Astăzi, 14 mai, este Ziua Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, zi stabilită printr-o lege promulgată în 2017. Propunerea legislativă de acum 3 ani se referea la noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când au fost arestaţi mii de tineri, intelectuali, români care s-au opus regimului comunist. Toți au fost anchetați, torturați, condamnați la ani grei de închisoare, iar unii nu au supraviețuit. Gulagul românesc a cuprins închisorile din Piteşti, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet, Râmnicu Sărat, Arad, Jilava sau Văcăreşti, temnițe în care s-au petrecut adevărate orori. Le regăsim în cărțile document scrise de cei care au ieșit în viață din aceste închisori. În rândul supraviețuitorilor s-au numărat și nemțenii Neculai Popa și Grigore Caraza. Amândoi au vorbit și amândoi au scris despre cruzimile inimaginabile la care au fost supuși, despre reeducare și despre colegii de celulă pe care i-au avut, de-a lungul greilor ani de temniță.
Neculai Popa a fost arestat chiar în acea noapte de 14 spre 15 mai, a trecut prin închisorile din Suceava, Piteşti, Gherla, Târgu Ocna şi Aiud, și prin lagărele de muncă de la Noua Culme şi Periprava. A fost eliberat în 1964. Avea 23 de ani când a fost arestat și credea că organizația tineretului legionar din care făcea parte va putea lupta împotriva comunismului. S-a întors acasă după 16 ani, când România era în plin comunism. A continuat să fie ținut sub observație, iar după 1990 a devenit un critic dur al personajelor care confiscaseră conducerea asociațiilor de deținuți politici.
Cartea sa ”Coborârea în iad” este o mărturie cutremurătoare a ororilor prin care a trecut. Neculai Popa a încetat din viață în anul 2011, în casa sa din Piatra-Neamț.
Învățătorul Grigore Caraza a fost arestat în 1949 și condamnat la 8 ani de închisoare pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. După un an de domiciliu forțat în Bărăgan, în 1958, a fost arestat din nou, condamnat la 23 de ani de muncă silnică, eliberat după 5 ani și arestat iarăși în 1970. Ultima condamnare, pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, a fost de 7 ani. În total, Grigore Caraza a îndurat 21 de ani de chinuri în temnițele comuniste. În 1977, în ziua în care a fost eliberat din Penitenciarul Aiud a refuzat să părăsească închisoarea și i-a strigat directorului ”Afară este lumea voastră. Eu nu am ce căuta acolo”. Despre lumea dinăuntru avea să scrie, în 2004, cartea document ”Aiud însângerat”. Mai multe despre Grigore Caraza puteți aici și aici.
Și un om, care a dus cu demnitate 21 de ani de temniță grea, a fost răpus de un smintit care l-a lovit, în timp ce stătea în fața blocului în care locuia, în Piatra-Neamț. După 4 luni de suferință prin spitale, Grigore Caraza s-a stins, pe 10 noiembrie 2014. Au rămas în memoria oamenilor care au ajuns în preajma lui felul în care povestea despre gardienii din închisori și modul copleșitor în care recita poeziile lui Radu Gyr.
C. MIRCEA
Un comentariu
Respect!
Multumesc, Mesagerule, ca ne amintesti de ei!