Vovidenia

Ovidenia era și este o sărbătoare respectată de toți credincioșii creștin-ortodocși. În tradiția populară, această sărbătoare era ținută pentru ca oamenii să aibă vederea bună. Se aprindeau lumânări pentru morți și se dădea de pomană mâncare și haine. Țăranii de altădată credeau că nu este bine să se doarmă în noaptea dinspre Ovidenie. Se ardeau lumânări în casă de la amurg și până în zori. Nici focul nu trebuia să se stingă, pentru că cerul se deschide și coboară îngerii, care alungă duhurile rele. În această zi părinții trebuie să se roage Maicii Domnului pentru sănătatea copiilor lor, iar cei care și-au pierdut copiii să se roage să le dea alții. Este prima zi cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Sfintele cărți bisericești istorisesc că Sfânta Ana, cea pururea pomenită, care mai toată viața ei a fost stearpă s-a inspirat din Cartea Sfântă cu privire la cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana (care nu putea avea copii), maica Prorocului Samuel. Astfel, Sfânta Ana s-a rugat Bunului Dumnezeu împreună cu bărbatul ei, Sfântul Ioachim, să le dăruiască un prunc. Acești doi sfinți soți au făgăduit lui Dumnezeu că, dacă le va împlini cererea, vor închina pruncul lui Dumnezeu. Așa s-a născut Sfânta Fecioară Maria, printr-un miracol, din doi părinți bătrâni și care nu putuseră o viață să aibă copii. La vârsta de trei ani, Sfânta Fecioară Maria a fost dusă de către părinții ei, la templu și încredințată preoților. Fecioara Maria a trăit acolo timp de doisprezece ani.

Ajunul Ovideniei

Cu siguranță străbunii noștri, respectiv conducătorii străbunilor erau mai credincioși decât noi! În ajunul Vovideniei, în Calendarul creștin-ortodox, este prăznuit Sfântul Grigorie Decapolitul, ale cărui sfinte moaște înmiresmează plaiurile vâlcene încă din 1498, prin osteneala banului Țării Românești, Barbu Craiovescu.

Viața Sfântului Grigorie Decapolitul

Sfântul Grigorie, ale cărui moaşte se păstrează întregi la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, s-a născut în jurul anului 780 d.H., în Isauria, Asia Mică, din părinţi creștini, pe nume Serghie şi Măria. Nevoindu-se mult cu postul şi rugăciunea, a biruit toate cursele nevăzuților diavoli şi s-a învrednicit de Darul facerii de minuni şi Darul înainte vederii. În ultimii ani ai vieţii, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a ostenit în Mănăstirea Sfântul Mina, aproape de Tesalonic, învrednicindu-se de taina Preoţiei. Aici a făcut multe minuni şi vindecări de boli, prevestind cele viitoare. Sfântul Grigorie Decapolitul s-a mutat la Domnul la 20 noiembrie 842 d.H., fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. Acest mare Cuvios şi mărturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfânt şi făcător de minuni încă din timpul vieţii. La sfintele sale moaște s-au petrecut numeroase miracole de vindecare. Monahii acelei mănăstiri au scos sfintele sale moaște nestricate din pământ şi le-au așezat în biserică spre închinare şi ajutorul tuturor. Moaștele au fost furate de către turci și cumpărate pe o sumă foarte mare de bani de către Barbu Craiovescu. Acesta le-a dăruit Mănăstirii Bistrița din Vâlcea.

Tradiții și credințe pierdute în Ajunul Ovideniei: „Apa privegheată”

„Tot într-o zi de Ovidenii s-a născut Domnul Hristos”, spuneau țăranii de altădată. Se credea că, încă din ajunul sărbătorii cerul se deschide și vitele vorbesc precum oamenii. În această noapte pot fi văzute flăcările albastre ale banilor îngropați spuneau căutătorii de comorii și visătorii. Spre această zi se punea într-o strachină apă la privegheat. De strachină se lipea o lumânare aprinsă. De cu seară, oamenii făceau o sută de mătănii, la miezul nopții altă sută și în zorii zilei alta. Această apă privegheată era considerată a fi de mare ajutor, dacă se spăla cineva cu dânsa. Era considerată de mare folos pentru sănătatea trupului și pentru protecție împotriva răutății omenești. În seara Ajunului de Ovidenii se norocea anul ce urmează: dacă pe cer sunt stele și e senin, e frumos, anul va fi rău, iar dacă va fi ninsoare, lapoviță, un ger sec sau promoroacă, anul va fi bun.

Ovidenia sau Vovidenia. Filipul cel Șchiop

Intrarea Maicii Domnului în Biserică face parte dintre sărbătorile cu dată fixă de peste an. Praznicul este fixat în data de 21 noiembrie. Sărbătoarea Luminii, după cum mai era numită de străbuni, Vovidenia era considerată o sărbătoare deschizătoare de iarnă, marcată de puterea luminii, a focului, a vederii și a viziunii. Numele de Vovidenie provine din slavonă, însemnând „ceea ce se face văzută”. Este ziua când Iosif și Ana au dus-o pe Maria, la vârsta de trei ani, la Templu, unde a avut prima oară întâlnirea cu Dumnezeu. În popor se credea că în această zi se întâlnește vara cu iarna. Ca și la Crăciun, țăranii de prin sate spuneau că se deschide cerul și vitele vorbesc. Cei mai mulți spuneau că frumusețile cerului sunt văzute numai de cei mai buni la suflet și mai puri, cum ar fi ciobanii care nu au văzut la ochi femeie. Această sărbătoare se ținea pentru ochii ce văd, pentru ca vederea să nu își piardă agerimea. Pentru aceasta, unii oameni duceau în această zi, la sfințit la biserică, un fuior. După ce era sfințit, fuiorul era folosit pentru a se șterge la ochi atunci când era necesar.

Tradiții creștine de Vovidenie

În această zi se dădea și se dă de pomană lumina de veci, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. De asemenea, se aprind lumânări și se dă de pomană de sufletul celor înecați, morți fără lumânare la căpătâi, morți în întuneric, ca să aibă și ei pe lumea cealaltă calea luminată. Lumânările aprinse pentru acești morți erau făcute în formă de toiaguri, cât un stat de om, și apoi se învârteau ca melcul.

Credințe populare de Ovidenie

Oamenii de prin sate țineau această sărbătoare ca să meargă șchiopii. Jumătate din zi nu se lucra pentru a fi sporul casei. Ovidenia se suprapune cu sărbătoarea populară Filip Șchiop. Aceasta era ținută „să nu vină lupul ăl șchiop să le fure oile” oamenilor. Prin unele sate se lipeau cu lut cuptoarele și pereții, pentru a se unge ochii lupului. Uneori se ungea și ușa cuptorului și se rosteau descântece menite să apere familia de lupi și de dușmani. Se spunea că cine lucrează în această zi i se pocește unul sau ambele picioare.

Magie de la Ovidenie

Țărăncile de altădată începeau din această zi să ungă cu usturoi ferestrele, ușile și locurile de culcare, ca să nu se lipească de casă farmecele. Toată lumea știa că de la Ovidenii încep și fermecătoresele să vrăjească. În această zi se lua o crenguță cu șapte prune și câteva alune și se păstra la loc neumblat, ascunsă. Acesta era considerat un leac împotriva frigurilor și a altor boli, în decursul anului. Cunoscătorii mersului timpului urmăreau cerul să vadă dacă este senin, ei spuneau că va urma o vară secetoasă. Iar de era nor și liniște, peste an vor fi epidemii. Dacă se întâmplă să ningă la Ovidenie, se credea că va fi iarnă grea. Cum este vremea în ziua de Ovidenie, așa va fi toată iarna.

Numai lumânarea de la Ovidenii e bună de uitat în fântână, pentru ca fetele să-și vadă viitorul soț.