Tradiții pierdute la mijloc de Gerar: Filipii de iarnă și Craiul Nou

Motto: ”Sufletul e nemuritor și se întrupează iarăși” – proverb vechi românesc.

Ultima decadă a lui Gerar este marcată de Filipiilor de Iarnă, sărbătoriți în unele zone începând cu 25 ianuarie, în altele din 30 ianuarie, până pe 2 februarie. Filipii se serbau pentru iertarea păcatelor copiilor pierduți și tot ei încheie perioada de împerechere a lupilor.

Tradiții vechi sub Luna Nouă sau cum să ai spor în toate

Astrologii antici afirmau că tot ce se începe la Lună Nouă este sortit câștigului. Lumina Lunii este propice pentru desfacerea descântecelor și vrăjilor vechi, iar dacă este folosită ca o oglindă în apă, se arată toate relele și se spală.

De mii de ani, astrul nopții a fascinat oamenii de pe întreaga planetă. Dacii și urmașii lor au lăsat moștenire o mulțime de credințe, superstiții și adevăruri despre influența Lunii asupra viului și neviului planetar.

Luna Nouă, numită ”Crai Nou” în tradiția populară românească, este simbolul începuturilor și reprezintă momentul perfect pentru transmiterea dorințelor către Univers.

În multe sate de altădată, se credea că, la Crai Nou, nu e bine să umbli noaptea pe drum, ”căci atunci ies strigoii, moroii, sufletele celor înecați” ş.a.m.d.

O mulțime de credințe legau Lună Nouă de domeniul agricol.Se spunea că nu e bine să semeni, că ”seacă sămânța”. Gromovnicul spunea ca sămânţa tare, adică secara, porumbul, grâul, să fie semănată când Luna e în creştere, iar cea moale, adică in, cânepă, ovăz, să fie semănată când Luna e în descreştere. Ceapa, usturoiul, ridichea, cartofii şi toate zarzavaturile era bine să fie semănate ”înainte de secerea primului pătrar”, ”iar seminţele ce fac fructul în vârful paiului să fie puse în pământ după primul pătrar”.

Culesul legumelor era indicat la Lună Nouă. ”Copacii răsădiţi la Lună Nouă fac numai flori, dar nu leagă, nu ţin rodul”, dar ”e bine să-i sădeşti când e luna în creştere”.

Postul ținut în această zi are un efect maxim detoxifiant pentru organism. Cei care doresc să scape de anumite vicii pot începe la Crai Nou, este cea mai propice perioadă.

Superstiții la Luna Nouă

Cei care construiau case credeau că o casă tencuită sub Luna Nouă se umple de greieri.

Ouăle puse sub cloşcă la Lună Nouă ies limpezi, adică nu fac pui.

Oile se tundeau primăvara, iar unii ciobani spuneau că se face asta puţin înainte de Crai Nou, pentru ca lâna să crească odată cu Luna.

Tot aşa şi cu tunsul copiilor, care se tundeau la Luna Nouă din martie.

Înţărcatul copiilor se făcea când Luna era aproape să se ”ştirbească”, pentru ca, odată cu dispariția ei, ”să piară şi copilului pofta de ţâţă”.

”Sângele oamenilor creşte şi descreşte cu Luna”, afirma Plinius în antichitate.

”Cel ce vede Crai Nou să-i arate niște bani, ca să aibă parte de ei toată luna”, spuneau bătrânii. Unii se loveau în frunte cu o monedă de argint, în credința că aveau să fie sănătoși și cu bani toată luna.

Vestea că este Crai-Nou era adusă în casă numai de bărbat, femeilor fiindu-le interzisă rostirea ei, ”ca să nu se strice oalele și străchinile”.

Un alt ritual străvechi de Lună Nouă era să-ți scrii dorințele pe o hârtie, să o arzi și să arunci cenușa spre Lună.

Sf. Grigore Teologul, protectorul ologilor și a arșilor

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, a fost un mare sfânt părinte și învățător al Bisericii. Prăznuirea lui se face pe 25 ianuarie, iar PE 19 ianuarie se prăznuiește aducerea moaștelor sale în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. De asemenea, pe 30 ianuarie, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi, Sfântul Grigorie Teologul este comemorat împreună cu Sf. Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur.

În popor, datorită unui joc de cuvinte, Grigorie Teologul a ajuns ca sfânt protector împotriva ologelii, deși protecția lui se putea extinde și asupra arsurilor sau înecului.

Ziua era ținută mai mult de maiștrii lemnari, spre a face progrese în lucrul lemnului.

Cei bolnavi țineau ziua și se rugau sfântului pentru a se însănătoși.

Se ținea mai ales de către bărbați, pentru sănătatea lor. Aceștia nu munceau de ziua lui Grigore Teologul, crezând că se vor ”îmbolnăvi de picioare”. Femeile nu lucrau, ca să nu aibă copii ologi.

Prin multe sate se spunea că Grigore Teologul e un sfânt protector al vitelor, iar dacă țăranii nu îi țin ziua le ologesc vitele.

Unii ziceau și că te poți îmbolnăvi de ochi dacă nu ții această zi.

Cei care trăiau din agricultură îl respectau pe Grigorie Teologul, spunând că ”aduce ploaia la timpul potrivit și îndepărtează grindina de ogoare”.

Sfântul Ioan Hrisostom, cel care dezleagă gura păsărilor

Pe 27 ianuarie, calendarul creștin-ortodox îl prăznuiește pe Sfântul Ioan Gură de Aur, cunoscut și ca Ioan Hrisostom, considerat una dintre cele mai importante figuri ale patrologiei creștine, cunoscut și ca ”doctor” al Bisericii Creștine.

Copilul Ioan a primit primele elemente de educație creștină de la mama sa, Antusa. Educația clasică a primit-o de la retorul Libaniu și de la filosoful Andragatiu. A studiat valorile retoricii clasicilor greci și, se pare, dreptul.

S-a călugărit în anul 368. A trăit într-o peșteră lângă Antiohia. A fost botezat târziu, probabil în jurul anului 372, de Meletie, episcop de Antiohia, iar, la scurtă vreme, a fost făcut citet.

De la niciun alt părinte bisericesc nu s-au păstrat atâtea opere, comentarii, predici și scrisori ca de la Ioan Gură de Aur.

În calendarul popular, 27 ianuarie era ziua Sf. Ioan Hrisostom și se ținea pentru că țăranii considerau că, de-acum, se dezleagă gura păsărilor și încep să cânte.

Hrisostom era considerat bun pentru sănătatea omului. Era serbat mai mult de fete, ca să aibă noroc în viață, și, fiind la două zile distanță de Teologul, era considerat rău de boli la picioare.