Bianca Elena Hogea, șefă de promoție la uman, viitoare judecătoare

Șefă de promoție la uman la „Petru Rareș” este, în acest an, Bianca Elena Hogea, cu media 9,99. Absolventă de gimnaziu cu 10 media generală, la Colegiul Tehnologic „Spiru Haret”, ea a fost prima admisă la științe sociale, cu media 9,49.

Bianca vorbește cu bucurie despre a învăța, fiindcă a fost una dintre experiențele majore care i-a deschis perspectiva. A descoperit că nu înseamnă doar școală, ci mai ales un loc unde cunoști o mulțime de oameni de la care poți învăța: „Părinții mei nu sunt exigenți, nu mi-au cerut niciodată să am rezultate extraordinare. Eu am vrut doar să profit de orice oportunitate de a învăța. Liceul este o experiență unică în viață și am vrut să fac tot ce mi-a stat în putință. Chiar dacă materiile sunt multe și pline de informații. Cred că, într-o măsură, am moștenit de la părinți perseverența. Eu în orice fac trebuie să dau tot ce am mai bun, sau în orice caz spre asta țintesc. Îmi place să trăiesc intens, fie că este vorba de învățat pentru școală, de timpul meu liber în care mă dedic pasiunilor – citit și pictat, chiar dacă în ultimul an nu am mai avut timp pentru pictură, sau să fiu cu prietenii. În liceu, o parte din timp mi l-am dedicat voluntariatului, pentru că așa am descoperit o cale de a mă cunoaște și a mă descoperi. Cred că este o posibilitate reală de a te dezvolta personal, tocmai prin situațiile și experiențele inedite prin care am trecut, prin oamenii pe care i-am cunoscut și de la care am învățat, pe lângă ce am învățat de la profesori. Recomand liceenilor să se implice în astfel de activități, indiferent dacă sunt propuse sau nu de liceu. Sunt și o oportunitate de a călători, eu am fost la Bruxelles și la Palatul Parlamentului prin proiectul național Euroscola, desfășurat anul trecut. Voluntariatul nu-ți ocupă timpul, pentru că este timp pe care ți-l dedici ție. Eu nu cred în criza timpului, cred că mai degrabă este o problemă de organizare. Activitățile din afara școlii îți oferă posibilitatea și unor amintiri extraordinare. Pentru mine a fost important și faptul că am cunoscut tineri de vârsta mea și am putut învăța de la ei, iar eu le-am putut oferi ce ştiam eu. Am aflat că, de pildă, deși diferiți, ne unește optimismul, curiozitatea. Am cunoscut și multe povești de viață. Pentru mine ca om a fost util, fiindcă din clasa a IX-a am participat la mai multe work-shopuri prin intermediul unei asociații înființată tot de tineri. Așa am aflat cum poți gestiona frica, un obstacol, cum să ții un discurs în public fără să ai emoții, decât cele necesare transmiterii mesajului. Eu însămi am fost timidă! Genul acesta de activități extrașcolare trebuie să completeze învățarea din liceu, fiindcă după absolvire se presupune că trebuie să fii pregătit să-ți iei viața în mâini. Este important și că prin acest mod te poți implica în sprijinirea comunității. Eu am făcut voluntariat pentru experiența mea personală”.

„Olimpiadele te învață să înveți”

A fost la olimpiade, dar nu a excelat, ci a interesat-o mai mult partea practică a acestor competiții. Nu a trecut mai mult de faza județeană la limba română, engleză, istorie, logică. Dar, a fost o altă cale prin care a aflat ce o preocupă: „În gimnaziu eram bună și la matematică, dar nu îmi plăcea. Aveam tendința de a mă lăsa dusă de valul mate-info, datorită rezultatelor bune pe care le aveam. Fizica a fost altă materie pe care nu am înțeles-o în totalitate, deși este interesantă. Poate depinde și de profesor. N-am avut probleme, am învățat-o, dar nu de plăcere. Cred că avantajul meu este că mereu caut ceva util și plăcut în ceea ce fac. Asta m-a ajutat la științe, care m-au atras prin ce am descoperit despre lume. Dar așa mi-am dat seama de înclinația mea spre uman. Am participat la olimpiade pentru că am vrut să am experiența examenelor, pentru că îmi imprimau un anumit ritm. M-au ajutat să învăț, să-mi împart timpul și să-mi stăpânesc emoțiile”.

Conștientă că nu poate alege decât o profesie pe care s-o facă din drag și cu folos, Bianca a reușit să se axeze pe zonele de interes. „În liceu sunt destule posibilități să-ți dezvolți cultura generală, deschizându-te spre cât mai multe domenii. Cultura generală te ajută în comunicare, în relațiile interumane. Plus că, studiind diverse materii, te poți cunoaște în așa fel încât să poți alege profesia care te atrage. Școala nu te ajută prea mult, trebuie să descoperi singur ce vrei să faci pentru tot restul vieții tale. De asta cred că sunt utile experiențele cât mai diverse, chiar dacă o activitate nu pare plăcută la început. Cum este cititul, despre care mulți spun că este demodat sau îl asociază exclusiv cu școala, până când descoperă că un subiect sau o abordare i-a stârnit curiozitatea. De asta trebuie să avem mintea deschisă, să avem activități în mai multe domenii, să nu ne limităm doar la ce oferă școala. Pe de o parte, contează mult și profesorii, dacă inspiră prin felul uman în care își fac profesia și nu rămân la automatisme. Chiar și așa, când te confrunți cu o materie pe care nu o înțelegi, sau nu-ți place în mod deosebit, trebuie să găsești logica dintre noțiuni. La istorie, de exemplu, am descoperit că totul este cauză și efect, iar ceea ce rămâne este o serie de învățături care explică de ce suntem acum, aici, de ce suntem poporul român și ce ne diferențiază față de alte popoare. În genere, cred că în momentul când reușești să surprinzi fenomenele și cauzele lor, totul devine mai simplu și reușești să reții esența. Învățământul românesc pune prea mult accentul pe partea teoretică, mult prea abundentă. Iar sistemul de notare obligă cumva învățarea la toate materiile și e necesară aprofundarea, chiar dacă nu toate disciplinele sunt ușor de înțeles și ajung să fie memorate. De aceea, cred că este important ca și profesorii să facă diferența și cei care reușesc să fie mentori, să ne inspire, sunt de apreciat pentru felul în care își asumă responsabilitatea de a ne modela ca oameni. Și reușesc să inspire elevii și să-i atragă spre învățare. Cu toate acestea, învățământul românesc naște oameni capabili și foarte apreciați, și în afară. Este și meritul lor, dar este și meritul unei rigurozități la care învățământul nostru este consecvent. Mai cred că și mediul de-acasă, din familie, contează, poate mai mult decât la școală”.

„Vreau ca oamenii să se bucure de liniștea pe care adevărul o oferă”

Din anii de școala, Bianca regretă doar că au trecut prea repede. Consideră că a fost un elev obișnuit, responsabil și onest: „Deși sunt un om care-și duce îndatoririle la capăt și nu știu dacă pot spune că am chiulit, atunci când am preferat să plec de la ultimele ore și să merg acasă să mă pregătesc pentru Bacalaureat. A fost una din ultimele experiențe din viața mea de elev, nimeni nu știa atunci, în luna martie, că va veni pe neașteptate așa o răsturnare bruscă de situație și acest virus va aduce atât de multe și frustrante schimbări în viața noastră. Vorbeam cu colegi de-ai mei și într-un fel impresia este că parcă am lăsat ceva neterminat în urmă, fiindcă pentru noi școala s-a terminat brusc. Nu simt pe deplin că am absolvit, mai aveam timp de petrecut cu profesorii și colegii, chiar și acel curs festiv care marchează finalul unei etape importante din viața noastră are sensul său. Dar, o să mă obișnuiesc cu ideea”.

Pentru Bianca urmează examenul de admitere la Drept. A rămas la prima ei alegere, de a urma facultatea la București, deși este singurul centru universitar din țară care mai organizează examen, anul acesta. Într-o anumită măsură, contează și posibilitățile pe care Capitala le oferă. Dar, în același timp trebuie să-și dovedească ei, în primul rând, că poate: „Consider că vor fi candidați foarte bine pregătiți, care își doresc foarte mult acest domeniu. Se învață foarte mult la facultatea de Drept”. Deși prea devreme pentru a fi decisă dacă va fi avocat sau judecător, Bianca știe clar că justiția este domeniul potrivit pentru ea: „Corespunde valorilor mele, dreptatea este una dintre acestea. Mereu m-am ghidat după dreptate – față de mine și față de ceilalți. De la fiecare om am ceva de învățat, dar primul și cel mai important rol îl au părinții mei, ei sunt primul meu reper. Și cred că și educația pe care am primit-o acasă a fost esențială. Mama, care este asistentă medicală și tata, care este pompier, rămân oamenii cei mai importanți din viața mea. Cred că de la mama am moștenit latura umană și de la tata am moștenit curajul și seriozitatea. El nu prea vorbește despre necazurile oamenilor pe care îi cunoaște în misiuni. Dar ce am înțeles, de-a lungul anilor, este că și-a ales profesia de pompier pentru că iubește oamenii. De aceea, cred, pentru mine dreptatea este foarte importantă și am ales Dreptul cu mult timp în urmă. Consider că este important ca oamenii să se bucure de liniștea pe care adevărul le-o oferă”.

Pagini realizate de Cristina IORDACHE