DREPT LA REPLICĂ referitor la articolul de presă „După 10 ani, Aurelian Vasea Șoric, fostul șef al Poliției Neamț, cere despăgubiri de la IGPR”

Subiectul, așa cum a fost prezentat nu este de interes public, ci privat.

A fi parte într-un proces civil este o chestiune absolut personală, privată, mai ales în privința celor care nu dețin funcții publice. Vă solicit să respectați deontologia profesională și să nu publicați pe viitor nici un subiect cu privire la persoana mea, întrucât tot ceea ce fac în prezent ține de domeniul privatului, nu desfășor activități publice. Cele două subiecte care au fost urmărite de presă după plecarea mea din funcția publică, singurele care au fost legate de activitatea mea publică, sunt închise, astfel: sancțiunea destituirii din funcția publică este radiată din oficiu de peste doi ani, conform art. 627 din legea nr. 360/2002 iar acțiunea Agenției Naționale de Integritate a fost respinsă definitiv tot de peste 2 ani. În cazul în care vreodată veți aprecia că ar apărea un subiect de interes public în ce privește persoana mea, vă rog să procedați corect și să îmi trimiteți un mesaj răspunzând acestui email, pentru a-mi solicita punctul de vedere. Chiar dacă în prezent eu nu generez nici un subiect de interes public, aș aprecia dacă în urma publicării dreptului la replică, alte publicații care ar dori să publice subiecte care mă privesc, m-ar contacta în prealabil prin email pentru un punct de vedere, după ce ar obține de la dvs. adresa.

Referitor la despăgubiri.

Autorul articolului a observat și a fost surprins că obiectul acțiunii așa cum apare trecut în portalul instanțelor este „despăgubire”, însă putea evita propagarea unei informații neadevărate prin a-mi solicita un punct de vedere înainte de publicare. Nu știu de ce obiectul acțiunii mele a fost publicat pe portalul instanțelor ca fiind despăgubire însă cred că important este conținutul acțiunii. Nu am solicitat nici o despăgubire, ci doar să se constate că în perioada iunie 2004 – iunie 2006, cât timp am fost în teatru de operații al misiunii UNMIK din Kosovo, nu mi-au fost acordate drepturile bănești la care eram îndreptățit conform HG nr. 1086/2004, despre care nu am știut până la inițierea acțiunii, neavând nici acum acces la această hotărâre, și obligarea IGPR la plata drepturilor.

Acțiunea la care faceți referire nu este surprinzătoare.

Acțiunea este una civilă în care reclamantul este doar un inițiator, pârâtul fiind obligat să răspundă, ambele părți având drepturi egale pe parcursul procesului. Există pe rolul instanțelor, inclusiv la Tribunalul Neamț (cel puțin alte 3), acțiuni identice, sentințe favorabile reclamanților date la fond în cauze identice și chiar jurisprudență prin decizii definitive favorabile reclamanților, date în cauze identice la Curtea de Apel București, pe care le-am invocat în acțiunea mea.

De ce am cerut atât de târziu drepturi bănești din perioada 2004 – 2006?

În anul 2004 a fost emisă o Hotărâre de Guvern cu caracter militar și nepublică, nr. 1086, care a fost comunicată imediat structurilor interesate pentru punere în aplicare, în cazul meu IGPR, prin care personalului care participa la misiuni în zone operații de genul celei din Kosovo, i se acordă drepturi bănești sub formă de diurnă în valută, zilnică. IGPR, a reușit să țină departe această hotărâre de beneficiarii săi, ani de zile, până ce unul dintre ei a aflat cumva. Așa au apărut primele acțiuni în instanță, unele fiind deja finalizate cu decizii definitive în recurs, favorabile reclamanților. După ce am aflat de la un coleg din Kosovo despre această situație, apreciind că mă aflu în situația în care prescripţia nu începe să curgă, cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei, am căutat în portalul instanțelor cauze similare și am introdus apoi acțiune, solicitând obligarea IGPR la plata aceste drepturi legale.

Nu am fost contactat pentru un punct de vedere.

Consider că dacă autorul articolului era interesat de informarea corectă a opiniei publice și nu de a induce percepția neadevărată că aș solicita despăgubiri surprinzătoare, s-ar fi lămurit dacă mă contacta înainte de a publica articolul. Putea apoi să decidă dacă ascunderea de către IGPR timp de 15 ani a unei Hotărâri de Guvern cu scopul de a nu plăti drepturi bănești legale este un subiect de interes public sau nu însă strict faptul că o persoană privată a introdus o acțiune civilă în instanță nu poate fi de interes public.

Referitor la expresia că am reușit să îmi păstrez averea intactă.

Adevăratul subiect este că Agenția Națională de Integritate, pentru a constata la data de 01.06.2011 că nu aș fi putut justifica suma de 365.000 lei, a trecut la capitolul cheltuieli toate sumele de bani care au ieșit din conturile bancare sub toate formele (retrageri ATM, plăți POS, plăți internet banking, etc.) alături de toate cheltuielile efective făcute pe baza sumelor care au ieșit din cont.

Spre exemplu, într-o zi din 2007, am scos de la bancomat suma de 6.000 lei și în aceeași zi, la diferență de câteva minute conform chitanțelor, cu acei bani am plătit numerar 6.000 lei taxă auto fapt pentru care ANI a apreciat că am cheltuit 12.000 lei, astfel: 6.000 scoși de la bancomat pentru a plăti cu numerar + 6.000 plătiți numerar cu chitanță. Incredibil! Ca și cum ai scoate 200 lei de la bancomat, cumperi o pereche de pantofi cu acei bani și cineva crede că ai cheltuit 400 lei. În acest mod mi-au fost dublate absolut toate cheltuielile reale efectuate prin conturi, întrucât toate veniturile mele treceau prin bancă. Primul lucru pe care îl învață contabilii este că intrările în cont bancar nu sunt venituri cum nici ieșirile din cont nu sunt cheltuieli, acestea sunt fluxuri de numerar care trebuie coroborate cu veniturile (salarii, vânzări, etc.) și cu cheltuielile (plăți facturi, cumpărări bunuri, etc.) Sunt curios cum ar fi reacționat cei care au dispus anul trecut restituirea taxei auto de 6.000 lei dacă le-aș fi spus că a stabilit ANI că de fapt ei îmi datorează 12.000 lei? Cele două expertize efectuate și plătite în final de statul român cu sume exorbitante vis-a-vis de simplitatea cazului (o contabilitate în partidă simplă cu utilizare de cont bancar) au scos adevărul la suprafață și anume că balanța veniturilor și cheltuielilor nu a fost negativă ci pozitivă, existând documente pentru toate operațiunile.

Astfel, este mult mai potrivit a spune că Agenția Națională de Integritate nu a reușit să mintă cu nerușinare și prefăcându-se că nu înțelege simplitatea pentru a-și atinge scopul, decât că mi-am păstrat averea.

Vasea-Aurelian Șoric

Material inițial.

Destituit din poliție, după un scandal care l-a făcut celebru în întreaga țară, Aurelian Vasea Șoric a deschis o acțiune surprinzătoare, prin care cere despăgubiri de la IGPR. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț și urmează să se stabilească un prim termen de judecată după ce activitatea instanțelor va reveni la normal, odată cu încheierea stării de urgență.

Acțiunea lui Aurelian Vasea Șoric este surprinzătoare nu doar prin obiectul ei, ci și prin momentul ales pentru a o promova în instanță, la  aproape10 ani distanță de momentul destituirii sale din sistem. Teoretic, el ar putea fi despăgubit de IGPR doar dacă a suferit un prejudiciu material sau moral ”din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”, așa cum stabilește Codul Muncii. Instanța urmează să stabilească dacă acțiunea este întemeiată și dacă momentul formulării este legal.

Aurelian Vasea Șoric nu este la primul război în instanță. El a dat în judecată Ministerul de Interne imediat după ce-a fost dat afară din sistem, însă nu a avut câștig de cauză și nu a fost reprimit în poliție. A uzat de toate căile de atac posibile, inclusiv de revizuire, însă nu a obținut nicio hotărâre favorabilă. A reușit, în schimb, să-și păstreze averea intactă. Agenția Națională de Integritate stabilise că nu poate justifica peste 365.000 de lei, însă după 7 ani de procese, fostul șef al Poliției Neamț a avut câștig de cauză. 

Dincolo de toate bătăliile din instanță și de încercările sale repetate și eșuate de a ajunge avocat, Aurelian Vasea Șoric a răms în memoria publică prin acea nelămurire exprimată în ultima sa conferință de presă: ”De ce este atât de interlop Mararu? De ce, pentru că dădea bani la oameni, că lua camătă? Câţi nu dau bani? Sunt procurori care dau bani cu camătă. Şi vă dau un exemplu: procurorul militar, fostul şef al Parchetului de la Iaşi, Bădiţa Alexa, Dumnezeu să-l ierte… Şi care e problema? De asta e interlop, că dădea bani cu camătă?”
Oare acum, după 10 ani de la momentul respectiv, după ce-a asistat din postura de simplu cetățean la condamnarea fraților Mararu care au tocmit un criminal plătit și l-au pus să-l împuște pe Mironescu, o fi înțeles Vasea Șoric de ce unii sunt, totuși, interlopi?

C.M.

Parteneri

---

Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână ZCH Ministerul Apărării Naționale comunică: Țintă aeriană detectată la nord de Roman. RO-Alert transmis în cinci județe din Moldova NewsEdge Ilie Vlaicu, președintele ARA, la ExpoApa 2026: „România traversează o criză hidrologică cu efecte grave”. Râurile au scăzut dramatic, iar dezvoltarea infrastructurii bate pasul pe loc BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT