
Nu departe de acest obiectiv bisericesc, de o rară frumusețe, a avut loc, la data de 12 aprilie 1457, bătălia dintre Ștefan III (Ștefan cel Mare de mai târziu) și unchiul său Petru Aron, pentru tronul Moldovei. Lupta a fost câștigată de Ștefan, fiul voievodului Bogdan II, frate vitreg cu Petru Aron, ambii fii ai lui Alexandru cel Bun.
Biserica actuală a fost construită de ieromonahul Dionisie Hudici și hatmanul Vasile Roset, ctitoria fiind terminată în 1764, la data de 24 noiembrie. Ambii ctitori își au criptele în incinta bisericii.
Mănăstirea a fost înzestrată de ctitori și binefăcători cu foarte multe obiecte de cult și cărți bisericești.

În anul 1802, în mănăstire viețuiau 64 de călugări, complexul monahal având mai multe corpuri de clădiri: chilii, casă de oaspeți, ospiciu de bătrâni și bolnavi.
Prin ordonanță domnească, mănăstirea a fost desființată la data de 16 august 1860, împreună cu alte 31 schituri din Moldova. De la această dată, așezământul a avut doar rang de biserică de mir. (M.N.).





