Apariția virusului pestei porcine africane în România, în vara anului 2018, afectează acum, în 2020, cerbul și ciutele, căpriorul și căprioarele, oile, caprele, vacile, caii și porcii de pe la stâne, și câinii din gospodăriile oamenilor. Lanțul trofic se dovedește a fi un sistem în care intervenția omului, indiferent de motivele care o determină, este nocivă pentru echilibru. Una din principalele măsuri luate de om, a fost mărirea cotelor de recoltă la mistreț, în scopul reducerii densității acestei specii sub 0,5 exemplare pe kilometrul pătrat, ceea ce a presupus împușcarea unui număr semnificativ de mistreți. Asta în contextul în care în regiunile în care virusul a ajuns mai repede, mistreții au murit în masă, iar în alte zone au fost semnalate mortalități sporadice.
”S-a nimerit că în ultimele 4 ierni nu a fost fructificație la fag”, a precizat inginerul silvic Doru Băluț, care răspunde de Biroul cinegetic și acvacultură din cadrul Direcției Silvice Neamț . ”Jirul este alimentul natural favorit atât pentru mistreț cât și pentru urs. În lipsa jirului, în zonele de munte, mai ales în pădurile cu molid majoritar, așa cum e în Neamț, mistreții s-au deplasat în jos altitudinal, spre zonele cu culturi de porumb, cu fructe și alte bunătăți. O parte. Alții au fost împușcați conform reglementărilor. Mistrețul este considerat ca principală sursă de hrană pentru lup (65-70% din dieta lupilor). Lupii nu mănâncă legume, spunea un pădurar de vânătoare ieșit la pensie acu vreo zece ani. Toată lumea a avut, în ultimii 2 ani ,ceva cu mistreții, așa că acum efectivele sunt foarte jos. Poate anul ăsta, primul cu fructificație abundentă la fag după 4 ani seci, să mai aducă ceva exemplare din zona de deal și în zona de munte. Acolo, la deal, stau prin lanurile de porumb, nu prea poate nimeni să le facă mare lucru. Dar, spre deosebire de anul trecut, când porumbul era mult și ieftin, multă lume l-a ținut pe câmp până prin februarie, pentru că nu erau locuri de depozitare, pentru că era mult și fără preț. Anul ăsta, însă, porumbul se caută, are altă valoare, sunt o grămadă de zone calamitate de secetă în sud, așa că se va recolta integral până la sfârșitul lui noiembrie, cel târziu, cred. Asta e șansa ca o parte dintre mistreții migrați la vale și rămași în viață să se întoarcă la munte, deși, fără o scroafă bătrână care să știe ritualurile și traseele, e posibil ca mulți să nu cunoască drumurile.
Prin urmare lupii, pe care-i iubește și-i protejează toată lumea, deși nu-i vede nimeni, fac ce vor, inclusiv ies în calea oamenilor ziua, pentru că parcă știu și ei că nu se vânează și că nu are nimeni ce le face. Sper să mai rămânem cu ceva cerb și căprior în zonă”.
În ultima vreme, angajații Direcției Silvice Neamț găsesc, tot mai des, ca niciodată până acum, cerbi și căpriori sfârtecați prin pădure, pe marginea pâraielor – semn că au fost atacați când se adăpau, sau pe marginea drumului. Imaginile, sinistre de altfel, sunt numai de la Tarcău, din luna octombrie 2020.
C.M.