”Prin imunizare, încet, încet vom scăpa de acest virus, dar el cred că ne va mai ține agenda vreo doi ani de zile”

Partea a doua a interviului cu dr. Vitalie Gurău, din cadrul Scției ATI a Spitalului Județean Piatra-Neamț

După prima parte a unui interviu lămuritor în privința efectelor virusului Covid 19, care poate fi citită aici , vă prezentăm partea a doua a discuției cu doctorul Vitalie Gurău, care tratează pacienți infectați, ajunși în stare gravă sau critică la reanimare. Este un interviu pentru cei care cred în existența Covid 19 și respectă regulile de protecție și, în egală măsură, un interviu pentru cei care nu cred și ar trebui să afle cum se manifestă un om infectat și ce ravagii face virusul în organismul lui.

-Câți pacienți sunt săptămâna asta la reanimare?

-Duminică erau 5 pacienți, dintre care 4 intubați, și unul în stare foarte gravă, deja la 3 săptămâni de la intubare – o femeie de 47 de ani. Nici nu mai putem discuta, în cazul ei, dacă mai are virusul. El a fost, a provocat dezastrul, mai ales pulmonar și acum ne luptăm cu complicațiile. Pacienții care dezvoltă forme grave ajung foarte rapid la acel sindrom de detresă respiratorie acută a adultului. Asta înseamnă că plămânul, în totalitate, este afectat, el se edemațiază, se umple cu secreții, la un moment dat devine rigid, nu-l poți expansiona, nu pătrunde absolut deloc aerul în el, chiar și cu ajutorul aparatului de ventilanție și, din păcate, stările astea sunt foarte grave și ireversibile.

-Deci nu există un tratament care să ajute la eliminarea acelor secreții, am înțeles că unele se și solidifică. Și apar și cheaguri de sânge, era o teorie despre coagularea sângelui.

-Da, la baza acestei reacții inflamatorii, tot timpul stă coagularea sângelui. În cazul acesta, unii specialiști au afirmat că se creează microcheaguri și s-au bazat pe faptul că pe interiorul vaselor noi avem celule endoteliale, care sunt foarte bogate în receptori de care se poate lega virusul dacă ajunge să circule liber în sânge. Virusul provoacă aceeași inflamație mai ales pe vasele mici, și inflamația duce la reactii de coagulare, se sedimentează atât factorii de coagulare cât și trombocitele și apare un cheag, un microcheag de fapt. Se dau peste cap nu neapărat vasele mari, arterele, se înfundă capilarele, dar acolo e cel mai important lucru.

Virusul acesta este foarte contagios din 10 oameni, 9 obligatoriu se vor contamina

-După ce-ați avut pacienți de diverse vârste și cu diverse probleme de sănătate anterioare, mai putem vorbi acum despre o categorie țintă pe care acest virus o atacă cu predilecție? Cel puțin în primă fază se vorbea despre grupa de risc ca fiind constituită din persoane de peste 65 de ani, care au și alte probleme de sănătate, ca și cum ceilalți care sunt în regulă, nu vor fi niciodată atinși.

-Nu, din păcate nu putem spune treaba asta. Virusul acesta este foarte contagios și atunci să zicem că din 10 oameni, 9 obligatoriu se vor contamina. S-a discutat despre acel grad de contagiozitate și, ca etalon, avem virusul rujeolei, care este cel mai contagios virus. Se pare ca SARS Cov 2 este mai contagios decât virusul rujeolei. Populația tânără este mai rezistentă din simplu motiv că totul este mai rezistent la tinerețe. Cu cât înaintăm în vârstă e clar că nu mai avem aceeași performanță, exact ca sportivii. Corpul nostru are o evoluție biologică, cronologică, ceva se schimbă, că nu mai arătăm la fel ca acum 20 de ani. Suntem bine, sănătoși, dar nu arătăm la fel. De ce? E procesul de îmbătrânire, capacitatea de a face față la un efort de sistem este tot mai mică și mai mică odată cu înaintarea în vârstă. De exemplu, nu mai avem acel plămân care să poată suporta o ascensiune la altitudine, unde se rarefiază aerul. Un tânăr va fi mult mai puternic și mai rezistent.

Dacă nu ai acea pregătire ca să-ți dai cu părerea, să nu ai voie s-o expui

-În privința fumatului au existat controverse. Se vorbea că ajută, dar probabil că, de fapt, este un factor agravant.

-Efectiv inhalarea unui aer cald poate duce la ceva bun, nu cunosc acest aspect legat de fumători. Dar la fumători este afectat plămânul și capacitatea lui respiratorie este diminuată. Bineînțeles că un fumător va face față mai greu infecției, comparativ cu un alt pacient care nu fumează și care are totuși un plămân sănătos și va putea să-și asigure oxigenarea mai bine.

-Dar diabetul, hipertensiunea cât de mult contează?

-Dacă este un început de boală, complicațiile pe care le generează sunt mai mici, De exemplu diabetul zaharat produce acea micro sau macroangiopatie. Ce înseamnă asta? Afectarea vaselor. Procesul inflamator va veni peste o circulație sanguină deja afectată, sistemul imunitar este afectat în diabet zaharat, pacienții aceștia tolerează mai greu orice infecție. Același lucru se întâmplă și în cazul acestui virus. Au fost discuții despre hipertensivi că ar fi mai expuși la virus, pentru că iau anumite grupe de medicamente care blochează receptorii prin care pătrunde virusul în organism. Ulterior s-a văzut că nu este chiar așa, lucrurile sunt încă în studiu, nu sunt suficienți pacienți studiați, nu sunt foarte bine standardizate aceste studii, nu pot fi trase încă niște concluzii, ne trebuie timp. Pentru orice chestiune de genul acesta trebuie și timp. Și atunci în spațiul public au ajuns multe păreri, chiar și din partea unor specialiști care s-au grăbit să spună ceva. S-au grăbit de fapt să aducă un beneficiu, să dea o mână de ajutor, să atenționeze, dar cei care nu sunt avizați și nu înțeleg această informație, o pot interpreta greșit. Fiecare dintre noi vede lumea prin prisma lui, prin pregătirea pe care o are, prin atitudinea lui de zi cu zi. Sunt și oameni, bloggeri, care chiar câștigă din chestia asta și, ca să-și facă un mediu în care să aibă cititori și un public anume, lansează o idee care să pornească discuții. Și pot genera un val. Odată cu comunicarea asta foarte rapidă, unde toată lumea își poate da cu părerea, ar trebui să apară și niște reguli. De exemplu, dacă nu ai acea pregătire ca să-ți dai cu părerea, să nu ai voie s-o expui. Vorbești acolo, cu familia ta și cu prietenii tăi, dar nu public.

Prin imunizare, încet, încet vom scăpa de acest virus

-S-ar putea ca de săptămâna viitoare să puteți administra tratamentul cu plasmă convalescentă.

-Da, sperăm. Se pare că sunt rezultate foarte bune. Din punct de vedere teoretic lucrurile trebuie să funcționeze, pentru că pacientului i se aduc anticorpi gata făcuți, care trebuie să-l ajute în lupta cu virusul care circulă prin organismul său. Din păcate, ca orice tratament și acesta este, nu neapărat experimental, dar este un tratament care nu s-a folosit în alte situații, sau s-a folosit sporadic. Și atunci are și el riscurile sale. Ce înseamnă să transfuzezi unui pacient plasmă? În primul rând are indicații foarte clare și stricte la ora actuală. Plasma este un purtător de viruși, de exemplu cel mai de temut este virusul HIV, dar poate transmite și virusul hepatitelor.

-Dar va fi analizată înainte.

-Aici e problema. Ca să poți verifica o plasmă și să fie sigură, procesul de securizare durează 6 luni. De exemplu, am fost în decembrie și am donat sânge și, în acel moment, mă puteam afla sub influența unui virus, hepatitic, care are perioadă de incubație de 180 de zile și care nu apare la analiză. Corespunzăror, cei de la Centrul de transfuzie mă roagă să revin peste 4-5 luni să mai donez încă o dată, câ între timp virusul se poate manifesta și atunci la analizele următoare poate fi detectat. În acest caz, nu mai poate folosi nici plasma recoltată prima oară, pentru că era contaminată. Ca să grăbești lucrurile și ca să-ți dai seama că acea plasmă este sigură de transfuzat unui pacient se fac acum alte analize, mult mai sofisticate într-un singur laborator de la București. Așa că toată plasma pe care o donează pacienții care s-au însănătoșit stă în așteptare la acel laborator, ca să obțină ok-ul mai repede, că nu este timp de așteptat 6 luni. Poate la un moment dat va apărea acest timp, pentru că virusul nu va dispărea până nu va fi descoperit un vaccin care să declanșeze o reacție de imunitate bună, de durată, de calitate. Prin imunizare, încet, încet vom scăpa de acest virus. Dar el cred că ne va mai ține agenda vreo doi ani de zile.

-Doi ani? Atât credeți că mai durează?

-Așa zic specialiștii. Ori se imunizează populația, cum vor să facă englezii, și se poate ajunge la stadiul când virusul nu mai poate transmite. Dacă în camera asta noi suntem toți imunizați și intră o altă persoană cu virus nu ni-l poate transmite nouă și noi nu-l putem duce în altă parte. Dar dacă noi vom trece ușor prin boală, părinții noștri sau buneii noștri s-ar putea s-o facă urât, să ajungă în situații foarte grave sau chiar să piardă lupta și atunci metoda asta de imunizare colectivă nu este cea mai bună. Vaccinarea este mult mai controlată. Dar totul depinde de cât de repede vor reuși să conceapă vaccinul care să declanșeze reacții imunitare de calitate.

-Mai este și teoria că virusul din purtător în purtător devine altceva și va fi greu de descoperit un vaccin care să-l anihileze.

Pacienți au glumit că-i tratează niște roboței

-Este adevărat. Virusologii au o experiență bogată cu virusul gripei care se modifică non-stop, de la un sezon la altul.

-Ce-a însemnat pentru dumneavoastră experiența asta de epidemie? Bănuiesc că aveți niște ani de când lucrați în domeniu și bănuiesc că e prima oară când vă întâlniți cu așa ceva.

-Da, e ceva care n-am mai trăit niciodată. Bine, pacienți gravi am avut și până acuma, chiar și cu acest sindrom de detresă respiratorie, o formă gravă și o formă de temut și pentru noi și pentru pacienți, pentru că de multe ori lupta se pierde. Nu există tratament ca să întorci pacientul din starea asta, indiferent cine o provoacă. Situația asta, faptul că noi trebuie să purtăm echipamentul a schimbat complet munca noastră de zi cu zi. Mă gândesc de multe ori la pacienți cum se uită ei la noi și ce stare le inducem noi celor care sunt conștienți și văd când intră personalul medical echipat de sus până jos, cu combinezoane, măști, ochelari, viziere, nu se vede absolut nimic. Unii pacienți au glumit că-i tratează niște roboței, că așa și suntem într-un fel. Greu se aude vocea și este modificată vorbind în măști.

-Și teama?

-În primă fază a fost.

-Si acum nu mai este?

-Lucrurile s-au mai calmat, chiar dacă suntem conștienți de faptul că virusul este periculos. Sigur că există și alți viruși. Da există, dar ca procent de mortalitate este mult mai mare, este dublu sau poate chiar triplu. Dacă la gripă este de 2 și ceva la sută mortalitate, în acest moment în România avem 6,11 % mortalitate la SARS Cov 2, deci de 3 ori mai mult. Italia afișează 13%. Virusul este ARN și este în stare să se modifice non-stop, dar nu asta este periculozitatea lui. Asta îți dă dureri de cap la crearea unui vaccin, că poți să faci unul pentru o parte din subtipurile virusului și nu împotriva altora care pot să mai apară între timp. Dacă la mijlocul lui martie discutam despre 6 subtipuri, acum se discuta deja despre 30 de subtipuri. El păstrează ceva comun, dar mai schimbă câte un aminoacid, și poate la un moment dat o combinație de aminoacizi din capsulă, din proteinele din care este compus să-l facă și mai virulent. În egală măsură, îl poate face mai rezistent în mediul înconjurător, deci lucrurile sunt într-o schimbare continuă.

-Așadar ne așteptăm ca în următorii 2 ani să trăim, practic, cu acest virus. Ce-ar trebui să facem în acești 2 ani?

-Să respectăm aceste reguli elementare permanent: spălatul pe mâini, păstrarea unei distanțe, purtarea măștii, să evităm locurile aglomerate și să ne schimbăm un pic stilul de viață atât cât să ne asigure o trecere fără probleme prin această perioadă.

-Care au fost cel mai tânăr și cel mai în vârstă pacienți pe care i-ați avut în reanimare?

-A fost o pacientă, de care am cunoștință, de 84 de ani, dar avea probleme mari hepatice, și a mai fost o pacientă de 92 de ani, dar nu știu cum s-a finalizat acel caz, cel mai probabil acolo nu s-a confirmat virusul. Cea mai tânără a fost acea pacientă de 27 de ani, din Roznov, cu leucemie.

-Am văzut păreri despre oamenii care de 15 ani făceau dializă sau de 15 ani aveau diabet și au pierdut lupta după ce s-au infectat. Dacă nu ar fi luat virusul mai puteau trăi încă 15 ani?

-Aici sunt de discutat mai multe aspecte. Din păcate, în ultima perioadă, în mentalitatea colectivă, am ajuns să credem că omul a devenit o mașinuță cu piese de schimb. Mergem în service și am atins nemurirea. Încă n-am atins-o. Da, se poate prelungi viața unor pacienți care ajung să aibă o boală cum e insuficiența renală acută, pe care o poți ține sub control cu această metodă a dializei făcute periodic, la 2, 3 zile, dar nu la nesfârșit. Oricum în organism se produc niște schimbări, apar niște complicații, care uzează întregul organism încet, încet, picătură cu picătură. Când suntem la o distanță de 16-17 ani de la debutul bolii, organismul e foarte fragil. La dializă, noi nu tratăm cauza insuficienței renale, noi tratăm efectele, la hipertensiunea arterială la fel. Din numărul imens de boli care există, doar la câteva tratăm cauza, la restul doar efectele.

A consemnat Cristina MIRCEA