– Domnule primar, la început de an, aveți un mesaj pentru locuitorii comunei dvs.?
– La început de an, urez tuturor cetățenilor comunei Ion Creangă, atât celor din țară, cât și celor din străinătate, multă sănătate, că este mai bună decât toate, să participe activ, cu cât poate fiecare, la bunul mers al comunei și să nu așteptăm ca doar primăria să le rezolve toate problemele. O să vină primăvara, o să avem nevoie de decolmatarea șanturilor, de înfrumusețarea trotuarelor din fața gospodăriilor. Nu vom pune pe alții să ne facă ordine și curățenie. Tebuie ca fiecare gospodar să se îngrijească și de cum se prezintă spațiul din fața propriei gospodării până în drumul județean sau comunal. Este nevoie de un pic de ordine în fața porții lui. În alte comune, am văzut străzi care arată foarte bine, cu flori la porți și care sunt foarte îngrijite. Mai în glumă, acum ne ajută faptul că nu mai avem animale prea multe. Înainte, chiar dacă plantam floarea, când treceau vacile, în urmă nu mai rămânea mare lucru. Acum s-a micșorat numărul de animale, pentru că proprietarii le țin în grupuri organizate, iar vitele stau în câmp, de primăvara până toamna.
* O nouă licitație pentru pârâul Țiganca
– Ați visat vreodată că o să ajungeți primar?
– Ca să fiu sincer, nu m-am gândit niciodată. Am lucrat tot în administrație și, prin conjunctura creată, am ajuns primar. Am fost viceprimar și, evident, am tendința de a acoperi și îndatoririle sale. Venind din eșalonul secund, eu știu cu ce se mănâncă administrația locală. Nu m-am trezit primar din prima. Plus că, vreo doi ani, am fost cam singur la comandă, pentru că, Dumnezeu să-l ierte, domnul primar Petrică Prichici era mai mult în concediu medical, din cauza stării sănătății sale. Eu știu ce să cer, iar de multe ori, când văd că lucrurile nu sunt așa cum trebuie, iau taurul de coarne. Doamna viceprimar Cenușă deține de puțină vreme această funcție și nu pot să-i pretind anumite lucruri. Vine dintr-un mediu didactic; administrația locală de afară se vede cu anumiți ochi, dar când se intră în amănunte, lucrurile capătă alte nuanțe. Nu este școală de administrație publică, însă lucrurile se învață din mers.
– Din punct de vedere investițional, cum se prezintă comuna, acum, la început de an?
– La Ion Creangă, căruța este plină, numai că trebuie împinsă. Avem un centru medical, care este gata în primăvară. Constructorii au început să forțeze nota, pentru că le convine. Dacă o forțează, ei câștigă, iar dacă o întind în timp, ei pierd.
Mai avem 34 km extindere de rețea de alimentare cu apă și de canalizare, iar acum nu se mai poate lucra, din cauza timpului. Apoi, sunt scoși la licitație 11 km de drumuri comunale, lucrări cărora, în primăvară, cum se încălzește, le dăm drumul.
Acum avem o problemă mai deosebită cu pârâul Țiganca. Nu este lucrarea noastră, ci a Administrației Bazinale de Apă Siret Bacău. Au apărut discuții între beneficiar și constructor, iar lucrarea a fost oprită, s-a reziliat contractul cu constructorul. Investiția a rămas cu multe probleme nerezolvate. Acum se încearcă o nouă scoatere la licitație, nu știu cum și când. Lumea este nemulțumită, lumea nu știe de Apele Române Siret Bacău, ci de primărie. Încerc să-i lămuresc într-un fel, dar ei spun că nu îi interesează, că primăria răspunde de teritoriul nostru. Și ce facem? S-au stricat grădini și ni s-a spus că terenurile se vor aduce la forma anterioară. De asemenea, ni s-a promis că ni se dau despăgubiri. Sunt multe, multe probleme. Noi așteptăm. Din punctul de vedere al competențelor administrației locale, am trimis adrese la ABA Siret Bacău, apoi la SGA Neamț, Prefectură, E-On etc. S-a încercat o ameliorare a situației din partea SGA Neamț, cu saci de nisip, în cazul în care ar veni vreo viitură, ca să nu apară surprize.
– Fostul primar spunea că a avut numeroase discuții privind podul de peste Siret, care ar putea rămâne fără apă…
– De fiecare dată când s-a schimbat guvernul, noua conducere a promis o mare investiție. Când sunt inundații, specialiștii, politicienii și guvernanții stau pe pod și admiră peisajul, dar nimeni nu intervine. În fond, este o lucrare foarte simplă, iar podul, ca să reziste, trebuie adus pe mijloc. Mai clar, albia trebuie tăiată din cotul care este acum, ca apa să curgă, cum spuneam, pe mijlocul podului. Este nevoie de o breșă în pădure, iar râul își va urma cursul normal și nu va mai bate în malul din partea stângă, în sensul de curgere al apelor. Mai este și la Recea o curbă, unde iarăși trebuie îndreptat cursul. Și pentru acea zonă este un proiect, dar nu știu unde a rămas. În acest an, am să încerc să trimit adrese și să umblu peste tot, să vedem ce putem face. Este posibil ca Siretul să-și croiască o nouă albie, prin satul Ion Creangă. La fel și la Recea. Mai este o problemă și la Gâdinți, și la acel pod problema a rămas în… aer. Toată lumea promite și iar promite.
* Daruri de sărbători
– Cum a fost la Ion Creangă, de sărbători?
– Foarte multă lume în centrul comunei. De când mă știu, de mai bine de 60 de ani, comuna noastră a ieșit în evidență cu dansuri populare, cu datini și tradiții de anul nou. La cumpăna dintre ani, am avut un ansamblu, care include formații mai mici din satul Stejaru. În ansamblu, avem capră, căiuți, urși, care au fost prezenți și la Roman, la marele festival unde artiștii amatori de la noi au făcut o impresie foarte bună. Tot la întâlnirea de la Ion Creagă sunt formații care nu par a fi organizați în mod deosebit, dar asta doar aparent, pentru că ei se îmbracă în culori vii și muncesc foarte mută vreme la costumații. Aceste cete de mascați se îmbracă în costume de aceeași culoare, dansează și se bucură cu toții de acest eveniment. Pentru a nu avea surprize, noi am luat măsura de a bloca traficul din centrul; l-am deviat pe o rută ocolitoare, fără a deranja circulația mijloacelor de trsnsport. De asemenea, spectacolul s-a bucurat de o instalație de sonorizare foarte bună și s-a auzit absolut tot de pe scenă.
Pentru noi, locuitorii comunei Ion Creangă, evenimentul de pe 31 decembrie și Ziua comunei sunt cele mai importante momente de peste an. Menționez faptul că noi, cu eforturi importante, pentru că altfel nu se realizează nimic, am făcut 600 de pachete, în valoare de 15 lei fiecare, pachete care au fost oferite preșcolarilor și elevilor, prin educatori, învățători și diriginți. Nu am vrut ca unii să ia două, iar alții nimic. Și profesorii au primit câte un cadou, în valoare de 50 lei: un pix, o agendă, o cutie de bomboane, o ciocolată, iar, cu ajutorul unui sponsor, am pus și câte o sticlă de șampanie, că așa este tradiția la sărbători. Același cadou l-au primit și salariații primăriei și consilierii locali. Nu contează valoarea, ci gestul, ca, la fiecare, să vină Moș Crăciun cu un dar.
Constantin NEGRU