Praznicul morților neîmpărtășiți

La 30 ianuarie, creștinii ortodocși serbează unul dintre praznicele împărătești marcate cu cruce roşie. Acest praznic este al Sfinţilor Trei Mari Ierarhi, Grigorie Teologul, Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur. Popular, sărbătoarea poartă numele de Trisfetitele, din slavonul „tri sviatiteli”, „cei trei sfinţi”, ierarhi ai Bisericii.

Bătrânii de altădată respectau această zi de praznic al sufletelor celor morţi neîmpărtăşiţi. Și considerau că este o zi pentru pregătirea sufletului pentru viaţa de apoi.

Tradiții creștine de Trisfetite

Unele tradiţii păstrează sub un aspect miraculos ceva din semnificaţia religioasă iniţială: „Trisfetitele se zic la trei sfinţi ierarhi, care se zice c-ar fi adormit trei sute de ani. Deşteptându-se ele, au spus oamenilor ce au văzut, cum se pedepsesc cei ce fac rău şi i-au învăţat pe oameni să facă bine”. Pentru bătrânii de altădată, praznicul Sfinților Trei Ierarhi este o zi de pomenire a sufletelor celor morţi neîmpărtăşiţi, dar şi una de pregătire a sufletului pentru viaţa de apoi. De aceea, pe lângă slujbe şi pomeni, se aprindeau lumânări a căror lumină era menită să-i călăuzească în viaţa de aici şi pe cea de dincolo. Printre creștinii umblau și ceva superstiții legate de această zi. Se spunea că în această zi nu trebuie să rostești numele celor trei sfinți prăznuiți, crezându-se că poți rămâne văduv. Fetele credeau că le aduce noroc şi un soţ bun şi așezat. În această zi se controla grâul: grâul care nu este deja încolțit şi n-a „înfrăţit” (germinat) încă din toamnă, crește acum sub zăpadă.

Tradiții la început de Făurar: Trif Nebunul

Ion Luca Caragiale spunea despre Făurar: „Carnavalul este în putere. Câți nu vor rămâne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie”.

Calendarul creștin-ortodox prăznuiește la 1 februarie pe Sfântul Mucenic Trifon, patronul omizilor, al tuturor insectelor periculoase pentru recolte (lăcuste în special). El este cunoscut în toată aria balcanică drept unul dintre slujitorii Bisericii, tămăduitor al bolilor şi stăpânitor al duhurilor necurate. Ziua ce îi este dedicată în Calendarul creștin-ortodox premerge altei mari sărbători creştine: Întâmpinarea Domnului sau Stretenia. Pe la sate, țăranii mai cheamă în dimineața zilei Sfântului Trifon preotul, să facă slujbă și să sfințească apă. Se mai citesc și un fel de molifte pentru ca Dumnezeu să ferească în noul an culturile agricole de toţi dăunătorii. Aceste rugăciuni speciale făcute de preot împreună cu gospodarii au rolul de a asigura protecţia şi belșugul livezilor de pomi fructiferi şi a viilor. Cu apa sfințită preotul stropește via, ca aceasta să fie apărată de grindină, de lăcuste, de greieri și de alte gângănii.

Tradiții de Trif Nebunul

Prin unele cătune, mai există reminiscențe ale unor ritualuri pierdute. Oamenii le consideră gesturi de „îmbunare” a Maicii Domnului, a lui Trif Nebunul. Sătenii de prin zonele deluroase îl sărbătoreau pe Trif „cu rugi şi pomeni pe dealurile cu pomi, având credinţa că dânsul le apără pomii de omizi şi de alte insecte. Femeile nu lucrau și ofereau câte un căuş sau un găvan de mălai la cerşetori. În acest fel considerau că se protejează de lăcuste, cărăbuşi şi alte gângănii pentru ca să nu le strice semănăturile”. În același scop, se dădea de pomană mămăligă, ceapă, brânză şi sare şi se prepară „turta furnicilor” care, aşezată pe muşuroi, avea rolul de a îmbuna şi alunga din gospodărie vieţuitoarele mărunte. Bărbaţii se îndreptau spre vii, unde tăiau, în mod simbolic, câteva corzi. Apoi, dezgropau sticla cu vin lăsată de cu toamna la capătul locului, aprindeau focuri în jurul cărora beau, jucau şi petreceau până seara târziu.

Stretenia

Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători ale bisericii creștine. Ea este menționată încă din secolul al IV-lea d.Hr., în Ierusalim. La 40 de zile de la nașterea lei Iisus, după cum prevede rânduiala Legii lui Moise, Sfânta Fecioară Maria L-a dus pe pruncul Iisus în templul din Ierusalim,

pentru a-l consacra Domnului. Așa după cum se proceda cu orice întâi născut de sex masculin. În acele vremuri, acest ritual prevedea și sacrificarea unei perechi de porumbei. În tradiția populară, sărbătoarea Întâmpinării Domnului este considerată Ziua Ursului. Legenda spune că, la ieșirea din templu, Maica Domnului a fost speriată de un cioban care, urcat într-un corn, imita cu sârg glasul cucului. Maica Domnului i-a ursit ciobanului să se transforme în urs, cucului să rămână o pasăre singuratică, iar cornului să înflorească primul și să rodească ultimul.

Starea vremii… de Stretenie

În această zi se credea, în nordul Moldovei, că „se întâmpină iarna cu vara”. Dacă ziua era cald și era moină (dezgheț), atunci vara va fi călduroasă și mănoasă. Dacă în ziua de Stretenie era ger și viscol, atunci vara viitoare va fi friguroasă și neroditoare. Prin unele sate exista calendarul în care se prevedea ca până la Întâmpinarea Domnului sau Ziua Ursului să se semene grâul, dar numai dacă este senin și cald. Se spunea că, numai așa grâul va rodi peste vară. Dacă această zi avea vreme posomorâtă, cu pâclă, atunci nu se semănă mult grâu, pentru că nu se va face cu spic bogat. Dacă în această zi este moină și picură de la streșini, se spunea că nu le va fi bine albinelor peste an. Exista credința că mierea li se „acrește”, se îmbolnăvesc și mor. Dacă este senin, cald și uscat, este semn că vara va fi mănoasă și, în acest caz, le va merge bine și albinelor.

Întâmpinarea Domnului pe alte meleaguri creștine

În Franța, Belgia și prin unele regiuni din Elveția, sărbătoarea Întâmpinarea Domnului este sărbătorită pe 2 februarie. Este considerată și Ziua clătitelor. Tradiția atribuie acest obicei Papei Gelasius I (d. 496 d.Hr.), care a distribuit clătite pelerinilor care ajungeau la Roma. Pe acele meleaguri străine, creștinii aprind toate lumânările din casă și afișează scenele cu Nașterea Domnului. Se spune că este ultima sărbătoare a ciclului de sărbători de Crăciun.

În Luxemburg, ziua de 2 februarie este o sărbătoare centrată în jurul copiilor. Aceștia umblă în grupuri mici pe străzi în după-amiaza sau seara zilei de 2 februarie. Au în mână un felinar aprins și cântă cântece tradiționale la fiecare casă sau magazin. Așteaptă drept răsplată dulciuri sau biscuiți.

În Mexic, ziua de 2 februarie are o semnificație deosebită. Rudele se adună la cineva acasă și servesc împreună un fel de mâncare tradițional mexican, tamale. Acest festival este strâns legat de cel al Bobotezei, în timpul căruia are loc degustarea „rosca de rei” (tortul regilor).

„Mesagerul de Neamț” urează tuturor celor care își serbează onomastica de Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, să fie sănătoși, credincioși, puternici, bucuroși alături de cei dragi!