niște lucrări efectuate în anul 1962, care figurează ca investiții la Ocolul Silvc. Am adus un proiectant și a găsit câteva urme de la fostele baraje de retenție din beton. Am fost întrebat ce e cu ele, acestea figurând ca investiții ale Romsilva, la Ministerul de Finanțe. Problema este că terenul este în domeniul public al comunei. Am insistat la București să modifice Legea Apelor, ca torenții montani să fie preluați de Apele Române, pentru că ei provin din fond forestier, intră prin domeniul public al comunei, apoi pe proprietățile oamenilor. Apa este a Apelor Române. Și doar primăria răspunde de toate necazurile. Conform Legii Apelor, torentul montan trebuie să aibă peste 5 km lungime și o arie de desfășurare de 10 hectare. Ca un torent care să aibă 5 km lungime, ne trebuie un vârf de 7.000 m. În aceste condiții, în continuare se va arunca vina de la unul la altul. Apele la primărie, primăria la Ocolul Silvic și tot așa…
– La viitura din 2018, cine a fost lângă dvs., lângă populație?
– Norocul nostru, legat de diminuarea pagubelor, a fost că am avut firma care lucra la digul de apărare la Soci. Este vorba de firma Lescaci, care a intervenit cu utilaje de mare capacitate în albie, pe toată perioada nefastă. Doar așa am reușit să dirijăm apele pârâurilor și torenților spre râul Bistrița. Dacă nu era această firmă, era dezastru! Aveam satul Borca inundat tot, dar și o parte din Poiana Sabasei. Fără exagerare, aveam cel puțin 200 de locuințe inundate, dacă nu și distruse! Din ce s-a văzut, debitul pârâului Borca a fost unul istoric. La o albie îngustă, ca a pârâului Borca, 40-50m/sec este un debit enorm! Atât avea Bistrița în zona Bicaz, înainte de construirea barajului. Am intervenit imediat, iar unii și-au dat seama de eforturile pe care le-am depus și care au dus la salvarea a ce se putea salva. Alții, care au stat pe malul apei, au comentat în fel și chip, cum că ar fi trebuit să mă bag, ca primar, în apă și să opresc viitura.
De la județ, am primit doar vizite… Știți, am primit în vizită și premier, și vicepremier, și-au făcut cruce, și-au dat seama de eforturile pe care le-am depus, pentru că am salvat ce s-a putut salva, dar cu atâta am rămas. La toate rundele de inundații – 2012, 2013, 2015, 2017, 2018 -, singurul an în care am primit bani a fost 2018, respectiv 11 miliarde lei vechi. Am primit aceste sume din cauza distrugerii podurilor. Altfel, nu se încumeta să ne ajute nimeni.
– Locuitorii ce spun?
– Nemulțumiri sunt și în rândul populației, pentru că viitura le-a luat terenurile cu totul. Nu mai au terenuri. Au fost puși în posesie în zona respectivă, iar viitura le-a luat 3.000-4.000 mp de teren. Practic, respectivele suprafețe nu mai există. Acum este albia pârâului. Am făcut demersuri către Instituția Prefectului, pentru că Apele Române intervin doar acolo unde există pericolul care ține de răspunderea celor de acolo. De regulă, locuințe. Dreptul la proprietate cine îl mai dă, dacă nu mai este terenul?
Semnătura primarului, ca beneficiar
– Despre investițiile din comună, ce ne puteți spune?
– Investițional, am afirmat că Borca a fost frustrată de fiecare dată, lucru care se întâmplă în continuare.
– Și acum?…
– Acum avem proiecte în derulare. Nu s-au plătit ultimele facturi și se verifică lucrările făcute. Dar este delicată situația.
– De ce?
– Pentru că nu avem constructori, sunt din ce în ce mai puțini din cauza lipsei forței de muncă. Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrările nu au avut ritmul pe care l-aș fi dorit. Cu toate acestea, constructorii sunt în grafic cu lucrările, așa încât nu pot forța lucrurile. Deși, în anul 2019, s-au plătit foarte bine, atât pe Ministerul Dezvoltării – în 10 zile, cât și pe AFIR. După ce se verificau lucrările, virau banii.
– La recepția investiției, semnați și dvs., în calitate de beneficiar…
– Așa este. Există un risc și îți asumi responsabilitatea. Dar, atât timp cât ai semnăturile dirigintelui de șantier, care este specialist, și îți urmărești interesele tale, ca beneficiar, nu este un risc. Aproape la toate investițiile, de fiecare dată, a căzut pe eșantion la control. Au venit și de la București, și de la Iași, iar pe mine mă bucură acest lucru. Din moment ce ei nu constată că sunt neregului, peste ani o să dorm liniștit și nu o să mă întrebe cineva de ce a luat apa podul.
Colaborare excelentă cu viceprimarul și salariații primăriei
– Privind la ce s-a făcut în mandatul dvs., v-ați făcut o evaluare?
– Eu, ca om, dacă fac o analiză la ceea ce am realizat, sunt mulțumit. Desigur, nu am niciun proiect pe care l-am realizat și să-mi pară rău că l-am făcut. Sunt lucruri trainice, bune.
– Cum a decurs colaborarea cu salariații primăriei, cu instituțiile locale, cu oamenii din sate?
– A fost o colaborare foarte bună, mai ales cu domnul viceprimar. De foarte multe ori ne înlocuim, iar la noi, după cum toată lumea vede, ușa este deschisă în permanență și stăm amândoi în același birou. Nu avem secrete. Ne-am propus să terminăm acest mandat cu demnitate și cu fruntea sus. Nu îmi este rușine de ce am făcut în toată perioada asta, de când sunt primar. La primărie, avem un colectiv bun, pe care l-am întinerit un pic. Și nu prin angajarea rudelor, de care sunt acuzat…! La ora asta, la începutul anului 2020, nu am o rudă în Primăria Borca! La fel, m-am înțeles și cu majoritatea oamenilor din comună.
– Vreun regret?
– Regret și îmi pare rău că, în acești opt ani de mandat, nu am reușit două proiecte. Unul dintre ele este modernizarea Liceului ”Mihail Sadoveanu”, unitate care are o istorie și un renume în județul Neamț. Din păcate, nu am găsit înțelegere. Situația a fost destul de delicată, pentru că, în incinta liceului, sunt două clădiri monument, care împiedică și dublează, dacă nu triplează valoare investiției. Dorința mea era ca actul de învățământ să se desfășoare doar dimineața. Ar fi însemnat un control foarte bun asupra elevilor, dar și a profesorilor.
– Dezamăgiri legate de transportul elevilor?
– Cu o singură excepție, în prima zi de școală, în rest, în tot semestrul I, atât eu, cât și domnul viceprimar, am adus copiii la școală din cătunul Pârâul Ungurului și din satul Pârâul Cârjei. Și i-am dus și acasă.
– Ați imputa vreunei instituții județene sau naționale această situație?
– Multora. Gândiți-vă că avem 1.100 de elevi în sistemul educațional din comună. Dar, până a le imputa eu, o să mă trezesc că am făcut ceva ilegal, transportând copiii la școală și, de la școală, acasă. Asta pentru că nu avem voie să transportăm copiii. Dar este legal să meargă copiii la școală, pe jos, câte 11 km?
Eu, însă, îmi asum acest risc. Ca adult, nu aș avea curajul să plec la ora 6 dimineața, pe întuneric, de la Pârâul Ungurului, să vin pe jos 11 sau 7 km până la școală. Ca să nu mai spun de mersul spre casă. Am văzut la ce riscuri se expun niște copii cu vârste între 5 și 13 ani, ca să învețe carte. Noi nu avem probleme cu viscolul, pentru că acesta se manifestă doar pe crestele montane.
– Cum a fost sprijinul județului?
– Zero.
APIA mai vrea 16 miliarde lei vechi
– Mai aveați o nemulțumire…
– Da, cea a drumului județean Sabasa – Mălini. Licitația este finalizată, este desemnat câștigătorul, s-a finalizat contestația la DNA, s-a dat soluție și acolo și nu am înțeles – și nici nu o să înțeleg decât ce am eu în cap! – care e motivul pentru care, în cazul acestui drum nu a fost predat amplasamentul pentru efectuarea lucrărilor! Și este ianuarie! Asta nu o pot înțelege, mai ales că este contract cu Ministerul Dezvoltării, pentru finanțarea lucrării. Din diverse surse, am înțeles că nu se va face acest drum cât timp la Consiliul Județean va fi președinte cine este acum.
– Cel mai delicat moment?
– Hotărârea Curții de Apel Bacău, prin care comuna Borca a trebuit să dea înapoi banii la APIA, aferentă subvenției din anul 2010. Am dat înapoi 1.927.000 lei (19 miliarde lei vechi) și ne trezim, în 2018, cu un titlu executoriu emis de APIA către Finanțe, accesorii – penalități, dobânzi în valoare de 16,4 miliarde lei vechi.
– Nu ați atacat mai departe?
– Le-am atacat, le-am tot lungit cu procesele, iar la ora asta, din noiembrie 2019, nu mai avem nicio cale de atac. Aștept să ne blocheze conturile. Vă dați seama la ce pericole suntem expuși? Avem proiecte în derulare, pe fonduri europene, iar atât timp cât în certificatul fiscal îți apare datorii, riști să dai banii înapoi. Am trimis o adresă către Ministerul Finanțelor, în care m-am legat de O.G. 6, prin care să ni se scadă accesoriile. Au dat o altă ordonanță, 67, prin care spun că accesoriile datorate pe fonduri europene nu beneficiază de scutire, de Ordonanța 6. Am vrut să mai deschid un proces, dar mi s-a spus foarte clar că nu are rost. Ordonanța 67/2019 spune că ”accesoriile aferente unor obligații bugetare principale, reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin din bugetul Uniunii Europene, nu se amână de la plată și nu se anulează dacă este instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu, în vederea recuperării, trebuie să vireze de la bugetul UE conform legii”. În acest caz, principalul vinovat îl văd ca fiind APIA, pentru că a dat banii la Borca în urma unor verificări. Apoi, a fost un denunț. Și de ce să nu plătesc penalizări de la data finalizării procesului? Este și neînceperea urmării penale dată de DNA, pentru modul cum au fost cheltuiți banii.
– O fi cineva în spate, care nu iubește Borca?
– Aici este vorba de judecători, de cine a interpretat legea. Dacă erai în sală și ascultai declarația denunțătorului, îți venea să te tot duci… Să spună denunțătorul în fața instanței că a fost forțat să denunțe! Dar nu am găsit declarația denunțătorului în motivare. Să spună denunțătorul că a fost forțat de organul de urmărire – DNA – să facă denunț împotriva comunei Borca, ca să-l ierte de două dosare, pe care le avea pe lângă Piatra. Culmea, după declarația asta în instanță, la două zile, în presă, apare prejudiciul lui Trifan, de peste un milion de euro, prejudiciu pe fonduri europene. Asta s-a petrecut după două zile de la declarația din fața instanței! Am fost în comisia pentru Agricultură și Silvicultură din Parlament. Le-am prezentat situația cu subvenția APIA, cu procesul pe care l-am pierdut, și am cerut să notifice APIA. Am văzut că nici Parlamentul nu poate să verifice. Le-a cerut o situație clară, cu toate comunele din România care, în perioada 2009-2011, au luat subvenția pe primărie, dar au refuzat să răspundă, pentru că 80% din comunele din România care dețineau pășuni au luat bani. Și, atunci, tu, DNA, de ce nu blochezi toată țara?
Constantin NEGRU
