Ciprian Enache, candidat ALDE la Primăria Piatra-Neamț: ”Eu nu vreau să construiesc o altă cetate, eu vreau să exploatăm ceea ce avem deja”

Interviu cu Ciprian Enache, candidat ALDE la Primăria Piatra-Neamț

Om de afaceri de succes – un succes clădit pe muncă, familist, om de cuvânt, cu ceva experiență în administrație, Ciprian Enache (despre care Mesagerul a scris aici) candidează pentru funcția de primar al municipiului Piatra-Neamț. Ce anume l-a determinat să ia această decizie și ce-ar face în calitate de primar al orașului reședință de județ ne-a povestit într-o discuție deschisă și relaxa(n)tă. Ciprian Enache nu se gândește neapărat la borduri, pavele și pansele, cât la proiecte imediate și la modalități de punere în valoare a lucrurilor și locurilor deja existente.

– În mintea cetățeanului se pot naște întrebări de genul: ”Ce-i trebuie? Nu-i este bine acolo cu firmele lui, cu banii lui, de ce candidează?”. Spuneați că, spre deosebire de oamenii programați genetic să facă rău, dv. vă place să faceți bine. Decizia de a candida vine de undeva din dorința de a face un alt gen de bine?

Da, pentru că eu consider că trebuie să întoarcem într-un fel societății ceea ce am primit de mici, prin educația și oportunitățile – multe, puține cum au fost -, care ni s-au oferit. Și mai este ceva. Am lucrat în administrație, la cabinetul președintelui CJ, la Administrația Parcului Național Ceahlău și la Direcția Județeană de Sport și Tineret. Însă cât am lucrat la cabinetul președintelui, am avut de-a face cu foarte multe instituții și cu foarte mulți oameni care lucrau în sistemul public. Îmi amintesc de un bătrân care venea de undeva de pe Valea Muntelui, făcuse deja vreo 3-4 drumuri pentru o adeverință ca să poată depune cerere la AFIR pentru fermele de subzistență. Omul ăla a venit plângând, pur și simplu, trebuia să ia foarte puțini bani, dacă mai făcea două drumuri până la Borca și înapoi ajungea practic la suma pe care trebuia s-o primească. Și am văzut atunci cum între instituțiile statului nu funcționează niște protocoale din cauza indiferenței, pentru că ajung în funcțiile astea – mai mult sau mai puțin importante -, niște oameni care-și văd doar interesul propriu și nu văd interesul cetățeanului.

– Dumneavoastră vi s-a întâmplat să faceți 5 drumuri pentru o hârtie?

Da. La Primăria Girov am făcut 7 drumuri pentru o adeverință APIA și pentru aceeași adeverință APIA la o altă primărie din județ am intrat la ora 15:30-15:40 să întreb doar ce mofturi au și ăia, că eram sigur că nu se rezolvă nimic, și am ieșit la 15:55 cu aceeași adeverință ștampilată. Este vorba despre Dumbrava Roșie.

– Care credeți că este soluția, dacă tot vreți să vă implicați în administrație?

Am auzit diverși contracandidați care spun că trebuie schimbați toți funcționarii. Eu sunt de principiul că trebuie analizată activitatea fiecăruia. Eu cred foarte mult în comunicare, dacă stăm de vorbă găsim soluții pentru orice, dacă nu comunicăm și ne întoarcem cu spatele unul la altul, se ajunge la tensiuni care se perpetuează și de aici apar stresul și nervii. Vreau să discut cu toți angajații primăriei și să-i rog, nu să le cer, să lucreze cu cetățeanul corect și civilizat. Și lucrul administrației publice cu mediul privat este deficitar, stai după o hârtie sau ți se pun bețe în roate dacă nu ești de-al cui trebuie. Eu spuneam la un moment dat că dacă administrația publică nu ajută mediul privat, măcar să nu-l încurce. De cele mai multe ori așa se întâmplă. Unul dintre motivele care au stat la baza deciziei de a candida a fost că există oameni în administrație departe de intenția de a face lucruri bune. Și mai este o practică pe care n-am înțeles-o niciodată: de ce vine la Neamț o firmă din celălalt capăt al țării să facă lucrări? Avem constructori, avem proiectanți, avem peisagiști, avem specialiști. De ce să nu lucreze ei? Pentru că nu sunt prieteni ai cui trebuie? Contestăm și blocăm licitații până câștigă cine trebuie? Se fac golănii cu SEAP-ul în spate, suntem ipocriți. Adică pun un caiet de sarcini și spun că societatea trebuie să aibă 10 angajați cu mustață, știind sigur cine are 10 angajați cu mustață. Nu înțeleg cum sunt atâtea lucruri la vedere și nu întreabă nimeni de ele. Eu cred că mai mult are de câștigat o comunitate locală dacă mai multe societăți sunt angrenate în lucrări, decât dacă o singură societate este conectată la conducta banului public. Și vorbind despre specialiști, și în  aparatul primarului ar trebui să fie specialiști, nu fratele, unchiul, nepotul și cumnatul. Și să nu uităm amanta. Și atunci, evident, totul este un fiasco.

Sunt aspecte de care ne plângem de 30 de ani. Și vă dau un exemplu: traficul. Piste pentru biciclete nu sunt, iar dimineața, când pleacă 50-60 de mașini de pe Calea Romanului cu părinți care-și duc copiii la școală, se blochează orașul. Nu ar fi mai eficient un sistem de transport în comun pentru elevi? De ce să plece 60 de mașini, când pot pleca două microbuze? Se poate încerca un proiect pilot, pe o anumită zonă și, dacă funcționează și orașul nu mai este sufocat la anumite ore, se poate extinde.

”Asta era rețeta succesului: pavele și pansele”

– Care credeți că este cea mai gravă problemă a administrației din Piatra-Neamț?

Dacă ceea ce se aude pe la instanțe și pe surse este adevărat  cheltuirea banului public este cea mai mare problemă. În momentul în care faci un kilometru de borduri cu prețul de 10 kilometri, ceva se întâmplă. Nu știu ce, pentru că n-am fost acolo ”când s-a împărțit norocul”. Dar cunoaștem că se practică să se factureze 10 bascule de piatră, când de fapt s-au pus două, pentru că oricum nu se mai poate cuba pietrișul după ce-a fost împrăștiat. Mai poți gândi vreodată să faci lucruri bune când creierul este programat și ocupat doar cu combinații?

– Planurile unui primar au nevoie de suportul angajaților din primărie, inclusiv al nepoților, unchilor, prietenilor despre care vorbeați. Cum rezolvați problema?

Eu nu merg pe principiul că angajații primăriei sunt răi. Vă spun eu de ce este stres și se lucrează greu cu aparatul de specialitate. Pentru că funcționarului i se spune cine trebuie să câștige o lucrare și atunci el care trebuie să semneze, este nevoit să caute variante până-i crapă capul. Plecând de la premisa că vrem să facem lucruri bune, trebuie discutat și cu aparatul de specialitate și cu societățile primăriei să funcționeze altfel decât până acum. Acesta este unul dintre obiectivele foarte importante. Aș putea povesti cum o să torn asfalt și o să mai fac o balustradă și-o să mai pun niște panseluțe – am auzit niște prețuri la panseluțe pe cuvântul meu, vreau să-mi fac o seră. Muncesc de înnebunesc un an de zile pentru niște porumb pe câmp și nu fac atâta profit cât aduc panseluțele. Asta este rețeta succesului: pavele și pansele. Nu se poate așa ceva.

– Culmea este că, după ce se pun pavele pe un trotuar sau se asfaltează o stradă, nu trec două luni și se trezește careva că trebuie trasă o țeavă sau îngropat un cablu.

Din păcate sunt foarte multe exemple de felul acesta în toată țara. Nu aș critica o lucrare dacă ar fi vorba despre excepții, dar se întâmplă frecvent și treaba asta ne duce cu gândul la lucruri mai puțin corecte. Adică trebuie să punem de două ori asfaltul pentru că-l pune sigur aceeași firmă, trebuie să punem de două ori pavelele, că le avem deja în stoc. Și pot să mă gândesc la tot felul de scenarii.Toată lumea zice că vrea schimbare. Uite m-am găsit eu că vreau să fac schimbare, dar deja sunt suspectat că am interese. N-a venit nimeni să mă întrebe, nu mi-a propus nimeni o discuție serioasă. Cu ani în urmă se făceau dezbateri. Bine, cu ani în urmă, partidele aveau o pepinieră. Acum sunt moarte, n-au oameni. Păi de ce nu are candidat un partid ca PNL? De ce PSD aduce candidat de la Giurgiu? Chiar nu mai există niciun om capabil în orașul ăsta?

”Interesul meu politic este să devin primar și lumea să mă aplaude când mă vede pe stradă”

– Ce prioritate aveți pentru dezvoltarea orașului?

Eu nu sunt un om al clișeelor. Deja au devenit clișee atragerea investitorilor și crearea locurilor de muncă. Nici n-avem unde face o platformă industrială, iar pe cei care încă nu știu îi asigur că la Săvinești este totul privat. E simplu să spui că vei atrage investitori. Da, sunt de acord, să vină cât de mulți, să le creăm un mediu propice ca să aducă plusvaloare, dar cred că ne poate scoate din anonimat partea turistică. Avem deja o telegondolă care duce nicăieri. Aș da clădirea de pe Cozla gratis cuiva care vrea să facă un hotel, dacă există varianta legală. Să punem la treabă telegondola, ca să poată scoate profit. Trebuie să fie un loc de divertisment acolo, cu variante de petrecere a timpului în mod plăcut. De ce trebuie să mă duc să mă dau cu tiroliana la nu știu câți kilometri, când se poate face una pe pârtie? Și altceva: nu mai zice nimeni nimic de Cetatea Petrodava. Un istoric bun poate face o poveste care s-ar vinde. Avem Baza Hipică în apropiere, putem face trasee cu șareta, cu calul spre cetate. Apoi sunt grupurile de elevi care vin din alte județe. Pot merge pe Cozla cu telegondola, să tragă cu arcul și când coboară merg să vadă și Cetatea Petrodava. Sunt lucruri din care se pot scoate bani. Eu nu vreau să fac altă telegondolă sau să construiesc o altă cetate. Eu vreau să exploatăm ceea ce avem deja. Și se pot face proiecte profitabile cu bani puțini. Bine, trebuie intrat un pic în societățile consiliului local, despre care nu vreau să spun nici că funcționează prost, nici bine, dar cred că este necesară o analiză foarte corectă. Am auzit de acele dispensere, care au fost montate de nu știu ce firmă, apropo de costuri.Chiar trebuie o firmă ca să monteze două șuruburi. Nu cumva trebuie și un studiu de fezabilitate? Păi nu puteau lua doi oameni de la Publiserv să pună niște dispensere? Dar trebuie să fim diplomați. Eu nu trebuie să spun că s-au furat bani, pentru că nu am dovezi, pot cel mult să discut despre ”cheltuirea deficitară a banului public”. Eu vreau să devin bogat, dar cu business-ul meu. Să pot spune că am fost bun și am dus afacerea acolo unde trebuie și atunci este pentru mine o onoare. Am niște principii de la care nu mă abat. Așa sunt construit. Interesul meu politic este să devin primar și lumea să mă aplaude când mă vede pe stradă, nu să mă feresc, să mă ascund, să-mi fie rușine să-mi duc copiii în parc. Și să trebuiască să-mi fac concediile în afara țării ca să nu mă bată lumea cu pietre.

”Trebuie adusă și periferia în centru. În centrul atenției”

– Ce argument aveți în fața unui om care nu vrea să vă voteze?

Probabil sunt mulți care nu vor să mă voteze. Sunt unii care au o altă viziune politică, ei sunt de stânga, așa este gândirea lor, nu trebuie neapărat criticați. Dar pe cei care nu mă votează fără să aibă motive pot să-i rog să se uite în istoric, în perioada în care am lucrat în administrație și să vadă că eu am plecat de acolo fără clopoței. Cred că am demonstrat, în perioada în care am fost în aceste funcții, că sunt bine intenționat. Și au fost funcții în care, nu vă ascund, existau tentații și, la un moment dat, au apărut și presiuni. Și totuși eu sunt bine. De ce? Pentru că am principii. Și nu cred că atâta timp cât vin cu gândul de a face bine și am principii, mă poate schimba cineva. Eu nu cred că primăria se conduce din biroul primarului sau din cramă, unde se duc grupurile de interese, stau de vorbă și discută cui trebuie dată o stradă să pună asfalt. Administrația publică se face pe teren, din mijlocul oamenilor, din mijlocul problemelor. Iar în punctele fierbinți, primarul trebuie să fie prezent ca să găsească soluții de rezolvare, nu ca să-și facă poze în cizme de cauciuc la inundații și anul viitor să se fotografieze tot acolo pentru că între timp n-a făcut nimic.

– Dacă vă referiți la Văleni una din problemele pe care le ridică locuitorii de acolo este discrepanța foarte mare între zona de centru și cartierele periferice, unde se depozitează gunoaie și resturi din construcții, nu sunt utilitați, dar se plătesc impozite de oraș.

Eu lucrând și în agricultură, mi se întâmplă să găsesc gunoaie fix în mijlocul tarlalei. Mi se pare o nenorocire maximă. Probabil cadrul legislativ este foarte permisiv. Acolo unde avem o problemă, n-o poți stopa decât cu intervenții clare. Când l-ai prins, l-ai ars și este destul să prinzi unul că restul nu mai fac. Nu vă ascund, nu prea eram pus la punct cu ce se întâmplă în zonele periferice, acum am făcut un tur și cred că zona periferică trebuie băgată prioritar în partea de dezvoltare. E dureros față de oamenii de acolo, care și ei plătesc taxe și stau în condiții insalubre. Trebuie adusă și periferia în centru. În centrul atenției.

A consemnat Cristina MIRCEA

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *